Obligation of property holder to issue formal decision on reparative measures notification under Law 10/2001
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the cassation appeal of the property holder, thereby upholding the lower courts' rulings that obligated the respondent to issue a formal decision regarding a notification for property restitution. The dispute concerned a claim under Law No. 10/2001, where the property holder argued that the first-instance and appeal courts failed to address admissibility defects (including alleged tardiness of the notification and lack of proof of entitlement) and that the appeal decision was inadequately motivated under Article 304(5) of the Code of Civil Procedure. The High Court held that the lower courts had properly responded to the substantive arguments by clarifying that every notification for reparative measures requires a substantive resolution by the holding unit, which retains the discretion to reject the claim if it is late or unfounded, and found no procedural harm or lack of motivation sufficient to warrant cassation, leaving the obligation to respond to the 2005 notification in force.
Legislator headnote
AI generatedart. 25 din Legea nr. 10/2001, art. 22 din Legea nr. 10/2001, art. 3 din Legea nr. 10/2001, art. 304 pct. 5 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Obligation of property holder to issue formal decision on reparative measures notification under Law 10/2001: Instanța a omis să se pronunțe asupra inadmisibilității acțiunii decurgând din faptul că notificarea nu a fost depusă în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând, în condițiile art. 256 C proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:
1. Hotărârea instanței de apel
Prin decizia nr. 188 A din 18 iunie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC T.A. SA împotriva sentinței civile nr. 1558 din 17 decembrie 2009 a Tribunalului Maramureș.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că B.C.I. a obținut dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu de la G.A., și s-a adresat cu notificare pârâtei la 21 septembrie 2005.
Față de formularea notificării, pârâta era obligată să respecte prevederile art. 25 din Legea nr. 10/2001 și să soluționeze notificarea în termen de 60 de zile de la data înregistrării ei sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare.
Aceste prevederi legale nu disting după cum unitatea deținătoare se pronunțase sau nu anterior asupra vreunei alte notificări făcute cu privire la același imobil, ceea ce trimite la concluzia că ori de câte ori se formulează o notificare privitoare la acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, aceasta trebuie să primească soluționare.
Stă în puterea unității deținătoare să aprecieze asupra legalității și caracterului fondat ori nefondat al notificărilor ulterioare, acestea putând fi respinse ca tardive, nefondate etc. atunci când nu întrunesc cerințele prevăzute de lege pentru admiterea cererii de acordare a măsurilor reparatorii.
2. Recursul
2.1. Motive
Pârâta SC T.A. SA a declarat recurs prin care a formulat, în esență, următoarele critici:
Instanța a omis să se pronunțe asupra inadmisibilității acțiunii decurgând din faptul că notificarea nu a fost depusă în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001.
În motivarea apelului s-a mai arătat că reclamantul nu a făcut dovada că este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, însă instanța a omis să analizeze și aceste motive de apel.
Hotărârea instanței de apel nefiind motivată, se impune casarea acesteia în condițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Notificarea autoarei reclamantului a fost soluționată prin decizia nr. 1028 din 17 octombrie 2002.
2.2. Analiza recursului
Recursul nu este întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Reclamantul a învestit prima instanță cu o cerere având ca obiect obligarea pârâtei să se pronunțe asupra notificării formulate de acesta în 21 septembrie 2005 privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 4.133 m.p., situat în Baia Sprie.
Niciuna dintre instanțele de fond nu s-a pronunțat decât în limitele învestirii, respectiv nu a obligat pârâta la emiterea unei decizii/dispoziții prin care să și restituie în natură imobilul ce formează obiectul notificării.
Instanța de apel a răspuns tuturor criticilor apelantei, explicându-i că ori de câte ori se formulează o notificare privitoare la acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 aceasta trebuie să primească soluționare. S-a mai arătat, de asemenea, faptul că soluția asupra notificării urmează să fie dată de unitatea deținătoare la care s-a depus notificarea, aceasta putând să decidă în funcție de situația concretă din dosarul constituit pentru analiza notificării.
În aceste condiții, nu se poate considera că decizia din apel nu este motivată, prin faptul nerăspunderii asupra tuturor criticilor invocate de apelantă, ceea ce înseamnă că apelantei nu i s-a produs nicio vătămare procesuală, de natură să ducă la anularea hotărârii, pentru motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., invocat de aceasta.
Având în vedere cele mai sus arătate, criticile formulate de recurentă nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 5 C proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC T.A. SA împotriva deciziei nr. 188 din 18 iunie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2011.