Debt-to-equity share issuance blocked; securities registration refusal upheld.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta SC U. SA Onești a solicitat instanței de contencios administrativ obligarea pârâtei C.N.V.M. la eliberarea certificatului de înregistrare în baza art. 103 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, privind înregistrarea noii structuri a acționariatului SC U. SA Onești conform Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor U. SA din data de 26 mai 2008.

Ulterior, reclamanta și-a completat acțiunea, în sensul că a solicitat anularea deciziei din 28 aprilie 2009, emisă de pârâtă, prin care a fost respinsă cererea sa de emitere a certificatului de înregistrare a valorilor imobiliare.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin hotărârea adunării generale a asociaților nr. din 26 mai 2008 s-a aprobat majorarea capitalului social, cu aport în numerar, prin transformarea unor creanțe deținute de acționari, conform art. 210 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, că la finalul perioadei de subscriere, acordată pentru exercitarea dreptului de preferință, s-a constatat că singurul acționar care a subscris pentru un număr de 1.083.935 acțiuni aferente sumei de 2.818.231 RON, sumă reprezentând aport în numerar, prin transformarea creanței în sumă de 2.818.231 RON, a fost SC B.T.I. SRL București, precum și faptul că la data de 22 iulie 2008 C.A. a hotărât majorarea capitalului social prin emisiunea de noi acțiuni, iar ca urmare a finalizării acestei operațiuni a solicitat pârâtei eliberarea certificatului de înregistrare a valorilor mobiliare, însă pârâta a refuzat emiterea actului, deși documentația aferentă solicitării este completă.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a arătat că refuzul său de emitere a certificatului se întemeiază pe faptul că majorarea de capital social s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 203 din Legea nr. 297/2004, deoarece C.A. al reclamantei nu a dispus suspendarea drepturilor de vot al acționarului SC B.T.I. SRL, în condițiile în care acesta deținea 52,35% din capitalul social, iar hotărârea de majorare a capitalului social s-a luat exclusiv cu votul său, fără participarea celuilalt acționar semnificativ, respectiv SC C. SA Onesti.

Prin sentința civilă nr. 1910 din 27 aprilie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC U. SA Onești, în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat pârâtei emiterea certificatului de înregistrare a valorilor mobiliare, pentru acțiunile emise ca urmare a majorării capitalului social prin transformarea creanței deținute de acționarul majoritar SC B.T.I. SRL și că pârâta a refuzat emiterea certificatului deoarece majorarea capitalului și emisiunea de acțiuni s-au făcut cu nesocotirea prevederilor Legii nr. 297/2004 și ale Regulamentului nr. 1/2006, referitoare la protecția acționarilor minoritari, în condițiile în care acționarul SC B.T.I. SRL deținea mai mult de 33% din capitalul social, iar drepturile de vot corespunzătoare diferenței trebuiau suspendate de către C.A..

Instanța de fond a constatat, astfel, că refuzul pârâtei este întemeiat, întrucât nu pot fi legal înregistrate acțiuni emise în cadrul unei proceduri derulate cu încălcarea normelor legale imperative.

S-a mai reținut în considerentele hotărârii atacate că, în speță, pârâta a constatat o neregularitate în derularea procedurii de majorare a capitalului, iar prin ordonanța din 28 aprilie 2009 a dispus remedierea acestei neregularități, precum și faptul că ordonanța își produce efectele, nefiind desființată, iar până la data când reclamanta va da curs obligațiilor instituite de pârâtă nu se poate vorbi de un refuz nejustificat de emitere a certificatului solicitat.

Pentru considerentele expuse, instanța a constatat că nu se poate reține în sarcina pârâtei un refuz nejustificat în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C.N.V.M., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea contestației, anularea deciziei din 28 aprilie 2009 emisă de C.N.V.M. și obligarea acesteia să elibereze certificatul de înregistrare a valorilor mobiliare privind înregistrarea noii structuri a acționariatului SC U. SA Onești conform hotărârii A.G.E.A. din data de 26 mai 2008, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006.

În motivarea recursului se arată că după parcurgerea procedurii prevăzute de Legea nr. 31/1990 pentru majorarea de capital social și operarea în Registrul Comerțului a mențiunii de majorare, prin adresa înregistrată la C.N.V.M. din 15 iulie 2008, societatea recurentă a formulat către C.N.V.M. cererea de eliberare a certificatului de înregistrare a valorilor mobiliare întemeiată pe dispozițiile art. 103 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, iar după epuizarea termenului de 30 de zile prevăzut de lege pentru eliberarea certificatului de înregistrare a valorilor mobiliare, prin Decizia nr. 671 din 28 aprilie 2009, autoritatea pârâtă C.N.V.M. a respins solicitarea societății, fără a indica în niciun fel motivele care au stat la baza respingerii plângerii sale prealabile.

Se mai arată în motivele de recurs că autoritatea pârâtă nu contestă faptul că societatea recurentă și-a îndeplinit obligația de depunere, la dosarul cuprinzând cererea de eliberare a certificatului, a actelor prevăzute de art. 103 alin. (3) din Regulament și că motivele pentru care refuză eliberarea certificatului exced cerințelor strict prevăzute de Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M., iar, în aceste condiții, refuzul autorității pârâte de eliberare a certificatului de înregistrare a valorilor mobiliare se bazează pe abuzul acestei autorități în îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de statutul de funcționare, Legea nr. 297/2004 și de Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata-pârâtă C.N.V.M. a solicitat anularea recursului ca nemotivat și, în subsidiar, ca nefondat.

Analizând cu prioritate excepția invocată prin întâmpinare, potrivit art. 137 C. proc. civ., aplicabil și în recurs în temeiul art. 316, corelat cu art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte constată că pricina este supusă prevederilor art. 3041 C. proc. civ., potrivit cărora „recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele”.

Prin urmare, deși recurenta-reclamantă nu și-a structurat criticile potrivit art. 304 C. proc. civ., reluând, în mare parte, argumentele expuse în fața primei instanțe, Înalta Curte va respinge excepția invocată de intimata-pârâtă, urmând să examineze cauza prin prisma prevederilor art. 3041 C. proc. civ.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Astfel, Înalta Curte constată faptul că instanța de fond a apreciat în mod corect că refuzul C.N.V.M. de a elibera Certificatul de Înregistrare a Valorilor Mobiliare este unul întemeiat, întrucât nu pot fi legal înregistrate acțiuni emise în cadrul unei proceduri de majorare a capitalului social derulată cu încălcarea normelor legale imperative, respectiv ale Legii nr. 297/2004 și ale Regulamentului C.N.V.M. nr. 1/2006, precum și faptul că respingerea motivată de către C.N.V.M. a cererii recurentei-reclamante pentru emiterea Certificatului de Înregistrare a Valorilor Mobiliare nu poate fi asimilată unui refuz în sensul Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Astfel, din actele și lucrările dosarului se observă faptul că prin adresa înregistrată la C.N.V.M. din 15 iulie 2008 societatea reclamantă a formulat cerere de eliberare a certificatului de înregistrare a valorilor mobiliare, solicitare întemeiată pe prevederile Hotărârii A.G.E.A. din data de 26 mai 2008 a societății, în care s-a decis majorarea capitalului social cu aport în numerar, precum și pe dispozițiile art. 103 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 privind emitenții și operațiunile cu valori mobiliare, în conformitate cu care „certificatul de înregistrare a valorilor mobiliare este emis de C.N.V.M. în baza certificatului O.R.C. menționat la alin. (2) și a declarației C.A. în care să se precizeze dacă la hotărârea A.G.A. corespunzătoare s-a făcut opoziție sau dacă aceasta a fost atacată în justiție, cu respectarea prevederilor legale.

Ca urmare a acestei solicitări, C.N.V.M., prin direcțiile de specialitate, a procedat la verificarea informațiilor aflate la dosarul emitentului în ceea ce privește Hotărârea A.G.E.A. din 26 mai 2008 și, întrucât a apreciat că documentele prevăzute de lege în cazul majorării de capital social prin aport în numerar sunt incomplete, a solicitat în mod repetat suplimentarea acestora.

Din materialul probator administrat în cauză rezultă cu evidență faptul că pârâta C.N.V.M. a reținut în mod corect că în fapt C.A. al SC U. SA ONEȘTI nu a dispus suspendarea drepturilor de vot ale acționarului SC B.T.I. SRL, în conformitate cu prevederile art. 203 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital și ale art. 70 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 în considerarea Hotărârii A.G.E.A. din 26 mai 2008 și că această hotărâre nu a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 115 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 R, modificată și completată prin Legea nr. 441/2006, ale art. 203 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, ale art. 70 din Regulamentul nr. 1/2006 și ale art. 238 din Legea nr. 297/2004 cu modificările ulterioare.

În considerarea prevederilor art. 203 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital și ale art. 70 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, SC B.T.I. SRL avea suspendate drepturile aferente valorilor mobiliare ce depășeau pragul de 33% din drepturile de vot asupra emitentului, astfel că pentru a putea adopta o hotărâre de majorare a capitalului social legală, SC B.T.I. SRL ar fi avut nevoie de 66,66% acțiuni cu drept de vot și nu doar 33%, cât reprezentau acțiunile a căror drepturi de vot nu erau suspendate.

Prin solicitarea documentelor impuse de legiuitor în scopul emiterii certificatului de înregistrare a valorilor mobiliare, pârâta a considerat că numai după clarificarea aspectelor privind hotărârea A.G.E.A. din 26 mai 2008 se va emite o hotărâre de admitere sau de respingere a solicitării reclamantei și, drept urmare, prin Ordonanța din 28 aprilie 2009 a dispus remedierea neregularităților constatate.

În acest context, în mod corect a reținut instanța de fond că nu se poate reține în sarcina pârâtei un refuz nejustificat de emitere a certificatului solicitat, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC U. SA Onești împotriva sentinței civile nr. 1910 din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2011.