State restitution obligation: obligation to propose reparation measures for demolished constructions under Law No. 247/2005 rather than direct monetary compensation

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2501 din 25 noiembrie 2003, Tribunalul Călărași a admis excepția tardivității formulării contestației și, în consecință, a respins, ca tardivă, contestația.

Prin decizia nr. 867 din 13 mai 2004, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul contestatorului, a anulat sentința, reținând cauza pentru judecare în fond.

Prin decizia nr. 6360 din 05 septembrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibil, recursul pârâtei Prefectura Județului Călărași.

Prin decizia civilă nr. 717 din 02 octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondată, contestația reclamantului, reținând, în esență, că Primăria comunei V. a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, restituind în natură partea de teren liberă din imobilul ce a aparținut autorului reclamantului.

Prin decizia nr. 4507 din 3 aprilie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul reclamantului, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Instanța supremă a reținut că, așa cum a rezultat din expertiza efectuată în faza apelului de ing. B.M., terenul situat în tarlaua AA, pe vechiul amplasament al proprietății defunctului R.C., a fost preluat de Primăria comunei V. de la A.D.S. pentru aplicarea legilor proprietății. Această concluzie se coroborează cu răspunsul formulat prin întâmpinare de către Primăria comunei V. A reținut totodată că Protocolul încheiat între A.D.S. și Primarul comunei V. se referă la o suprafață totală agricolă și neagricolă de 250,62 ha. (teren arabil).

Expertiza efectuată ulterior de ing. P.C., având ca obiectiv stabilit prin încheierea din 26 iunie 2008, deducerea din valoarea de 1.200.000.000 ROL, stabilită ca măsură reparatorie prin acordarea de titluri de valoare nominală, a valorii terenului care este solicitat în natură, concluzionează că valoarea terenului de 0,8478 ha. nu trebuie scăzută din suma menționată, calculată pentru construcții demolate și suprafața de teren de 1,1522 ha. ca diferență până la 2 ha. Prin această expertiză se stabilește că valoarea actualizată a sumei de 1.200.000.000 ROL este de 227.968,6 RON, dar nu se evaluează decât ipotetic imobilul.

Instanța supremă a stabilit că se impune completarea probatoriului, pentru a se stabili dacă există terenuri ce ar putea fi atribuite în compensare, având în vedere concluziile expertizelor efectuate în cauză cu referire la terenul în suprafață de 1,15 ha., evaluat doar ipotetic, împrejmuit cu gard de beton și deținut de SC P. SRL, cu destinația crescătorie de porci.

În rejudecare, prin decizia civilă nr. 423A din 14 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis contestația, a anulat dispoziția din 15 mai 2003 emisă de Primarul comunei V. și a obligat pârâta să acorde contestatorului măsuri reparatorii constând în teren în compensare în suprafață de 2 ha. în tarla BB/1, parcela XX și suma de 1.268.228 RON, reprezentând valoarea construcțiilor existente pe teren la data preluării.

S-a reținut că, în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantul a formulat notificare solicitând restituirea în natură a terenului ce reprezenta moșia "T.R.", precum și acordarea de despăgubiri pentru construcțiile ce au fost situate pe raza comunei V., preluate de stat de la autorul reclamantului, defunctul R.C.

Prin dispoziția din 15 mai 2003 emisă de Primarul comunei V., s-a dispus restituirea în natură a terenului situat în comuna V., satul V., județul Călărași, în suprafață totală de 0,8478 ha., situat pe vechiul amplasament (conform anexei la această dispoziție) și s-a stabilit ca măsura reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, în cuantum de 1.200.000.000 ROL, pentru construcțiile ce au fost demolate, precum și pentru suprafața de teren, curte, de 1,1522 ha., ca diferența până la 2,0000 ha.

Reținând principiul prevalentei restituirii în natură care rezultă din prevederile art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1) și art. 9 din Legea nr. 10/2001, prin decizia de casare, obligatorie conform art. 315 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a stabilit că se impune completarea probatoriului, pentru a se stabili dacă există terenuri ce ar putea fi atribuite în compensare.

Având în vedere ierarhia în acordarea măsurilor reparatorii, Înalta Curte a reținut că numai în cazul în care măsura restituirii în natură nu este posibilă sau este expres înlăturată de la aplicare se procedează la acordarea celorlalte măsuri reparatorii prevăzute de lege, respectiv compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite, sau propunerea acordării de despăgubiri, în cazul în care măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de persoana îndreptățită.

În acest context, în rejudecare pe fond, după decizia intermediară de admitere a apelului și decizia de casare, a fost administrată proba cu expertiza topografică, pentru a se stabili dacă există terenuri care ar putea fi atribuite în compensare, expertul L.G. concluzionând, în raport și de poziția exprimată de unitatea deținătoare, că se poate acorda întreaga suprafață de 20.000 m.p. în tarlaua BB/1, parcela XX, care se învecinează, conform schiței anexate, cu restul parcelei XX la nord, la sud cu terenul școlii, la vest cu canalul RR, iar la est cu TT.

Cu această soluție propusă de primar a fost de acord și reclamantul.

În ceea ce privește construcțiile aflate pe terenul în litigiu la data preluării acestuia de stat, și anume, construcție P+M - conac, cu remiză de mașini agricole, atelier, grajd pentru animale, magazie de cereale, cotețele pentru păsări, un pătul, un fânar și șopron, acestea au fost evaluate prin expertiza întocmită de M.N., la suma de 1.268.228 RON. La efectuarea expertizei a participat atât contestatorul cât și intimata Primăria comunei V., prin specialist cadastru.

Conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, măsuri constând în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Având în vedere această prevedere legală, precum și dispozițiile deciziei de casare, Curtea a acordat măsurile reparatorii în modalitățile prevăzute de lege, și anume, teren în compensare, reținându-se în acest sens acordul intimatei, cât și faptul că reclamantul a fost de acord cu această măsură.

De asemenea, în ceea ce privește construcțiile demolate, față de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii au fost stabilite prin echivalent.

Împotriva deciziei instanței de apel a formulat cerere de recurs la data de 26 iulie 2010, pârâta Primăria comunei V. prin care a criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:

Dispoziția din 15 mai 2003 prin care a fost soluționată notificarea nr. GG/2001, a fost comunicată notificatorului R.V.P., iar aceasta nu a contestat-o în termenul legal, ceea ce înseamnă că a fost de acord cu măsurile dispuse.

Primăria comunei V. nu poate fi obligată la acordarea despăgubirilor și a măsurilor reparatorii, acestea făcându-se de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, înființată tocmai în acest scop.

Recursul este întemeiat numai pentru considerentele ce urmează:

Prima critică a recurentei-pârâte nu poate fi primită, întrucât prin efectul unei hotărâri judecătorești irevocabile, decizia civilă nr. 867 din 13 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, prin care a admis apelul contestatorului, a anulat sentința și a reținut cauza pentru judecare în fond, s-a tranșat chestiunea referitoare la pretinsa tardivitate a contestației formulate în cauză.

Decizia va fi modificată pe temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât dispoziția legală de drept substanțial incidentă în cauză, art. 1 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, prescrie în mod expres că măsurile reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv se propun a fi acordate prin decizia sau, după caz, dispoziția motivată a entității învestite potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării.

Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., respectiv art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul, va modifica în parte decizia, în sensul că va obliga Primăria comunei V. să propună acordarea de măsuri reparatorii în sumă de 1.268.228 RON, reprezentând valoarea construcțiilor demolate, în condițiile legii speciale - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, menținându-se totodată restul dispozițiilor deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Primăria comunei V. împotriva deciziei nr. 423A din 14 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pe care o modifică în parte, în sensul că obligă Primăria comunei V. să propună acordarea de măsuri reparatorii în sumă de 1.268.228 RON, reprezentând valoarea construcțiilor demolate, în condițiile legii speciale - Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Menține restul dispozițiilor deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2011.