Legislator Case Law & Legislation
DE FR IT EN
Analyze in Legislator
Decizia nr. 662/2003 AI generated

Validity of unilateral invoice penalty clauses in simplified commercial contracts without express contractual consent

Case Number Decizia nr. 662/2003
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted
Open official source Machine-readable Markdown (.md)

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court of Cassation and Justice admitted the defendant's appeal in cassation, reversing the appellate decision and reinstating the first-instance judgment that dismissed the plaintiff's claim for contractual penalties, thereby ordering the plaintiff to pay the defendant's legal costs. The commercial dispute concerned a simplified supply agreement where the supplier claimed unpaid penalties for late payment based on a 3% daily rate noted on invoices, which the buyer contested as unilaterally imposed and lacking express contractual consent. The court held that in commercial law, consent for penalty clauses must be explicitly expressed and that the signature of the buyer’s agent, limited to receiving goods, did not constitute valid acceptance of the penalty terms; consequently, the simplified contract did not incorporate the unilateral penalty clause, and the supplier’s remedy for late payment lay only in statutory provisions rather than contractual penalties.

Legislator headnote

AI generated

art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 312 C. proc. civ, art. 274 C. proc. civ; Validity of unilateral invoice penalty clauses in simplified commercial contracts without express contractual consent: Invocând, în susținerea motivelor sale de recurs dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta recurentă susține că părțile, au stabilit raporturi comerciale în forma comenzii urmată de executare, dar nu au convenit prin persoane abilitate, plata unor penalități de întârziere, iar mențiunea furnizoarei reclamante în acest sens, nu poate să constituie o convenție legală între părți.

Keywords

AI generated
commercial contract costs of late payment buyer supply of goods the term 'judgment' statutory limits

Cited Legislation

AI generated
art. 304 pct. 9 C. proc. civ
Invocând, în susținerea motivelor sale de recurs dispozițiile art. 304 pct.
art. 312 C. proc. civ
Așa fiind, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de societatea pârâtă va fi admis, iar decizia instanței de apel va fi modificată în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă împotriva sentinței nr.
art. 274 C. proc. civ
În baza dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., intimata reclamantă urmează să fie obligată la 1.440.050 lei, reprezentând taxa de timbru în recurs, cu titlul de cheltuieli de judecată în favoarea recurentei pârâte.
AI generated
Decizia nr. 774/2003
Validity of unilateral late-payment penalty clause inscribed on invoice absent formal contract
Decizia nr. 4812/2003
Validity of unilateral invoice penalties and unauthorized signature in absence of written contractual clause for late payment sanctions
Decizia nr. 656/2004
Unilateral invoice notation as contractual penalty clause: lack of mutual agreement precludes enforceability of late payment penalties.
Decizia nr. 3943/2005
Unilateral penalty clause on invoices without party signature does not constitute a valid contractual penalty agreement.
Decizia nr. 1154/2003
Enforceability of unilateral penalty clauses embedded in commercial invoices in the absence of a bilateral contract

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Alba, secția comercială și contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 128/CA pronunțată la 6 martie 2001, a admis în parte acțiunea comercială a reclamantei S.C. L.P. SRL împotriva pârâtei S.C. C. SRL, acțiune prin care reclamanta solicita obligarea pârâtei la plata sumei de 3.698.560 lei cu titlul de preț, 36.251.645 lei cu titlul de penalități de întârziere și cheltuieli de judecată și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.070.885 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că diferența de preț de 3.698.560 lei a fost achitată de pârâtă prin ordinul de plată nr. 4290 din 19 ianuarie 2001, iar capătul de cerere pentru plata penalităților nu poate fi admis deoarece în speță, părțile au stabilit raporturi comerciale în formă simplificată, iar mențiunea făcută pe factură unilateral, de către reclamantă cu privire la plata unor penalități de întârziere în cuantum de 3% nu constituie o convenție legală în acest sens, deoarece delegatul societății pârâte, care a semnat pentru preluarea mărfii, nu era abilitat să negocieze în numele acesteia, clauzele unui contract.

Apelul declarat împotriva acestei sentințe de societatea reclamantă, a fost admis de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, care, prin decizia civilă nr. 448/A pronunțată la 30 mai 2001 în dosarul nr. 2292/2001, a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că a obligat pârâta și la plata sumei de 36.251.645 lei penalități de întârziere și a majorat cheltuielile de judecată la 3.737.000 lei.

Celelalte dispoziții ale sentinței atacate, au fost menținute.

În motivarea acestei decizii, instanța de apel a apreciat că reclamanta a făcut dovada raportului contractual în condițiile art. 46 C. com., prin acceptarea facturilor, pârâta acceptând implicit și condițiile impuse de reclamanta furnizoare, inclusiv penalitățile de 3% pe zi de întârziere.

Decizia pronunțată de instanța de apel, a fost atacată cu recurs de societatea pârâtă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Invocând, în susținerea motivelor sale de recurs dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta recurentă susține că părțile, au stabilit raporturi comerciale în forma comenzii urmată de executare, dar nu au convenit prin persoane abilitate, plata unor penalități de întârziere, iar mențiunea furnizoarei reclamante în acest sens, nu poate să constituie o convenție legală între părți.

Recursul declarat de societatea pârâtă este fondat pentru următoarele considerente:

În materia contractului comercial, consimțământul părților, este condiția esențială și trebuie exprimat expres.

Reglementările comerciale admit existența raporturilor comerciale simplificate de tipul ofertei și acceptării ofertei, conform dispozițiilor art. 35 și art. 36 C. com., însă aceste prevederi nu pot fi extinse și cu o clauză penală pentru întârziere în executare, în lipsa acordului expres de voință al părților, așa cum a reținut corect instanța de fond.

Semnătura reprezentantului pârâtei, delegat să preia produsele facturate, nu poate produce efecte decât în limitele abilitării acestuia, care era limitată la preluarea mărfurilor.

Pentru dezdăunarea sa, în cazul întârzierii plății produselor, furnizoarea reclamantă avea la dispoziție prevederile art. 43 C. com.

Așa fiind, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de societatea pârâtă va fi admis, iar decizia instanței de apel va fi modificată în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 128/CA pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 5645/2000, care va fi menținută.

În baza dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., intimata reclamantă urmează să fie obligată la 1.440.050 lei, reprezentând taxa de timbru în recurs, cu titlul de cheltuieli de judecată în favoarea recurentei pârâte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta S.C. C. SRL București împotriva deciziei nr. 448/A din 30 mai 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta S.C. L.P. SRL Blaj împotriva sentinței nr. 128/CA din 6 martie 2001 a Tribunalului Alba.

Obligă intimata S.C. L.P. SRL Blaj să plătească recurentei suma de 1.440.050 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2003.