Admissibility of informal loss reports as proof of carrier liability in railway freight disputes

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta S.C. E. S.A. Titu a chemat-o în judecată pe pârâta S.N.T.F. Marfă București, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceasta să fie obligată la plata sumei de 41.254.105 lei pretenții, cu cheltuieli de judecată în sumă de 3.150.246 lei.

Prin sentința civilă nr. 1074 din 26 octombrie 2000, Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca nefondată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că pârâta a efectuat pentru reclamantă un transport de cocs petrol și că așa-zisa lipsă constatată la destinație nu se datorează culpei cărăușului întrucât reclamanta nu a respectat tot prevederile art. 87 pct. 3 și art. 75 pct. 1 din Regulamentul de transport CFR.

Prin decizia nr. 174 din 20 februarie 2001, Curtea de apel Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial, a respins, ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței mai sus menționate.

În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că din punct de vedere tehnic, pe parcursul transportului, ușile vagoanelor nu puteau fi deschise și deci pe timpul transportului nu s-au produs evenimente de natură a atrage răspunderea juridică a cărăușului, chiar dacă sigiliile de la ușile vagonului nu mai existau; pe de altă parte, marcajul făcut la predarea mărfii cărăușului a fost găsit intact la destinație.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea celor două hotărâri, iar pe fond admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata sumei de 41.254.105 lei.

Recurenta-reclamantă susține astfel că greșit i-a fost respinsă acțiunea, având în vedere că procesele verbale de constatare au fost încheiate în prezența reprezentantului CFR - Titu, care a semnat fără obiecțiuni lipsurile constatate; din conținutul acestora nu reiese faptul că marcajul a fost intact, iar marfa era așezată neuniform și cu goluri în dreptul ușilor, lipsurile pe timpul transportului apărând evidente și prin aceea că au survenit la anumite vagoane și nu la lotul întreg supus transportului.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:

În speță, reclamanta a beneficiat de un transport de marfă, constând în diferite cantități de cocs de petrol, transport executat de pârâtă, pe ruta Brazi - Titu, cu vagoane descoperite.

În conformitate cu Regulamentul de transport pe CFR , respectiv cu art. 65.12 “mărfurile care se transportă în vrac în vagoane descoperite se marchează cu vopsea de var, cu șipci, sârmă sau în alt mod asemănător”.

Cantitatea de marfă transportată a fost determinată de către expeditor prin mijloace proprii și tot expeditorul a efectuat, asigurarea mărfii, dovada contând în mențiunile făcute pe avizele de însoțire a mărfii, respectiv “vagoanele sunt nivelate și date cu var”.

Vagoanele au sosit la destinație fără urme de sustragere din conținut, marcajele fiind intacte și s-a procedat la eliberarea mărfii către destinatar, acesta preluând-o fără obiecțiuni.

În momentul preluării mărfurilor în cazul unui transport de felul celui în discuție, destinatarul trebuia să procedeze conform art. 75 din Regulamentul de transport, potrivit căruia:

“…când o pierdere parțială sau o avarie este descoperită sau presupusă de calea ferată sau când ea este invocată de către cel îndreptățit, trebuie să se întocmească fără întârziere un proces verbal de constatare”.

Acest proces verbal se întocmește potrivit anexei nr. 17 NUT, trebuind să poarte număr de la stația în care s-a întocmit, toate semnăturile celor care au participat și ștampila rotundă a stației.

Or, în speță, procesele verbale de constatare pe care își întemeiază reclamanta pretențiile nu sunt întocmite în conformitate cu dispozițiile legale mai sus menționate, ci sunt întocmite de aceasta la sediul unității sale.

Astfel fiind, având în vedere că aceste acte nu îndeplinesc cerințele de formă și de fond prevăzute de lege, nu pot fi opozabile pârâtei și nu sunt de natură să antreneze răspunderea acesteia în condițiile legii, - așa încât se reține că acțiunea reclamantei corect a fost respinsă de instanțele care s-au pronunțat în cauză.

Ca atare, recursul reclamantei fiind nefondat va fi respins în consecință și vor fi menținute hotărârile date, ca fiind legale și temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. E. S.A. Titu împotriva deciziei nr. 174 din 20 februarie 2001 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2003.