Administrative silence versus statutory processing deadlines in citizenship reacquisition requests
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the applicant's appeal, upholding the lower court's decision and leaving the original dismissal of the claim in force. The dispute arose from the applicant's failure to obtain a response to a request for the reacquisition of Romanian citizenship, leading them to sue the Ministry of Justice for an unjustified refusal to process the application within statutory deadlines. The court determined that no "unjustified refusal" existed within the meaning of the Law on Administrative Contentious Proceedings because the authority had explicitly set a future date for verification via an official address, thereby demonstrating a willingness to resolve the matter rather than an excessive exercise of power; the court noted that the request was ultimately approved by a subsequent presidential order issued after the initial litigation period. The decisive legal basis relied on the interpretation of "unjustified refusal" under Article 2(1)(i) of Law No. 554/2004 and the procedural obligations under Articles 101 and 141 of Law No. 21/1991, concluding that the administrative delay did not constitute a legal basis for the claimed judicial relief at the time the suit was heard.
Legislator headnote
AI generatedart. 141 din Legea nr. 21/1991, art. 101 din Legea nr. 21/1991; Administrative silence versus statutory processing deadlines in citizenship reacquisition requests: Recurentul a susținut, în esență, că instanța nu a aplicat corect dispozițiile art. 141 din Legea nr. 21/1991, întrucât termenul de 5 luni prevăzut de acest articol în interiorul căruia Comisia pentru Cetățenie din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești este obligată să analizeze cererea de redobândire a cetățeniei române este unul imperativ și de strictă interpretare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul M.I. a chemat în judecată Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtul să constate refuzul nejustificat al acestuia de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române, și să-l oblige să procedeze la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetățeniei române, în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a formulat inițial, în anul 2008, cerere de redobândire a cetățeniei române și a revenit cu aceeași solicitare către pârât la data de 22 aprilie 2009, însă, nici până la acest moment nu a primit vreun răspuns, tăcerea pârâtului fiind de natură a-l vătăma.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 3954 din 17 noiembrie 2009, a respins acțiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că în cauză nu poate fi vorba de un refuz al pârâtului de soluționare a cererii reclamantului, în condițiile în care potrivit Adresei din 8 august 2009, emisă de Direcția Contencios din cadrul Ministerului Justiției – Serviciul Cetățenie, a fost stabilit un termen în acest sens, la data de 20 noiembrie 2009.
Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs reclamantul.
Recurentul a susținut, în esență, că instanța nu a aplicat corect dispozițiile art. 141 din Legea nr. 21/1991, întrucât termenul de 5 luni prevăzut de acest articol în interiorul căruia Comisia pentru Cetățenie din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești este obligată să analizeze cererea de redobândire a cetățeniei române este unul imperativ și de strictă interpretare.
În termen de 5 luni, susține recurentul, Comisia trebuia să-i analizeze dosarul și nu doar să fixeze o dată viitoare la care ar urma să se facă acest lucru. Faptul că „cererea reclamantului a fost înaintată Comisiei spre examinare” nu poate conduce la concluzia că intimatul-pârât și-ar fi îndeplinit obligația legală care îi incumbă.
Recursul este nefondat.
În fapt, reclamantul M.I., în contradictoriu cu Ministerul Justiției a solicitat instanței să constate refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române și să-l oblige să procedeze la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetățeniei române, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Cum prin Adresa din 8 septembrie 2009 emisă de Direcția Contencios din cadrul autorității pârâte, a fost stabilită data de 20 noiembrie 2009, ca termen în vederea verificării de către Comisia pentru Cetățenie a îndeplinirii condițiilor legale de redobândire a cetățeniei române (art. 101 din Legea nr. 21/1991) de către reclamant, nu se mai poate susține că suntem în prezența unui „refuz nejustificat de soluționare a cererii”), în sensul de exprimare explicită cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane, așa cum este definită această noțiune de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
De altfel, așa cum s-a dovedit ulterior, prin Ordinul nr. 121 P din 24 august 2010, emis de Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române a fost aprobată.
Față de cele ce preced, recursul declarat de reclamantul M.I. va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.I. împotriva Sentinței civile nr. 3954 din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2010.