Surrender to France upheld; European arrest warrant appeal ruled unfounded with costs.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 506 din 06 decembrie 2011 Curtea de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 10419/2/2011(4012/2011), a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

A dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Tribunalul de Mare Instanță din Rodez, Republica Franceză, la data de 6 decembrie 2011, față de persoana solicitată P.D.I., cetățean român,

A dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare franceze.

A luat act că persoana solicitată se prevalează de regula specialității, prev. de art. 115 din Legea nr. 302/2004, republicată.

A dispus arestarea persoanei solicitate, pe o perioadă de 29 de zile, respectiv de la 7 decembrie 2011 până la 4 ianuarie 2012, inclusiv.

A constat că persoana solicitată a fost reținută din data de 6 decembrie 2011.

A dispus ca, în cazul condamnării persoanei solicitate la o pedeapsă privativă de libertate aceasta să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 6 decembrie 2011, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, cauza cu nr. 10419/2/2011, având ca obiect punerea în executare a mandatului european de arestare, emis la data de 6 decembrie 2011 de către de către Procurorul Republicii din Rodez - Franța, pe numele cetățeanului român P.D.I. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: escrocherii în bandă organizată, prevăzute și pedepsite de art. 313.1, art. 313.2, art. 313.3, art. 313.7 și art. 313.8, Codul penal francez; asociație de răufăcători în vederea comiterii de escrocherii, prevăzute și pedepsite de art. 450.1, art. 450.3 și art. 450.5, Codul penal francez; falsificări, folosiri și acceptări frauduloase de cărți de plată falsificate, prevăzute și pedepsite de art. L136.4, art. L136.5 și art. L136.6, din Codul monetar și financiar francez; fabricarea, deținerea, oferirea de mijloace de falsificare sau de contrafacere a cărților de plată, prevăzute și pedepsite de art. L136.4.1, art. L136.5 și art. L136.6, din Codul monetar și financiar francez.

După depistarea și identificarea mai sus-numitului, procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - prin Ordonanța de reținere nr. 94 din 6 decembrie 2011, a dispus reținerea acestuia, pentru 24 de ore, începând cu data de 6 decembrie 2011, ora 14,45, până la 7 decembrie 2011, ora 14,45.

La dosarul cauzei, a fost atașat mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare franceze împotriva persoanei solicitate P.D.I., din cuprinsul căruia rezultă că se fac cercetări de către procuratură, în sensul că persoana solicitată, în perioada 1 ianuarie 2010 - 20 septembrie 2011 a comis pe teritoriul francez mai multe infracțiuni.

Curtea i-a adus la cunoștință persoanei solicitate conținutul mandatului european de arestare, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă.

Cu ocazia audierii, persoana solicitată a declarat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare franceze, arătând că nu are cunoștință de faptele ce i-au fost prezentate, deși recunoaște că a fost la Paris împreună cu C.M. Mai arată persoana solicitată că se află în stare de judecată pentru o infracțiune la legea circulației, având termen de judecată la data de 14 decembrie 2001 la Judecătoria Sectorului 3 București.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma documentelor anexate, precum și a dispozițiilor legale incidente cauzei, Curtea reține și constată următoarele:

În cauză, a fost emis, la data 6 decembrie 2011, de către Procurorul Republicii din Rodez - Franța, un mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate P.D.I.

În fapt, s-a reținut că, din primăvara anului 2010, echipe compuse din cel puțin trei persoane venind din România parcurg cu mașina drumurile din Franța și cumpăra diverse produse (mai ales haine, produse de lux, tichete de jocuri de tipul Pariurilor-sportive, tichete Ukasch) cu cărți de plată falsificate. Aceste cărți de tipul Transcash sunt cumpărate din magazine de mare suprafață. Ele nu sunt nominative și trebuiau activate pe lângă societatea Transcash. Aceste cărți nu au fost niciodată activate. Ele servesc de suport material și sunt re-incodate de către răufăcători utilizând numere de cărți bancare de conturi piratate.

Ele sunt utilizate în magazine și produsele cumpărate sau beneficiile financiare rezultând din jocuri sunt trimise în România.

Trei persoane au fost interpelate la bordul unui vehicul R.L. și puse sub acuzare: M.I., S.G. și A.O.

Investigațiile efectuate au permis să se stabilească că veritabilul proprietar al vehiculului R.L. este O.S. (cumpărare și asigurări pe acest nume) chiar dacă cartea gri e stabilită pe numele lui I.B.

Investigațiile telefonice au pus în evidență că O.S. este o persoană influentă în rețea, comandând echipe din mai multe țări.

Concubina lui O.S., C.P.I., utilizând numărul de telefon ........, pare să cunoască și să participe la activitățile concubinului sau, după cum reiese din ascultările telefonice și din investigațiile privind mandatele Western Union și din titlurile de transport. Rolul său trebuie să fie determinat.

A reieșit de asemenea din ascultările telefonice că C.M. vine în mod regulat pe teritoriul francez însoțit de alți cetățeni români și că este în legătură directă cu O.S. care îi transmite instrucțiunile din România. Doamna C.P.I. se pare că i-a finanțat deplasări cu avionul.

Pe 21 septembrie 2011, O.S., V.P. și M.C. au fost interpelați la Paris. O.S. recunoaște folosirea de cărți contrafăcute, dar neagă orice implicare într-o rețea. Totuși, rolul său de cel care dă ordine era confirmat de C.M., V.P., G.S. și A.O.

Totodată, s-a mai stabilit că, O.S. a trimis mai multe alte persoane pe teritoriul francez, după cum urmează: - P.D.I.; R.A.; C.A.; E.M.C.; T.P.G.; D.G.; T.D.F.; B.I.

Curtea a mai constatat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplinește condițiile de formă și conținut prevăzute de Legea nr. 302/2004, că infracțiunile ce fac obiectul cercetării penale dispuse de către autoritățile judiciare franceze, sancționate de legea statului respectiv cu o pedeapsă privativă de libertate a cărei durată maximă este mai mare de 5 ani, nu este supusă verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări, condiție care este însă oricum îndeplinită, întrucât faptele sunt incriminate și de legea penală română și, totodată, că nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare.

Față de susținerile persoanei solicitate, Curtea a efectuat verificări în sistemul informatizat și a constată că, într-adevăr, aceasta figurează ca inculpat în speța ce face obiectul Dosarului penal nr. 36945/301/2011, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București și are termen de judecată la data de 14 decembrie 2011, deși din actele acelui dosar, a rezultat atitudinea procesuală a inculpatului, în sensul că - la primul termen, față de lipsa inculpatului, instanța a dispus citarea acestuia cu mandat de aducere, însă această împrejurare nu reprezintă un temei de refuz în sensul punerii în executare a mandatului european de arestare.

În plus, existând principiul priorității dreptului comunitar, este de preferat ca persoana solicitată să-și clarifice situația juridică din Franța, în sensul dovedirii nevinovăției impunându-se administrarea de probatorii și apărări pertinente în faza autorităților judiciare străine, care au emis acest mandat european și au solicitat predarea.

De asemenea, Curtea a constatat că persoana solicitată, cunoscând consecințele juridice ale consimțământului său, nu a fost de acord cu predarea către autoritățile franceze și cu arestarea sa, în vederea acestei predări.

În raport de considerentele arătate, instanța a constatat că nu există temeiuri de refuz a punerii în executare a mandatului european de arestare.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată P.D.I., susținând în esență că nu au fost respectate dispozițiile art. 103 alin. (11) și (12), din Legea nr. 302/2004, mandatul de arestare preventivă neîndeplinind condițiile prevederilor art. 86 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004.

Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivului invocat de persoana solicitată prin apărător, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul nu este fondat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că mandatul european de arestare emis de către autoritățile judiciare franceze împotriva persoanei solicitate a fost pus în executare de Curtea de Apel București, secția I penală, prin sentința recurată.

În aplicarea prevederilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, prin sentința penală menționată, instanța de fond a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare franceze, s-a luat act că persoana solicitată se prevalează de regula specialității, prev. de art. 115 din Legea nr. 302/2004, republicată și s-a dispus ca, în cazul condamnării persoanei solicitate la o pedeapsă privativă de libertate aceasta să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

În mod corect, instanța de fond, sesizată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București cu punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare franceze împotriva recurentului persoană solicitată, pentru săvârșirea infracțiunilor de escrocherii în bandă organizată, prevăzute și pedepsite de art. 313.1, art. 313.2, art. 313.3, art. 313.7 și art. 313.8, Codul penal francez; asociație de răufăcători în vederea comiterii de escrocherii, prevăzute și pedepsite de art. 450.1, art. 450.3 și art. 450.5, Codul penal francez; falsificări, folosiri și acceptări frauduloase de cărți de plată falsificate, prevăzute și pedepsite de art. L136.4, art. L136.5 și art. L136.6, din Codul monetar și financiar francez; fabricarea, deținerea, oferirea de mijloace de falsificare sau de contrafacere a cărților de plată, prevăzute și pedepsite de art. L136.4.1, art. L136.5 și art. L136.6, din Codul monetar și financiar francez, a dispus predarea persoanei solicitate.

Înalta Curte, reține că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplinește condițiile de formă și conținut prevăzute de Legea nr. 302/2004, că infracțiunile ce fac obiectul cercetării penale dispuse de către autoritățile judiciare franceze, sancționate de legea statului respectiv cu o pedeapsă privativă de libertate a cărei durată maximă este mai mare de 5 ani, nu este supusă verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări, condiție care este însă oricum îndeplinită, întrucât faptele sunt incriminate și de legea penală română și, totodată, că nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare.

Totodată, Înalta Curte a constatat că persoana solicitată, cunoscând consecințele juridice ale consimțământului său, nu a fost de acord cu predarea către autoritățile franceze și cu arestarea sa, în vederea acestei predări, iar pe de altă parte nu se poate solicita punerea în executare mandatului și în același timp și înlocuirea măsurii preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

În raport de considerentele arătate, instanța a constatat că nu există temeiuri de refuz a punerii în executare a mandatului european de arestare, fiind îndeplinite atât condițiile atât de fond cât și cele de formă.

În consecință, hotărârea pronunțată de instanța de fond fiind legală și temeinică, recursul formulat de persoana solicitată P.D.I. împotriva Sentinței penale nr. 506 din 06 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 10419/2/2011(4012/2011).

Va obliga recurenta persoană solicitată la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată P.D.I. împotriva Sentinței penale nr. 506 din 06 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 10419/2/2011 (4012/2011).

Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 decembrie 2011.