Inadmissibility of cassation appeal against final appellate decision rejecting appeal against non-appealable jurisdiction declination

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1055/R din 29 noiembrie 2011 Curte de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea H.M., împotriva deciziei penale nr. 747 pronunțată în dosarul nr. 8042/11 l/P/2010* al Curții de Apel Oradea.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat contestatoarea la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotăra astfel, Curtea de Apel Oradea a reținut:

Prin decizia penală nr. 747 din 27 septembrie 2001 a Curții de Apel Oradea pronunțată în dosar nr. 8042/111/2010*, în baza art. 391 C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de H.M., împotriva deciziei penale nr. 636 din 23 august 2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, care a fost menținută în întregime, fiind obligată recurenta să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.

Pentru a pronunța această decizie instanța de recurs a reținut că în ședința publică din 23 august 2011, procurorul de ședință a invocat excepția inadmisibilității recursului.

Examinând excepția invocată prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea de Apel a constatat că, într-adevăr, prin sentința penală recurată, Tribunalul Bihor a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii formulată de către petentă în favoarea Judecătoriei Oradea.

Or, potrivit art. 42 alin. (4) C. proc. pen., hotărârea de declinare a competenței nu este supusă recursului.

Astfel fiind, calea de atac exercitată de petentă este inadmisibilă, considerent pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. l lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca atare, urmând ca în baza art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen., să fie obligată petentă la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 150 lei, onorariu pentru apărarea din oficiu.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea H.M. criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru motivele invocate în scris.

Examinând contestația în anulare în limitele legii, Curtea de Apel în baza dispozițiilor art. 391 C. proc. pen. a respins-o ca inadmisibilă întrucât nu este incident nici unul din cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 386 lit. a)-e) C. proc. pen. și se atacă cu contestație în anulare decizia nr. 747/2010 a Curții de Apel Oradea dată în contestație în anulare, iar o contestație în anulare formulată împotriva decizii dată în contestație în anulare este inadmisibilă.

împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea H.M.

Recursul este inadmisibil.

Examinând hotărârea recurată, astfel cum impun dispozițiile art. 3856 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurenta contestatoare este inadmisibil, având în vedere că decizia pronunțată de Curtea de Apel Oradea e definitivă.

Înalta Curte reține că, inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Dispozițiile din Cod procedură penală enumera hotărârile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs, respectiv:

a) sentințele pronunțate de judecătorii în cazurile prevăzute de lege;

b) sentințele pronunțate de tribunalele militare în cazul infracțiunilor contra ordinii și disciplinei militare, sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;

c) sentințele pronunțate de curțile de apel și Curtea Militară de Apel;

d) sentințele pronunțate de secția penală a înaltei Curți de Casație și Justiție;

d1) sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;

e) deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curți de apel și Curtea Militară de Apel;

f) sentințele pronunțate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, precum și cele privind reabilitare".

De asemenea potrivit art. 417 C. proc. pen., „hotărârea instanței de recurs rămâne definitivă la data pronunțării acesteia când:

a) recursul a fost admis și procesul a luat sfârșit în fața instanței de recurs, fără rejudecare;

b) cauza a fost rejudecată de către instanța de recurs, după admiterea recursului;

c) cuprinde obligarea la plata cheltuielilor judiciare, în cazul respingerii recursului."

Având în vedere dispozițiile mai sus arătate, care arată în mod limitativ care sunt hotărârile ce pot fi atacate cu recurs, văzând că hotărârea atacată nu face parte dintre aceste hotărâri, înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatoarea H.M. împotriva deciziei penale nr. 1055/R din 29 noiembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori și o va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea H.M. împotriva deciziei penale nr. 1055/R din 29 noiembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta contestatoare la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2012.