Jurisdiction for revision of appeal decision without merits: competence lies with the first-instance court that decided the merits

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererile înregistrate pe rolul Tribunalului Giurgiu la data de 22 aprilie 2009, revizuenții V.M. și V.L.D. au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 188 din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu și a sentinței civile nr. 5154/2008 pronunțată de Judecătoria Giurgiu, invocând dispozițiile art. 327 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 175 din 17 februarie 2010, Tribunalul Giurgiu a admis excepția de competență materială și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

În motivarea deciziei se arată că atâta timp cât hotărârea din recurs nu evocă fondul și, prin urmare, nu poate fi revizuită, competența soluționării cererilor de revizuire revine judecătoriei care a pronunțat sentința.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Giurgiu la data de 02 iulie 2010 sub nr. 7059/236/2010, având primul termen de judecată la data de 27 ianuarie 2011.

La termenul de judecată din data de 27 ianuarie 2011, instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu.

Prin sentința civilă nr. 350 din 28 ianuarie 2011, Judecătoria Giurgiu a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Giurgiu, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect cererile de revizuire formulate de revizuienții V.L.D. și V.M. în contradictoriu cu intimații E.A.M., I.A.R., D.M.V. și V.I., în favoarea Tribunalului Giurgiu, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza la Curtea de Apel București pentru a hotărî asupra conflictului.

Pentru a se pronunța astfel judecătoria a reținut că s-au formulat cereri de revizuire împotriva deciziei nr. 188 din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu și că prin urmare competența de soluționare a cererii aparține instanței care a dat hotărârea a cărei revizuire se cere, respectiv Tribunalului Giurgiu. În opinia judecătoriei, temeiurile cererilor de revizuire și faptul că decizia civilă nr. 188 din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu este dată fără evocarea fondului, nu sunt relevante în privința competenței instanței, ci în privința admisibilității cererii de revizuire.

Urmare a ivirii conflictului negativ de competență, dosarul a fost pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, unde a fost înregistrat sub nr. 7059/236/2010.

Prin sentința civilă nr. 10F din 03 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a stabilit competența soluționării cauzei privind pe revizuenții V.L.D. și V.M., în favoarea Tribunalului Giurgiu, pentru următoarele considerente:

Curtea a constatat că cererea de revizuire a fost înregistrată inițial la Tribunalului Giurgiu, secția civilă, și că vizează decizia civilă nr. 188 din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția civilă.

În petitul cererilor de revizuire formulate de revizuenți s-a arătat expres și clar că aceștia înțeleg să solicite revizuirea deciziei civile pronunțată la data de 16 martie 2009.

Deși în cererile scrise s-a arătat că, urmare a admiterii cererilor de revizuire, urmează să fie schimbate atât decizia din recurs, cât sentința civilă nr. 5154 din 19 septembrie 2008, pe parcursul procesului desfășurat în fața instanțelor cu privire la competența cărora s-a ivit conflictul negativ, revizuenții, personal și asistați de avocat, și-au exprimat de fiecare dată poziția univocă în sensul că au atacat hotărârea pronunțată în recurs.

Raționamentul ce a determinat Tribunalul Giurgiu să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei, nesocotește dispozițiile art. 137 C. proc. civ., deoarece pleacă de la premisa că aspectele legate de competență trebuie stabilite prin raportare la soluțiile ce s-ar putea da pe fondul cererii. De asemenea, raționamentul Tribunalului Giurgiu nu face o corectă aplicare a principiului disponibilității care guvernează procesul civil, deoarece, deși recurenții au arătat expres în fața Tribunalului că au atacat decizia dată de instanța de recurs (lucru reținut în practicaua deciziei civile nr. 175 din 17 februarie 2010), prin soluția pronunțată, Tribunalul ajunge la concluzia că acest lucru nu este posibil, astfel că revizuenții au atacat sentința judecătoriei.

Judecătoria Giurgiu a procedat corect atunci când, față de poziția constantă și univocă a revizuenților, a considerat că Tribunalul Giurgiu este instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire a deciziei civile nr. 188 din 16 martie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 5023/236/2006.

Dacă părțile care formulează o cale extraordinară de atac, precizează expres și indubitabil că doresc să atace o anumită hotărâre, instanța care a pronunțat respectiva hotărâre și a fost sesizată cu calea extraordinară de atac nu poate să schimbe obiectul cererii stabilit de părți.

Admisibilitatea cereri de revizuire în sensul art. 326 alin. ultim C. proc. civ. este un aspect care se discută și se soluționează ulterior stabilirii instanței competente în sensul art. 323 alin. (1) C. proc. civ.

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la data de 25 martie 2011 a fost înregistrat recursul declarat de revizuienții V.L.D. și V.M. în temeiul dispozițiilor art. 299-316 C. proc. civ. raportat la art. 20-23 C. proc. civ., solicitând stabilirea competenței de soluționare, reținându-se că au formulat cerere de revizuire atât împotriva deciziei civile nr. 188 din 16 martie 2009, cât și a sentinței civile nr. 5154/2008.

În dezvoltarea criticilor de recurs formulate se arată că, în fapt, prin sentința civilă nr. 10F din 03 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a soluționat conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Giurgiu și Tribunalul Giurgiu și a dispus stabilirea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu.

Consideră sentința civilă recurată ca fiind nelegală având în vedere că în mod greșit a reținut Curtea de Apel faptul că a înțeles să formuleze revizuire numai împotriva deciziei civile nr. 188 din 16 martie 2009 și nu și a sentinței civile nr. 5154/2008.

Se reține în mod eronat în considerentele și motivarea sentinței recurate faptul că rezultă în mod expres din petitul cererii de revizuire faptul că a înțeles să formuleze cerere de revizuire numai împotriva deciziei civile nr. 188 din 16 martie 2009, în condițiile în care rezultă cu certitudine atât din petitul cererii de revizuire, solicitarea finală din concluziile cererii de revizuire, notele de concluzii scrise, faptul că a formulat cerere de revizuire atât împotriva deciziei civile nr. 188 din 16 martie 2009, cât și a sentinței civile nr. 5154/2008.

Totodată, a precizat și în fața Tribunalului și a înțeles să susțină și în notele de concluzii scrise faptul că dorește ca față de dispozițiile art. 326-327 C. proc. civ. să se încuviințeze cererea de revizuire și față de dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. să se desființeze atât decizia civilă nr. 188 din 16 martie 2009, cât și sentința civilă nr. 5154/2008, ca fiind nelegale.

Mai mult decât atât, chiar și Tribunalul Giurgiu, prin decizia civilă nr. 175 din 17 februarie 2010, a reținut în mod corect și legal că a solicitat „revizuirea deciziei civile nr. 188 din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu și a sentinței civile nr. 5154/2008 pronunțată de Judecătoria Giurgiu, invocând dispozițiile art. 327 C. proc. civ.”

Recursul este fondat.

Revizuire este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita împotriva hotărârilor definitive, pentru motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ. ea se adresează aceleiași instanțe care a soluționat pricina în fond, cerându-i să revină asupra hotărârii atacate.

Art. 322 alin. (1) C. proc. civ., prevede că se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul. Rezultă că trebuie să fie vorba de o hotărâre prin care s-a rezolvat fondul pretenției deduse judecății. Au acest caracter hotărârile de fond ale primei instanțe pronunțate cu ocazia primei judecăți sau ca urmare a rejudecării fondului după casare cu trimitere care au rămas definitive prin neapelare, anulare respingere în temeiul unei excepții procesuale a apelului ori perimare, hotărârile de fond ale instanței de apel, hotărârile instanței de recurs date ca urmare a rejudecării fondului. Nu au acest caracter hotărârile instanței de recurs prin care recursul a fost respins fără evocarea fondului fiind menținută situația de fapt stabilită de instanța a cărei hotărâre a fost recurată.

Cererea de revizuire se adresează instanței care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, cu excepția motivului de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. În principiu, este vorba de instanța care a pronunțat hotărârea pe fond. În cazul în care hotrărârea instanței de recurs evocă fondul cererea de revizuire se adresează acestei instanțe.

Ca urmare instanța competentă a soluționa cererea de revizuire nu este stabilită prin raportare exclusivă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită.

Rezultă, așadar, față de solicitarea revizuenților ca în raport de dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. să se desființeze atât decizia civilă nr. 188 din 16 martie 2009, cât și sentința civilă nr. 5154/2008 ca fiind nelegale (prin decizia nr. 188 a Tribunalului Giurgiu ca instanță de recurs fiind respins recursul și menținută situația de fapt stabilită prin sentința civilă nr. 5154/2008 a Judecătoriei Giurgiu) că instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire, potivit art. 323 C. proc. civ., este Judecătoria Giurgiu.

Drept consecință, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admite recursul și modifică hotărârea recurată în sensul că stabilește competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de revizuenții V.L.D. și V.M. împotriva sentinței civile nr. 10/F din 03 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Modifică sentința recurată, în sensul că stabilește competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 mai 2011.