Unconstitutionality exception inadmissible for abrogated 1984 housing decree valuation norms in property partition dispute

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

La data de 7 octombrie 2010, recurentul-pârât V.S. a solicitat Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Decretului nr. 256/1984, anexa nr. 4, tabel nr. 7, poziția 2 - „Magazii cu pereți de lemn sau schelet de lemn cu umplutură de cărămidă”.

Motivându-și cererea de sesizare, pârâtul recurent a arătat că, potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 1 din 12 ianuarie 1993, decretele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România sunt cenzurate constituțional de către Curtea Constituțională, decizie motivată în drept pe dispozițiile art. 144 lit. c) din Constituție.

A mai învederat recurentul-pârât că, expertizele întocmite în cauză îl dezavantajează prin aplicarea normei criticate din Decretul nr. 256/1984 la evaluarea imobilului din posesia sa - grajd - stabilind un preț disproporționat de mare al acestui tip de imobil, față de imobilul din posesia intimaților - casă de locuit.

A mai susținut recurentul-pârât că, imobilul casă de locuit, cu fundație din zidărie și pereți din lemn are un preț de evaluare de 595 RON/m.p. și de 610 RON/m.p. dacă are acoperiș din tablă, iar grajdul fără fundație și cu pereți din lemn are un preț de evaluare de 1.060 RON/m.p., iar dacă ar fi fost mai mare, grajdul ar fi fost prețuit la 805 RON/m.p.

Față de cele expuse, recurentul-pârât a invocat faptul că este încălcat principiul constituțional al proporționalității normelor materializate în conceptul de „dreptate” din art. 1 alin. (3) din Constituție și egalitatea în fața legii prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție.

De asemenea, norma criticată vine în contradicție și cu dispozițiile art. 44 din Constituție privind dreptul de proprietate.

Proprietatea de care dispune nu este garantată în mod egal cu cea a intimaților din litigiul pendinte, pentru că un bun al lor, în realitate mai valoros este prețuit de legea criticată, mai puțin decât imobilul său, grajdul.

Efectul constă în faptul că, la partajul bunurilor este obligat să plătească o sultă, ceea ce este profund nedrept.

Că, în speța R. contra României, Curții Europene a Drepturilor Omului a implementat prin Legea nr. 10/2001 un sistem de evaluare bazat pe valoarea de piață a imobilului.

Prin încheierea din 2 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Decretului nr. 256/1984, anexa 4, tabel nr. 7, poziția nr. 2 „Magazii cu pereți de lemn sau schelet de lemn cu umplutură de cărămidă” invocată de recurentul-pârât V.S., în dosarul având ca obiect recurs împotriva deciziei civile nr. 190 din 12 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția civilă.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel, a reținut, în esență că, în speța dedusă judecății, Decretul nr. 256/1984 a fost abrogat prin Legea nr. 114/1996, legea locuinței, art. 73, astfel încât acesta nu mai poate face obiectul unei excepții de neconstituționalitate.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâtul V.S. invocând faptul că, excepția de neconstituționalitate invocată îndeplinește toate condițiile impuse de art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 având legătură cu soluționarea cauzei în fața căreia se află litigiul raportat la obiectul acestuia.

Concret, recurentul a arătat că, obligațiile dispuse în sarcina sa de către instanța de apel au fost stabilite prin aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 256/1984 așa cum rezultă din expertizele întocmite în cauză și care în totalitate, aplică norma legală criticată pentru neconstituționalitate.

A mai arătat recurentul că, nici un expert tehnic nu va excede recomandărilor formulate chiar de Corpul experților tehnici din România, potrivit înscrisului ce poartă nr. 6646 din 9 martie 2009 și reprezintă extras din Buletinul documentar „Expertiza Tehnică” nr. 110 - februarie 2009.

Față de cele expuse, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacate și admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor de nelegalitate ce pot fi încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză de pârâtul V.S. urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, această instanță decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

În speță, recurentul a invocat excepția de neconstituționalitate a Decretului nr.. 256/1984, anexa nr. 4, tabel nr. 7, poziția 2 - „Magazii cu pereți de lemn sau schelet de lemn cu umplutură de cărămidă”.

Așa cum corect a reținut și Curtea de Apel, Decretul nr. 256/1984 a fost abrogat expres prin intrarea în vigoare a Legii nr. 114/1996, legea locuinței, art. 73 astfel încât actul menționat nu mai poate face obiectul excepției de neconstituționalitate.

Nemulțumirea recurentul cu privire la valoarea reținută pentru imobilul grajd și valoarea la care a fost obligat către intimați cu titlu de sultă reprezintă de fapt obiecțiuni la expertizele dispuse în cauză, aspecte ce pot fi verificate pe calea recursului.

Față de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat în cauză de pârâtul recurent V.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul V.S. împotriva încheierii de ședință din 02 decembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2011.