Petition for revision of prosecutorial conduct complaint held inadmissible and appeal dismissed

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1590 din 25 septembrie 2008 pronunțată de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost respinsă, ca nefondată plângerea formulată de petentul M.C.V. împotriva Rezoluției nr. 442/P/2008 din 8 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Împotriva sentinței sus-menționate, petentul M.C.V. a declarat recurs, iar Completul de 9 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție prin decizia nr. 278 din 27 aprilie 2009 a respins, ca nefondat, recursul formulat.

Împotriva deciziei nr. 278 din 27 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, petentul M.C.V. a formulat cerere de revizuire.

Prin sentința nr. 74 din 22 ianuarie 2010, Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție examinând cererea de revizuire formulată de petent, în raport cu dispozițiile legale aplicabile în materie, Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a constatat că aceasta este inadmisibilă, astfel că a respins-o, ca atare.

Împotriva hotărârii instanței de fond, în termen legal, a declarat recurs revizuentul M.C.V.

Examinând hotărârea atacată, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 393 hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă, din conținutul acestui text legal rezultând că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești care conțin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt, pe care le conțin hotărârile judecătorești.

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, poate fi formulată numai în condițiile și în cazurile limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., singurele în măsură să conducă la o reexaminare a cauzei penale.

În cauză, revizuentul M.C.V. a formulat cererea solicitând revizuirea deciziei nr. 278 din 27 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 9 Judecători, prin care s-a respins, ca nefondat, recursul declarat împotriva sentinței nr. 1590 din 25 septembrie 2008, prin care a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.C.V.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că hotărârea vizată prin cererea de revizuire formulată de petent nu îndeplinește condițiile art. 393 C. proc. pen., deoarece nu conține o rezolvare a fondului cauzei, în sensul dispozițiilor art. 345 alin. (1) C. proc. pen., care stipulează că „Instanța hotărăște prin sentință asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal”.

Mai mult decât atât, revizuentul nu a invocat critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile de retractare prevăzute expres și limitativ de art. 394 C. proc. pen.

Pe de altă parte, cât timp prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii și împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în soluționarea plângerilor formulate în temeiul art. 2781 C. proc. pen., o atare cale de atac nu este admisibilă, întrucât, în situația contrară s-ar contraveni dispozițiilor procesuale menționate și principiului instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile [...] pot exercita căile de atac, în condițiile legii”.

Așadar, soluția primei instanțe, de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de revizuent împotriva deciziei nr. 278 din 27 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, este legală și temeinică.

În consecință, neexistând motive care analizate din oficiu să ducă la casarea hotărârii atacate, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul M.C.V. împotriva sentinței nr. 74 din 22 ianuarie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 6328/1/2009.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul M.C.V. împotriva sentinței nr. 74 din 22 ianuarie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 6328/1/2009.

Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 mai 2011.