Petitioner's criminal complaint rejected; appeal over altered Judicial Council minutes deemed unfounded and dismissed

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1972 din 20 noiembrie 2009 a Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D.I. împotriva Rezoluției nr. 70/P/2008 din 29 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare și s-a menținut rezoluția atacată, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rezoluția nr. nr. 70/P/2008 din 29 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare, s-a dispus în baza dispozițiilor art. 228 raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale în cauza privind „plângerea penală” și „sesizarea” formulate de col. rez. D.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 228 alin. (1) și (2), art. 289 alin. (1), art. 291, art. 169 alin. (1) C. pen.

Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere la procurorul militar șef al Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, plângere care a fost respinsă prin Rezoluția nr. 49/VIII-1/2009 din 22 iunie 2009.

În temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petentul a formulat, în termen legal, plângere împotriva Rezoluției nr. 70/P/2008 din 29 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare, plângere care a fost respinsă ca nefondată prin sentința nr. 1972 din 20 noiembrie 2009 a Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu motivarea că din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii care să conducă la angajarea răspunderii penale a vreunei persoane.

Împotriva sentinței de respingere a plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, petentul D.I. a declarat recurs, solicitând, potrivit motivelor de recurs depuse la dosar (filele 2- 3), admiterea recursului, casarea sentinței atacate, admiterea plângerii, infirmarea soluției de neîncepere a urmăririi penale și reluarea cercetărilor pentru stabilirea cadrului procesual, identificarea făptuitorilor, completarea probatoriului și soluționarea temeinică, a sesizării penale.

Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petent nu este fondat.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prin plângerea penală formulată la data de 25 martie 2008, petentul D.I. a solicitat să se stabilească împrejurările în care înscrisul intitulat „proces-verbal al Consiliului de Judecată” a fost modificat ilegal pentru a fi transmis Curții de Apel București în Dosarul nr. 4855/2/2006, „felul în care am fost trecut abuziv în serviciul de fosta conducere a S.I.E.”.

Petentul a susținut că „alterarea realității celor discutate și consemnate atunci s-a făcut cu scopul de a-mi înlătura posibilitățile de apărare în fața instanței și de a împiedica înfăptuirea justiției”.

La data de 8 mai 2008 petentul D.I. a formulat „sesizare” prin care solicită „să stabiliți împrejurările în care a avut loc transmiterea abuzivă a unor documente în forma respectivă către Curtea de Apel București care judecă Dosarul nr. 4855/2/2006, felul în care am fost trecut abuziv în serviciu de fosta conducere a S.I.E.”.

A solicitat a se efectua cercetări pentru stabilirea împrejurărilor, participației și a vinovăției.

În cadrul actelor premergătoare începerii urmăririi penale s-a procedat la solicitarea de relații de la S.I.E. (f. 22-26), a fost ridicată o copie a procesului-verbal al Consiliului de Judecată - desecretizat, aflat la Dosarul nr. 4855/2/2006 al Curții de Apel București (fila 41-55), s-a efectuat compararea acesteia cu exemplarul procesului-verbal aflat în arhiva S.I.E. (f.67) și au fost audiați ofițerii indicați de col. rez. D.I. (f. 57-66), din conținutul acestora rezultând următoarele:

Referitor la aspectele de la pct. 1:

- 1.1. În procesul-verbal al Consiliului de Judecată înregistrat la nr. 2/S-27/0261563 din 31 octombrie 2005, aflat în arhiva S.I.E. s-au consemnat complet, cu exactitate dezbaterile ce au avut loc în ședința din 28 octombrie 2005 (vezi declarațiile martorilor - f.57-66).

- 1.2. Exemplarul procesului-verbal înregistrat în arhiva S.I.E. la nr. 2/S-27/0261563 din 31 octombrie 2005 este unul și același cu cel întocmit la 28 octombrie 2005, fără a conține modificări ori completări (vezi declarațiile acelorași martori).

- 1.3. Exemplarul procesului-verbal al Consiliului de Judecată, aflat în Dosar nr. 4855/2/2006 al Curții de Apel București, este o copie fidelă a exemplarului procesului-verbal aflat în arhiva S.I.E., singurele deosebiri existente între acestea fiind rezultat al operațiunii de desecretizare, la care a fost supusă copia înaintată instanței de judecată (vezi declarațiile martorilor și procesul-verbal întocmit de procurorul militar – f. 67).

Referitor la aspectele de la pct. 2:

- 2.1.Desecretizarea exemplarului procesului-verbal al Consiliului de Judecată din 28 octombrie 2005, înregistrat la nr. 2/S-27/0261563 din 31 octombrie 2005 și a celor 4 anexe, s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.

- 2.2.Cu ocazia înaintării către instanța de judecată a documentelor desecretizate - solicitate de aceasta, nu s-a produs descontopirea „irevocabilă” a col. rez. D.I., ca ofițer de informații.

- 2.3.Ofițerii S.I.E. nu au provocat cu respectiva ocazie niciun „incident de securitate”, având în vedere că acțiunea de declasificare nu a fost contrară reglementărilor de securitate, iar informațiile transmise nu au fost accesate de persoane neautorizate. Referitor la aspectele de la pct. 2.1 - 2.3, a se vedea documentarul de la f. 22-26.

- 2.4.Chiar în situația în care s-ar fi confirmat susținerile reclamantului, referitoare la „divulgarea secretului” (situație exclusă de probele administrate în cauză) este de observat că în speță nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 169 alin. (1) C. pen. sub aspectul laturii obiective - în lipsa existenței „cerinței esențiale”, respectiv că fapta de divulgare a datelor invocate, să fie de natură a pune în pericol siguranța statului.

Declasificarea documentului transmis instanței de judecată s-a făcut de către instituția emitentă și care, pe cale de consecință, era abilitată a face acest lucru, operațiunea încadrându-se în condițiile impuse de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 182/2002, art. 20 și art. 23 din H.G. nr. 585/2002.

Cu privire la procesul-verbal al Consiliului de Judecată din data de 28 octombrie 2005 aflat în arhiva S.I.E., s-a reținut că acesta corespunde cu cel înaintat instanței de judecată existând identitatea de formă și conținut - excepție făcând nenominalizările prin hașurare făcute în vederea declasificării.

“Incidentul” invocat de petent în sprijinul criticii referitoare la pretinsa obligație de “abținere” a procurorului militar semnatar al rezoluției, nu face dovada existenței vreuneia dintre cauzele de incompatibilitate prevăzute de art. 49 C. proc. pen.

Pe de altă parte, pe parcursul efectuării actelor premergătoare, petentul a avut posibilitatea legală a recuzării procurorului, lucru pe care însă nu l-a făcut.

În consecință, soluția primei instanțe de respingere a plângerii petentului împotriva Rezoluției nr. 70/P/2008 din 29 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare, este legală și temeinică.

Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petentul D.I. împotriva sentinței primei instanțe.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul D.I. împotriva sentinței nr. 1972 din 20 noiembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 5938/1/2009.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 mai 2011.