Valuation of demolished residential property for compensatory measures: strict adherence to cassation limits and rejection of restitutio in integrum claim

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1 din 13 ianuarie 2010 a Curții de Apel Iași s-a stabilit dreptul reclamantului J.P. la măsuri reparatorii prin echivalent în cuantum de 168.489 RON ipoteza A din expertiza tehnică imobiliară efectuată de G.V. pentru construcție cu destinația de locuință ce a fost demolată și care a fost situat în Bârlad, strada V., reținându-se următoarele:

Prin decizia civilă nr. 5633 din 15 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul recurentului J.P. împotriva deciziei civile nr. 162 din 22 octombrie 2008 a Curții de Apel Iași, s-a casat această hotărâre, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru determinarea cuantumului măsurilor reparatorii prin echivalent cuvenite reclamantului pentru construcția demolată, fiind menținute celelalte dispoziții ale deciziei.

În rejudecare instanța de apel suplimentarea probatoriului prin efectuarea unei expertize tehnice de evaluare a construcției demolate.

În rejudecarea cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 315 alin. (12) C. proc. civ., Curtea a pus în discuția părților necesitatea suplimentării probatoriului administrat în Dosarul nr. 06963/89/2006 al Curții de Apel Iași, în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 162/2008, cu efectuarea unei expertize tehnice de evaluare pentru construcția demolată.

Prin precizările depuse la dosarul cauzei, reclamantul-apelant J.P. solicită ca în rejudecarea apelului său conform celor dispuse de Înalta Curte de Casație și Justiție să fie avut în vedere raportul de expertiză tehnică imobiliară din 21 iulie 2009 întocmit de expert G.V., nefiind de acord cu efectuarea unei alte expertize, decât dacă va fi contestat și plătită de ceilalți pârâți.

Potrivit raportului de expertiză tehnică ing. ec. G.V., rezultă că imobilul - construcție din litigiu a fost demolat în anul 1978, fiind situat în zona mediană a Municipiului Bârlad, cartier G., în incinta Școlii Generale nr. RR.

Arată expertul că reclamantul a plătit impozite pe clădire și anexe în perioada 1960 - 1978 anul demolării construcțiilor. Valoarea actuală estimativă clădire de locuit P + M parțial cu anexe alipite ce s-au aflat pe suprafața de 130 m.p. conform variantei A din expertiza G.V. este de 168.489 RON.

Prin urmare, fiind menținute prevederile art. 2, 3, 4 din dispoziția din 1 octombrie 2002 a Primarului Municipiului Bârlad și prin decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la teren, rejudecând apelul doar cu privire la construcțiile demolate, instanța de apel a anulat prevederile art. 1 din dispoziția nr. AA/2002 emisă de Primarul Municipiului Bârlad și a stabilit dreptul reclamantului - apelant J.P. la măsuri reparatorii prin echivalent, potrivit art. 16 din Legea nr. 10/2001 în vigoare la data pronunțării dispoziției nr. AA/2002.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul J.P. solicitând modificarea ei în sensul admiterii în totalitate a acțiunii potrivit celor solicitate prin notificarea din 17 februarie 2009.

Ca atare, susține recurentul instanța are obligația soluționării notificării conform deciziei nr. XX/2007 dată în recurs în interesul legii de secțiile unite, cu atât mai mult cu cât pârâta nici până în prezent nu și-a exercitat obligațiile stabilite prin legea agricolă.

Se mai învederează că instanțele nu și-au dovedit rolul activ prevăzut de art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ. și nici nu au motivat corespunzător hotărârile nefiind arătat de ce a admis doar în parte probatoriile.

O altă critică vizează nerespectarea deciziei de casare dar și a dispozițiilor ce vizează preeminența dreptului consacrat în Preambulul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Recurentul solicită a se stabili varianta B din raportul de expertiză ce vizează despăgubiri de 479.269 RON pentru întregul imobil pentru respectarea principiului „restitutio in integrum”.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. invocate de recurent ca temei de drept, Înalta Curte reține următoarele:

Prin decizia de casare nr. 5633 din 15 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost stabilite în mod clar și obligatoriu limitele rejudecării cauzei în calea de atac a apelului.

Astfel, prin decizia de casare sus evocată s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare numai pentru determinarea cuantumului măsurilor reparatorii prin echivalent cuvenite reclamantului pentru construcția din litigiu în prezent demolată, fiind menținute celelalte dispoziții ale deciziei civile nr. 162 din 22 octombrie 2008 a Curții de Apel Iași.

În limitele acestei casări și în respectarea dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., instanța de apel în rejudecare a dispus chiar în baza rolului activ și pentru respectarea dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., suplimentarea probatoriului în sensul efectuării unei expertize de evaluare a construcției demolate.

Instanța de apel a ținut seama chiar de poziția procesuală a reclamantului care nu a fost de acord cu efectuarea unei alte expertize decât dacă pârâții vor achita noua expertiză, solicitând să fie avut în vedere raportul de expertiză efectuat de expertul G.V.

Ca atare, instanța de apel s-a conformat solicitării reclamantului și în acest context a ținut seama de expertiza ing. G.V. care stabilește valoarea actual estimativă a clădirii conform variantei A.

Prin decizia de casare nr. 5633 din 15 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, s-a stabilit ca efect obligatoriu pentru instanța de rejudecare, că se vor stabili despăgubiri doar pentru construcția demolată, avându-se în vedere dispozițiile art. 10 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 republicată.

Din această perspectivă și a respectării dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., nu sunt fondate criticile reclamantului.

Nefondată este și critica legată de motivarea necorespunzătoare a hotărârii, întrucât motivarea unei hotărâri este o problemă de esență, de conținut și nu de volum, astfel că hotărârea instanței de apel se circumscrie atât dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., cât și ale art. 315 C. proc. civ.

Din perspectiva celor expuse, susținerile reclamantului nu se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., motiv pentru care recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul J.P. împotriva deciziei nr. 2 din 13 ianuarie 2010 a Curții de Apel Iași, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2011.