Denial of disability grade: procedural validity of medical expertise impossibility following claimant's death

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

1. Hotărârea instanței de fond.

Prin sentința nr. 303/CA din 17 noiembrie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta M.S. și continuată de succesorul său M.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale – Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, prin care solicita anularea deciziei nr. 9973 din 13 octombrie 2008, care i-a fost comunicată de Direcția Generală de Asistență și Protecția Copilului Bihor.

2. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond.

Pe parcursul procesului reclamanta a decedat, iar succesorul acesteia, M.A., în calitate de moștenitor, a precizat că înțelege să continue acțiunea formulată de către reclamantă, solicitând în acest sens recunoașterea drepturilor aferente încadrării în grad de handicap a antecesoarei M.S.

Urmare decesului reclamantei, Serviciul Medico Legal al Județului Bihor, desemnat de instanța de fond cu efectuarea expertizei medico-legale, încuviințată pentru dovedirea faptului că reclamanta este o persoană cu dizabilități și este îndreptățită la încadrarea într-un grad de handicap, a comunicat instanței că acest lucru nu mai este posibil, deoarece pentru efectuarea expertizei este obligatorie examinarea nemijlocită a persoanei pentru care se solicită expertiza.

Față de această împrejurare, pe baza înscrisurilor de la dosar, instanța de fond a constatat că nu există indicii de nelegalitate a actului administrativ în litigiu, de natură a atrage anularea acestuia și, neexistând suficiente elemente care să determine cu certitudine faptul că reclamanta în mod greșit nu a fost încadrată într-un grad de handicap, este neîntemeiată și pretenția succesorului său privind recunoașterea drepturilor aferente încadrării într-un grad de handicap.

3. Recursul declarat de M.A. împotriva sentinței nr. 303/ CA din 17 noiembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ. și art. 3041 C. proc. civ.

3.1. Instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești prin faptul că a solicitat efectuarea unei expertize de către Serviciul de Medicină Legală Oradea care se declarase inițial, în timpul vieții reclamantei, ca necompetent să realizeze expertiza.

Instanța avea obligația, în virtutea rolului său activ, să solicite Ministerului Justiției lista de experți abilitați și specializați în materia încadrării într-un grad de handicap.

3.2. Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției de nelegalitate a Ordinului comun al M.M.F.E.S. și M.S.P. și nu a pus în discuție introducerea în cauză a autorităților publice emitente.

3.3. Se solicită și examinarea cauzei sub toate aspectele în temeiul art. 3041 C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți – instanță de recurs competentă.

1. Recursul este nefondat.

1.1. Motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ. nu sunt întrunite.

Dezvoltarea motivelor de recurs nu se încadrează în criticile ce pot fi aduse hotărârii instanței de fond din perspectiva depășirii atribuțiilor puterii judecătorești, având în vedere că recurentul își exprimă nemulțumirea legată de administrarea unei probe.

Critica poate fi analizată în conformitate cu dispozițiile art. 3041 C. proc. civ.

1.2. În ceea ce privește nepronunțarea instanței de fond asupra excepției de nelegalitate ridicată de reclamant, se constată că la termenul de judecată din 17 noiembrie 2010, acesta nu a mai solicitat pronunțarea asupra excepției, astfel încât judecătorul fondului, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și excepții de ridicat, a acordat cuvântul porților asupra fondului cauzei.

1.3. Cu privire la motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., se reține că în mod legal, în virtutea rolului activ, judecătorul fondului a obligat Serviciul medico-legal al județului Bihor să efectueze expertiza dispusă în cauză, deși aceasta se declarase inițial necompetentă.

Împrejurarea survenirii decesului reclamantei a făcut imposibilă efectuarea expertizei.

Solicitarea recurentului de a se face adresă la Ministerul Justiției pentru a se indica numele a doi experți specializați în domeniul stabilirii gradului de handicap este neîntemeiată, atribuția aparținând Comisiilor de evaluare a gradului de handicap, organizate în cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Serviciul de Medicină Legală se pronunță asupra stării de sănătate/ boală a persoanei supuse expertizei, cu condiția ca această să poată fi expertizată.

Cum reclamanta a decedat, iar expertiza nu a mai putut fi efectuată, în mod corect instanța de fond a analizat actele aflate la dosar, din conținutul cărora însă nu s-au confirmat motivele arătate în cuprinsul acțiunii formulate.

2. Față de acestea, în drept, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.A., în calitate de succesor al reclamantei M.S. împotriva sentinței nr. 303/CA din 17 noiembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2011.