Judicial review of refusal to prosecute magistrates for abuse of office and favoring offender based on dissatisfaction with criminal proceedings

Asupra plângerii de față ;

În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 151/P/2011 din 17 mai 2011, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus în conformitate cu dispozițiile art. 29 pct. 1 lit. e) C. proc. pen., art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică M.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246 C. pen. și de art. 264 C. pen.

În considerentele susmenționatei rezoluții, procurorul de caz a reținut următoarele :

Prin sentința penală nr. 953/P/2010 pronunțată în dosarul nr. 3629/1/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a dispus, - având în vedere dispozițiile art. 29 lit. e) C. proc. pen., - trimiterea plângerii formulată de petiționarul C.A. împotriva procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la această unitate de parchet, spre competentă soluționare.

În plângerea formulată, susnumitul petiționar a solicitat cercetarea penală a magistratului procuror M.I. sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și de favorizarea infractorului, fapte prevăzute și pedepsite de art. 246 C. pen. și de art. 264 C. pen. și care ar fi fost săvârșite în legătură cu soluționarea cauzei în care s-a dispus trimiterea sa în judecată în stare de arest preventiv pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, faptă comisă la data de 23 martie 2006.

O a doua plângere depusă de petiționar la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, având același obiect, a fost trimisă prin sentința penală nr. 1046 din 15 iunie 2010 pronunțată în dosarul nr. 3649/1/2010 spre competentă soluționare, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică. Avându-se în vedere identitatea de obiect a acestei plângeri cu plângerea înregistrată sub nr. 151/P/2011, aceasta din urmă a fost conexată prin rezoluția nr. 153/P/2011 din 11 mai 2011 la prezenta cauză, constatându-se incidența în cauză a dispozițiilor art. 34 și ale art. 35 C. proc. pen.

Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că petiționarul a fost cercetat în stare de arest preventiv în dosarul nr. 1808/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, trimis în judecată și condamnat definitiv la o pedeapsă de 9 ani închisoare cu executare în regim de detenție pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. a) și f) C. pen.

În fapt, în baza probelor administrate, în sarcina petiționarului s-a reținut că la data de 22 martie 2006 a pătruns în sediul Administrației Domeniilor Statului din București unde depusese mai multe memorii în legătură cu restituirea unor terenuri din zona Cotnari și l-a înjunghiat cu un cuțit pe președintele agenției, T.C., cauzându-i „traumatism toracic drept postero-bazal cu plagă înjunghiată anfractuoasă de 6 cm”, victima fiind salvată de martorul N.B.Z., consilierul său care a pătruns în biroul în care avea loc agresiunea, oprindu-l pe agresor.

În cursul urmăririi penale, petiționarul a formulat plângeri împotriva măsurilor dispuse de procurorul de caz, inclusiv împotriva măsurii arestării preventive și a actelor acestuia, potrivit art. 278 și art. 2781 C. proc. pen., modul de soluționare a plângerilor formulate, inclusiv de către instanța de judecată, prin respingerea lor ca nefondate, nemulțumindu-l pe acesta. Alături de aceste plângeri, petiționarul a formulat plângeri și împotriva procurorului de caz, solicitând cercetarea penală a acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen.

Sesizările împotriva procurorului de caz G.A. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul București au făcut obiectul dosarului nr. 1009/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, dosar în care prin rezoluția din data de 15 iulie 2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în conformitate cu dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar plângerile formulate împotriva soluției, potrivit art. 278 și art. 2781 C. proc. pen. au fost respinse ca neîntemeiate.

Urmare verificărilor efectuate, procurorul de caz a reținut că aspectele sesizate de petiționar privind pe procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, I.M., nu sunt întemeiate și a concluzionat că din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că faptele reclamate de petiționar există în materialitatea lor, soluțiile dispuse de procuror fiind supuse controlului judiciar în condițiile art. 2781 C. proc. pen., iar controlul legalității soluțiilor pronunțate de instanță se realizează, exclusiv, prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.

Plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției nr. 151/P/2011 din 17 mai 2011 a fost respinsă ca neîntemeiată în conformitate cu dispozițiile art. 278 alin. (1) C. proc. pen., prin rezoluția nr. 1425/II/2/2011 din 14 iunie 2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată, petiționarul a formulat plângere la instanță în conformitate cu dispozițiile art. 2781 C. proc. pen., susținând că procurorul G.A. care a dispus trimiterea sa în judecată pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat se face vinovat de comiterea infracțiunilor menționate în plângerile penale depuse împotriva sa și că intimatul I.M. se face vinovat de fapte cu consecințe deosebit de grave.

Verificând rezoluția atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, așa cum cer dispozițiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte constată că plângerea formulată de petiționar este nefondată.

Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că faptele reclamate de petiționar nu există în materialitatea lor, în mod corect procurorul de caz constatând incidența în cauză a prevederilor art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, procurorii sunt independenți, în condițiile legii, iar conform art. 64 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în soluțiile dispuse, procurorul este independent în condițiile prevăzute de lege.

Nemulțumirea unei părți referitoare la modul în care a fost instrumentat un dosar și la soluția adoptată nu justifică cercetarea penală a magistratului pentru săvârșirea vreunei fapte prevăzute de legea penală, soluțiile dispuse de procurori putând fi reformate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege și nu în cadrul unei anchete penale declanșate la plângerea părții nemulțumită de soluția dispusă în cauza respectivă.

În consecință, constatând că rezoluția nr. 151/P/2011 din 17 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, este legală și temeinică, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., se va respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționar și se va menține rezoluția atacată.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul C.A. împotriva rezoluției nr. 151/P/2011 din 17 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.

Menține rezoluția atacată.

Obligă petiționarul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 18 ianuarie 2012.