Qualifying stabbing of police officers as aggravated attempt at murder rather than bodily injury

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Arad, prin Sentința penală nr. 253 din 15 septembrie 2010 a condamnat pe inculpatul C.I. la 7 ani și 6 luni închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 alin. (1) lit. f) și alin. (2) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 176 alin. (1) C. pen. raportat la art. 65 C. pen. inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata de 2 ani.

În baza dispozițiilor art. 2721 C. pen. inculpatul a mai fost condamnat la 4 (patru) pedepse de câte 4 luni închisoare.

S-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

Pe latură civilă, în temeiul dispozițiilor art. 346 C. proc. pen. cu referire la art. 998 - 999 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții vătămate P.V., suma de 8.000 RON cu titlu de daune morale.

Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut următoarele:

P.V., polițist T.F., agentul șef I.C. și agentul M.T., fiind de serviciu în stația CFR Arad, în noaptea de 03 - 04 mai 2010, deplasându-se pe peronul 2 al gării, de-a lungul trenului staționat, au observat un bărbat căzut dintr-un vagon, s-au apropiat de el, cel în cauză spunându-le că a fost surprins de către un individ atunci când intenționa să se urce în tren. În acest context, cei trei polițiști au urcat în vagon și pe culoarul acestuia l-au găsit pe C.I.. După ce polițiștii s-au legitimat, încercând să-l identifice pe inculpat, au constatat că era beat, de la conductorul trenului aflând că cel în cauză avea legitimație de călătorie pentru a se deplasa la Sibiu - via Arad. Dorind să-l orienteze spre trenul cu care urma să se deplaseze la Sibiu, P.V. l-a luat pe inculpat de un braț, iar M.A., sosit și el între timp, polițist comunitar fiind, l-a apucat de brațul stâng, astfel conducându-l spre peronul principal.

Cei doi au fost urmați de agenții I.C. și M.T.. După traversarea liniilor de cale ferată, în apropierea sediului Poliției T.F., inculpatul a simulat că se împiedică și fiind scăpat din vedere de cei doi polițiști, a scos rapid din buzunarul pantalonilor, un briceag, și l-a lovit pe P.V. în zona gâtului.

Cei patru polițiști, în continuare, încercând să-l imobilizeze, inculpatul a reușit însă să mai lovească de două ori cu briceagul pe același, în zona față posterior hemitorace drept, cu consecința tăierii cămășii uniformei, a tricoului și a maieului lui P.V..

După ce a fost dezarmat, inculpatul a fost condus în incinta Postului de Poliție T.F., aici el înjurând agenții.

Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor, el susținând că din cauza stării de beție și a bolii, briceagul avându-l pentru a-și pregăti hrană, nu-și amintea să fi săvârșit faptele.

Împotriva sentinței inculpatul a formulat apel, cale de atac în care a criticat greșita încadrare juridică a faptei, în opinia sa aceasta fiind infracțiunea de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

Curtea de Apel Timișoara, prin Decizia penală nr. 162/A din 28 octombrie 2010 a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.

Nemulțumit și de hotărârea pronunțată în apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac motivată pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 și pct. 14 C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Din verificarea lucrărilor cauzei, se reține că situația de fapt, încadrarea juridică a faptelor, vinovăția inculpatului și pedeapsa aplicată, au fost just stabilite, materialul probator conducând la constatarea că în cauză inculpatul a comis tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, iar nu infracțiunea de loviri prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. Astfel, inculpatul a agresat partea vătămată cu un obiect tăietor-înțepător apt de a ucide, zonele vizate au fost gâtul și hemitoracele părții vătămate, iar rezultatul letal nu s-a produs din motive independente de intenția sa, respectiv pentru că partea vătămată s-a apărat, colegii săi au acționat rapid pentru imobilizarea inculpatului și obiectul folosit, briceagul, având în vedere că nu avusese lama deschisă complet pentru că inculpatul era ținut de polițiști, a pătruns relativ puțin în zonele corpului arătate, toate acestea constituind tentativă la infracțiunea de omor, cu agravantele loc public și asupra unui polițist.

Referitor pedepsei aplicată, orientându-se la 7 ani și 6 luni închisoare, instanța a avut în vedere, în integralitate, criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., fapta prezintă gradul ridicat de pericol social, este respectată limita de pedeapsă prevăzută de textul incriminator, iar în ce privește persoana inculpatului, datele cauzei rețin, probat, că acesta este cunoscut în colectivitate ca fiind consumator de alcool și violent, iar pe parcursul procesului penal, nu a avut conduită cooperantă.

Pentru considerentele expuse, decizia instanței de apel fiind legală și temeinică sub toate aspectele, recursul declarat de inculpat, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va fi respins ca nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) același cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva Deciziei penale nr. 162/A din 28 octombrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 04 mai 2010 la 15 februarie 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 februarie 2011.