Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 4402/2011 AI generated

Contestations in nullity inadmissible for jurisdiction transfer decisions excluded from appeal under Art. 40(4) CCP

Case Number Decizia nr. 4402/2011
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the extraordinary appeal in nullity filed by the appellant against the Court of Appeal’s decision denying her request for the transfer of jurisdiction, thereby leaving the initial order in force. The dispute concerned a procedural motion to change the competent court for a civil case, where the appellant challenged the final decision rendered without written reasoning. The Court held that under Article 40(4) of the Code of Civil Procedure, decisions on the transfer of jurisdiction are issued without motivation and are expressly excluded from any form of judicial review, including both ordinary and extraordinary appeals, applying the maxim *ubi lex non distinguet, nec nos distinguere debemus* to interpret the ban on appeals comprehensively.

Legislator headnote

AI generated

art. 40 alin. (4) C. proc. civ, art. 129 alin. (1) C. proc. civ, art. 126 alin. (2) din Constituția; Contestations in nullity inadmissible for jurisdiction transfer decisions excluded from appeal under Art. 40(4) CCP: Se reține, însă, că, potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare și nu este supusă niciunei căi de atac.

Keywords

AI generated
excluded cases procedural nullity civil dispute judicial review lack of jurisdiction transfer rendered moot

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra contestației în anulare constată următoarele:

Prin încheierea nr. 1615 din 23 februarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins cererea formulată de petenta G.A. prin care a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 334/36/2010 al Curții de Apel Constanța.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație în anulare G.A.

Analizând contestația în anulare din perspectiva art. 40 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta nu este admisibilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Se reține, însă, că, potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare și nu este supusă niciunei căi de atac.

Sintagma folosită de legiuitor cuprinde atât căile de atac ordinare, cât și pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincție între aceste căi de atac. Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo asemenea distincție (ubi lex non distinguet, nec nos distinguere debemus).

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

Pentru aceste considerente, contestația în anulare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de G.A. împotriva încheierii nr. 1615 din 23 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2011.