State appeal rejected; forced relocation victim's EUR 10,000 moral damages upheld under Law No. 221/2009.

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 181F din 24 noiembrie 2009 Tribunalul Ialomița a respins acțiunea formulată de reclamanta M.D.F. în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 100 euro cu titlu de despăgubiri morale pentru prejudiciul suferit ca urmare a măsurii administrative a strămutării din localitatea G., județul Timiș în localitatea V., județul Ialomița.

În motivarea sentinței s-a reținut că prin decizia M.A.I. nr. 200/1951 s-a dispus strămutarea reclamantei și a familiei sale începând cu 18 iunie 1951 până la data de 27 iulie 1955.

Reclamantei i s-a recunoscut calitatea de luptător în rezistența anticomunistă în temeiul O.U.G. nr. 214/1999, iar în baza Decretului-Lege nr. 118/1990 i s-a stabilit o indemnizație lunară în cuantum de 821 RON.

S-a mai reținut că reclamanta nu a suferit o condamnare, astfel că nu este îndreptățită la despăgubiri morale pentru prejudiciul suferit.

Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta susținând că instanța a făcut o interpretare restrictivă a art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 potrivit cărora se pot acorda despăgubiri morale și pentru măsurile administrative cu caracter politic.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 411A din 30 iunie 2010 a admis apelul, a schimbat în tot sentința în sensul admiterii în parte a acțiunii și obligării pârâtului la plata despăgubirilor morale în cuantum de 10.000 euro în echivalent lei la data plății reținând că potrivit dispozițiilor art. 5 și art. 3 lit. c) din Legea nr. 221/2009 reclamanta este îndreptățită la plata daunelor morale.

La stabilirea cuantumului daunelor s-au avut în vedere dispozițiile art. 5 lit. a) din Legea nr. 221/2001 și regulile de drept în materie.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâtul, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susținând că acordarea daunelor morale este posibilă doar pentru persoanele care au fost condamnate, iar cuantumul daunelor acordate de instanță este excesiv și contrar dispozițiilor O.U.G. nr. 62/2010, impunându-se reducerea lui.

Recursul nu este fondat.

În cuprinsul Legii nr. 221/2009 au fost definite două categorii de măsuri abuzive ale regimului comunist, respectiv condamnările cu caracter politic și măsurile administrative cu caracter politic.

Condamnările cu caracter politic sunt definite prin enumerare și trimitere expresă la infracțiunile ce au atras condamnarea, pe de o parte în art. 1 al Legii, iar pe de altă parte, prin trimiterea la condamnare pentru alte fapte prevăzute de legea penală care pot fi asimilate celor cu caracter politici fiind săvârșite în scopul prevăzut de art. 2 din O.U.G. nr. 214/1999, cu condiția constatării caracterului politic, cu urmarea procedurii prevăzute de art. 4 din Lege.

Măsurile administrative cu caracter politic sunt definite prin art. 3 din Lege sus-citat, în care sunt enumerate și actele normative în baza cărora s-au dispus, iar potrivit art. 4 alin. (2) pot fi asimilate acestora și alte măsuri administrative decât cele al căror caracter politic este prevăzut expres, cu condiția de a se constata caracterul politic al acestora de către instanță.

Din interpretarea dispozițiilor legii rezultă cu evidență că atât persoanele care au suferit condamnări penale cu caracter politic, cât și cele față de care s-au luat măsuri administrative cu caracter politic, în perioada de referință beneficiază de despăgubiri morale și materiale în temeiul art. 5 din Lege, întrucât atât condamnările penale cât și masurile administrative cu caracter politic reprezintă măsuri abuzive ale regimului totalitar fără vreo diferențiere sub caracterul abuziv al acestora.

Asimilarea măsurilor administrative abuzive condamnărilor politice nu trebuie sa rămână doar la nivel declarativ, un argument în acest sens fiind consecventa legislativă și reglementările anterioare față de care Legea nr. 221/2009 are un caracter complementar.

Art. 5 alin. (1) lit. a) din Lege prevede astfel că la dimensionarea cuantumului despăgubirilor pentru prejudiciul moral instanța va ține seama și de măsurile reparatorii acordate prin Decretul-Lege nr. 118/1990 și O.U.G. nr. 214/2000. Or, aceste acte normative prevăd, fără nici o distincție, acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, deportate ori condamnate politic, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse măsuri administrative abuzive.

Dacă legiuitorul ar fi intenționat să excludă de la despăgubirile pentru prejudiciul moral persoanele care au făcut obiectul unor măsuri politice administrative, pornind de la premisa că cele două acte normative anterioare au fost de natură să acopere în totalitate aceste prejudicii ar fi prevăzut-o expres, așa cum a făcut-o la redactarea art. 5 lit. b) din Lege.

Or, evitarea unei duble reparații este valabilă atât în privința prejudiciului material cât și a celui moral.

Toate aceste considerente duc la concluzia ca dispoz. art. 5 lit. a) din Legea nr. 221/2009 sunt aplicabile și persoanelor față de care s-au luat măsuri administrative cu caracter politic prevăzut expres de lege ori constatat de instanța.

Critica privind reaprecierea cuantumului daunelor acordate, fără a se imputa nerespectarea criteriilor de cuantificare, privește o chestiune de fapt care nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. pentru exercitarea controlului judiciar în recurs, astfel că nu poate fi analizată.

În raport de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița împotriva deciziei nr. 411 A din 30 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2011.