Commercial sale: justifiable refusal to pay for undelivered goods and alleged document falsity
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appellant’s appeal, leaving the Court of Appeal’s decision in force, which had reversed the lower court’s judgment and dismissed the plaintiff’s claim with costs. The dispute involved a commercial contract for the sale of steel products, where the plaintiff alleged delivery based on a signed invoice, while the defendant contested payment on the grounds that the merchandise was not received by its authorized representative and that the delivery documents were fabricated. The Supreme Court determined that the defendant’s refusal to pay was justified because the plaintiff’s own personnel handled the delivery rather than the defendant’s agent, and the initiation of a criminal complaint for fraud by the defendant further supported the lack of valid contractual acceptance. This outcome establishes that in commercial sales disputes, the absence of proof of actual receipt by the buyer’s authorized agent, coupled with allegations of document falsity, precludes recovery of the contract price under civil procedure rules.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 din C. proc. civ; Commercial sale: justifiable refusal to pay for undelivered goods and alleged document falsity: În aceste condiții, instanțele au fost îndreptățite să rețină că refuzul pârâtei de a plăti produsele este justificat, cu atât mai mult cu cât, din adresa Inspectoratului de Poliție Olt rezultă că partea vătămată este societatea care a livrat marfa, adică reclamanta din litigiul de față, aceasta urmând să se constituie parte civilă în procesul penal. Pentru aceste considerente, recursul reclamantei va fi respins în conformitate cu prevederile art. 312 din C. proc. civ.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia nr. 57 Dosar nr. 2500/2001
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 27 martie 1998 reclamanta S.C. I.S. S.A. Câmpia Turzii a chemat în judecată pe pârâtă S.C. E. S.A. Slatina pentru a fi obligată la plata sumelor de 27.877.124 lei reprezentând contravaloare produse, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că a livrat pârâtei produsele cuprinse în factura nr. 322928 din 11 septembrie 1996 dar nu s-a achitat prețul datorat.
Prin sentința civilă nr. 336 din 17 mai 2000 Tribunalul Olt, secția civilă, a admis acțiunea iar pârâta S.C. E. S.A. Slatina a fost obligată la plata sumei de 27.877.124 lei cu titlu de despăgubiri și 1.887.627 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că documentele de livrare au fost semnate de pârâta - beneficiară și s-a făcut dovada livrării mărfii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, iar prin decizia nr. 1224 din 9 octombrie 2000 Curtea de Apel Craiova a admis apelul, a schimbat în totul hotărârea și pe fond a respins acțiunea societății comerciale reclamante pe care a obligat-o la cheltuieli de judecată în sumă de 1.138.000 lei.
Cu actul înregistrat la 27 noiembrie 2000 reclamanta S.C. I.S. S.A. Câmpia Turzii a declarat recurs împotriva acestei decizii, pe care ulterior l-a motivat, susținând următoarele:
- societatea comercială reclamantă a dovedit că între părți a intervenit acordul de voință cu privire la livrarea produselor, iar falsul invocat de pârâtă nu a fost dovedit;
- chiar dacă s-ar fi dovedit falsul, acest lucru nu prezintă relevanță în soluționarea pricinii.
Recursul formulat de reclamantă este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că prin comanda nr. 12 din 9 mai 1996 pârâta S.C. E. S.A. Slatina a solicitat reclamantei livrarea mai multor sortimente de sârmă, în cantitățile înscrise în acest document.
Pe de altă parte, prin avizul de expediere nr. 27511 din 10 septembrie 1996 societatea comercială reclamantă a expediat pârâtei 20210 kg oțel beton, transportul efectuându-se cu autocamionul, prin delegatul B.T., dar pârâta a contestat primirea acestui transport de mărfuri, situație care a generat litigiul.
Critica reclamantei vizează împrejurarea că, fiind o marfă comandată de pârâtă, refuzul acesteia de a o achita este nejustificat.
În realitate, așa cum s-a arătat, refuzul intimatei de a achita produsele s-a datorat faptului că delegatul care a preluat marfa nu era angajatul său și oțelul beton nu i-a fost predat, împrejurare care a determinat și formularea unei reclamanții penale.
În aceste condiții, instanțele au fost îndreptățite să rețină că refuzul pârâtei de a plăti produsele este justificat, cu atât mai mult cu cât, din adresa Inspectoratului de Poliție Olt rezultă că partea vătămată este societatea care a livrat marfa, adică reclamanta din litigiul de față, aceasta urmând să se constituie parte civilă în procesul penal. Pentru aceste considerente, recursul reclamantei va fi respins în conformitate cu prevederile art. 312 din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. I.S. S.A Câmpia Turzii împotriva deciziei nr. 1224 din 9 octombrie 2000 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2003.