Nullity of civil appeal for failure to articulate specific grounds of illegality under Art. 306(3) CPC

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, la data de 26 martie 2009, reclamanții D.I., D.L., D.S., D.C., D.R., R.M., J.I. și C.A. au chemat în judecată pe pârâții Municipiul Pitești prin Primar și Primarul Municipiului Pitești contestând legalitatea dispoziției din 23 februarie 209 emisă de pârâtul Primarul Municipiului Pitești.

Reclamanții au solicitat admiterea contestației și obligarea pârâților la emiterea unei dispoziții cuprinzând propunerea de acordare a măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor bănești, pentru terenul în suprafață de 1.494 m.p. situat în Pitești, str. N.B. și construcțiile edificate pe acesta, respectiv cea cu destinație de casă de locuit în suprafață de 312,12 m.p., magazia din ziduri și cărămidă, în suprafață de 43,89 m.p., naționalizate din patrimoniul autorului D.I.

Prin sentința civilă nr. 49 din 3 martie 2010, Tribunalul Argeș a admis contestația, a anulat în parte dispoziția sus menționată, a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la recunoașterea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1.494 m.p. teren și pentru construcția reprezentând magazie, în suprafața de 43,89 m.p., situată pe același teren, prin acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.

Tribunalul a menținut dispoziția atacată cu privire la construcția în suprafață de 312,12 m.p.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că imobilul a aparținut autorului reclamanților D.I., fiind naționalizat în întregime ca efect al Decretului nr. 92/1950 și trecut în proprietatea statului, conform H.C.M. nr. 1672 din 17 noiembrie 1959, fără a se acorda despăgubiri proprietarului deposedat, astfel cum rezultă din adresa din 4 octombrie 2001 a ADP Pitești, iar ulterior la 28 septembrie 1989 a fost demolat.

Conform expertizei administrată în cauză, imobilele au fost identificate la nr. poștal a, instanța reținând că acestea face parte din suprafața de 8.000 m.p., conform actului dotai nr. X/1941, nefăcând obiectul sentinței civile nr. 3223 din 1 iunie 2007, diferența de teren nereconstituit fiind solicitată în această cauză.

La 1 ianuarie 1990 cât și la data notificării, tribunalul a reținut că imobilul se afla în proprietatea statului, iar terenul în suprafață de 1.494 m.p. nu a făcut obiectul litigiului soluționat prin sentința civilă nr. 3223/2007 a Judecătoriei Pitești.

Instanța a constatat că reclamanții au îndrituirea de a solicita recunoașterea dreptului de proprietate, dovedind că sunt persoane îndreptățite în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, care și-au dovedit legitimarea procesuală de pe urma autorului D.I., cu certificatele de calitate de moștenitor din 5 martie 2001, din 29 mai 1997 și din 26 mai 2000 și față de împrejurarea că terenul este ocupat și nu poate fi retrocedat în natură, au fost aplicate dispozițiile art. ll alin. (8) din actul normativ menționat.

Împotriva sentinței tribunalului au declarat apel pârâții Primarul Municipiului Pitești și Municipiul Pitești, susținând că în mod greșit s-au acordat despăgubiri pentru terenul în suprafață de 1.494 m.p., întrucât au mai fost acordate despăgubiri pentru aceeași suprafață și în condițiile Legii nr. 247/2005.

Apelanții-pârâți au mai criticat hotărârea tribunalului, deoarece a pus în discuție calitatea reclamanților de persoane îndreptățite, deși dispoziția contestată le-a recunoscut această calitate, motivarea respingerii notificării făcând referire, doar la împrejurarea că pentru terenul ce formează obiectul litigiului de față, au mai fost acordate despăgubiri.

Au fost invocate critici referitoare la faptul că expertiza dispusă și administrată în cauză trebuia să verifice și să evalueze construcția demolată, nu și terenul.

Prin decizia civilă nr. 72/A din 20 mai 2010, Curtea de Apel Pitești a respins apelul declarat de pârâți, păstrând soluția și motivarea instanței de fond.

Astfel, instanța de control judiciar a confirmat că un obiectiv distinct al expertizei administrată a fost verificarea terenului solicitat prin notificare, anume dacă acesta se identifică cu cel ce a format obiectul litigiului finalizat prin sentința civilă nr. 3223/2007 a Judecătoriei Pitești.

Curtea de Apel a înlăturat această critică, reținând că, referitor la terenul în suprafață de 1.494 m.p., acesta nu a făcut obiectul vreunei reconstituiri în baza legilor funciare și nu face parte din suprafață de 51,75 ha, reconstituită conform sentinței civile sus menționate.

În ceea ce privește critica privind obiectivele la care trebuia să răspundă expertul, respectiv evaluarea construcției și nu a terenului, instanța de apel a arătat că pârâții nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, care a elucidat acest obiectiv, astfel că, în lipsă acestora, în raport de prevederile art. 212 alin. (2) C. proc. civ., ele nu mai pot fi formulate, concluziile raportului de expertiză fiind însușite de apelanți, de vreme ce nu au fost contestate.

Împotriva deciziei nr. 72/A din 20 mai 2010 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, au declarat recurs pârâții Municipiul Pitești și Primarul Municipiului Pitești, fără a motiva în drept calea extraordinară de atac.

În recurs, pârâți realizează o succintă prezentare a situației de fapt, cu referire la obiectul contestației, la soluția cuprinsă în dispoziția din 23 februarie 2009 emisă de Primăria Municipiului Pitești prin Primar, la conținutul notificării formulată în temeiul Legii nr. 10/2011, fiind doar enunțate și reiterate generic, fără a fi dezvoltate, criticile din apel referitoare la acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 1.494 m.p.; la calitatea reclamanților de persoane îndreptățite, ce nu trebuia analizată de instanțe; la expertiza efectuată în cauză, care nu a verificat situația construcțiilor demolate, întrucât terenul nu a format obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001.

Din modul în care sunt redate aceste „critici", neîncadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., este de observat că, acestea nu se pot constitui într-o motivare, în accepțiunea dispozițiilor art. 306 alin. (3) teza finală C. proc. civ., deoarece, pe de o parte aceste motive nu sunt dezvoltate și nu au un conținut care să permită instanței a le califica în drept, iar pe de altă parte, nu sunt indicate dispozițiile legale care au fost încălcate de instanță.

Potrivit textului procedural mai sus evocat, a motiva recursul presupune indicarea motivelor expuse prin raportare la criticile de nelegalitate cuprinse în cele 9 pct. ale art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, este de observat că, numai indicarea greșită a motivelor de recurs obligă instanța la o încadrarea corectă a acestora, în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

Or, în ipoteza în care recurenții nu au indicat care sunt aceste motive, în sensul formulării unor critici pertinente privind modul de judecată al instanței, în funcție de motivele invocate, nu se poate reține în sarcina instanței obligația de a realiza o încadrare a criticilor, dacă acestea nu îmbracă, prin conținutul expunerii, o formă care să permită instanței a le califica din punct de vedere al temeiului de drept.

Afirmațiile cu caracter generic privind faptul că instanța „nu a dat o interpretare corectă actelor, raportându-se la cererea de chemare în judecată și la notificarea formulată de reclamanți", ca și aceea potrivit căreia „hotărârea instanței este nelegală sub aspectul verificării și interpretării actelor depuse de ambele părți în vederea susținerii legalității dispoziției contestate" sunt aspecte ce țin de netemeinicia hotărârii, critica vizând o eventuală omisiune a instanței de a analiza o probă hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, reglementată de pct. 10 al art. 304 C. proc. civ., fiind abrogată, astfel că nu mai poate forma obiect al examinării în recurs.

Așa fiind, cum criticile pârâților nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate, expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de pârâți, conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâții Municipiul Pitești prin Primar și Primarul Municipiului Pitești împotriva deciziei nr. 72/A din 20 mai 2010 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2011.