Decizia nr. 4241/2011 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Asupra recursurilor de față;

în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 44 din data de 3 mai 2010 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția penală, s-a dispus condamnarea următorilor inculpați:

- O.V. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. (acesta din urmă vizând interzicerea drepturilor de a ocupa funcții de administrator în societăți comerciale, funcții în organele de conducere ale acestora precum și funcții care presupun activități și atribuții specifice celei de administrator al societăților comerciale), pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., art. 74 lit. a), 76 lit. a) C. pen.; 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen., art. 74 lit. a), 76 lit. e) C. pen.

S-a constatat că infracțiunile au fost săvârșite în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen.

Conform art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) (acesta din urmă vizând interzicerea dreptului de a ocupa funcții de administrator în societăți comerciale, funcții în organele de conducere ale acestora, precum și funcții care presupun activități și atribuții specifice celei de administrator al societăților comerciale) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) (acesta din urmă vizând interzicerea dreptului de a ocupa funcții de administrator în societăți comerciale, funcții în organele de conducere ale acestora, precum și funcții care presupun activități și atribuții specifice celei de administrator al societăților comerciale) C. pen.

- P.M.S. (fostă Ț.), înainte de desfacerea căsătoriei la: 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) (aceasta din urmă vizând interzicerea dreptului de a ocupa funcții de administrator în societăți comerciale, funcții în organele de conducere ale acestora, precum și funcții care presupun activități și atribuții specifice celei de administrator al societăților comerciale) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. penal, art. 74 lit. a), 76 lit. a) C. pen.; 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., art. 74 lit. a), 76 lit. e) C. pen.

S-a constatat că infracțiunile au fost comise în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen.

Conform art. 34 lit. b), 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite și s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) (acesta din urmă vizând interzicerea dreptului de a ocupa funcții de administrator în societăți comerciale, funcții în organe de conducere ale acestora, precum și funcții care presupun activități și atribuții specifice celei de administrator al societății comerciale) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) (acesta din urmă vizând interzicerea dreptului de a ocupa funcții de administrator în societăți comerciale în organe de conducere ale acestora precum și funcții care presupun activități și atribuții specifice celei de administrator al societăților comerciale) C. pen.

Conform art. 861 alin. (1) și (2) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere.

Conform art. 862 alin. (1) C. pen. s-a stabilit un termen de încercare de 6 ani. În baza art. 863 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca inculpata pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, în prima lună din fiecare trimestru la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, potrivit programului ce i se va întocmi; să anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcere; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a atras atenția inculpatei, conform art. 864 alin. (1) raportat la art. 83, 84 C. penal, asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare și asupra neexecutării obligațiilor civile, precum și referitor la dispozițiile art. 864 alin. (2) C. pen. privind neîndeplinirea cu rea-credință a obligațiilor și măsurilor dispuse de instanță, constând în revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

- M.D.P., la: 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii da fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., art. 74 lit. a), 76 lit. e) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) (acesta din urmă vizând interzicerea dreptului de a ocupa funcții de administrator în societăți comerciale, funcții în organele de conducere ale acestora precum și funcții care presupun activități și atribuții specifice celei de administrator al societăților comerciale) C. pen.

Conform art. 81 C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei și s-a stabilit potrivit art. 82 C. pen. un termen de încercare de 2 ani și 2 luni.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.D.P. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. (fapta referitoare la Hotărârea nr. 388 din 02 decembrie 2002 a SC „M. S&D" SRL Parva, „faptă care nu există").

În temeiul art. 14, 170, 348 C. proc. pen. s-a dispus restabilirea situației anterioare în sensul restituirii către partea civilă Ț.S.R.V. de către inculpatul O.V. (în calitate de administrator al SC „C.I." SRL Salva) a imobilului teren în suprafață de 1.300 mp, situat în Arad, înscris în CF nr. X al localității Arad, nr. topo X1 (imobil asupra căruia, în vederea recuperării prejudiciului, a fost instituită în cursul urmăririi penale, măsura sechestrului asigurător).

Au fost obligați, în solidar, inculpații O.V. și P.M.S. să plătească părții vătămate și civile Ț.S.R.V. despăgubiri civile în sumă totală de 1.172.920 RON sau echivalentul în euro la data plății al acestei sume și s-au respins ca neîntemeiate celelalte pretenții civile formulate în cauză de această parte civilă.

S-au respins pretențiile civile formulate în cauză de partea civilă SC "M.C.G." SRL București.

S-a menținut măsura sechestrului asigurător instituită în cursul urmăririi penale în vederea recuperării prejudiciului prin Ordonanța din 10 iunie 2005, asupra celor două imobile aparținând SC C.I. SRL Salva, respectiv imobilul situat în Arad, înscris în CF nr. X de 1.300 mp și imobilul înscris în CF Y al comunei Salva din jud. Bistrița-Năsăud, de natură prestații.

S-a dispus anularea actelor false, conform art. 14, 170, 348 C. proc. pen., respectiv a contractului de consultanță nr. R din 1 iulie 2002 încheiat la Năsăud și a Hotărârii nr. 1 din 14 mai 2004 a Adunării generale Extraordinare a Asociaților a SC M. S&D SRL Parva.

Conform art. 7, 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990 s-a dispus efectuarea cuvenitelor înregistrări la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă tribunalul Bistrița-Năsăud (unde va fi comunicată hotărârea, la rămânerea ei definitivă), precum și prelevarea de probe biologice de la inculpatul O.V., conform Legii nr. 76/2008.

A fost obligat inculpatul M.D.P. să plătească părții civile Ț.S.R.V. suma de 427 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Au fost obligați inculpații O.V. și P.M.S., să plătească fiecare, în favoarea părții civile Ț.S.R.V. câte 1.277 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

A fost obligat inculpatul O.V. să plătească în favoarea statului suma de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

A fost obligat inculpata P.M.S. să plătească în favoarea statului suma de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

A fost obligat inculpatul M.D.P. să plătească în favoarea statului suma de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

A fost obligată partea civilă Ț.S.R.V., să plătească în favoarea statului 200 RON cheltuieli judiciare (urmare a achitării inculpatului M.D.P. pentru una din faptele deduse judecății).

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut, în esență, că prin rechizitoriul nr. 163/P/2005 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție au fost trimiși în judecată inculpații: O.V., pentru comiterea, în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen., a infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. și uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.; P.M.S. (fostă Ț. anterior desfacerii căsătoriei), pentru săvârșirea, în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen., a infracțiunilor de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen.; M.D.P., pentru comiterea, în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen., a două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fiecare prev. de art. 290 C. pen., conform rechizitoriului, situația de fapt constând în următoarea:

între SC C.I. SRL Salva, județul Bistrița-Năsăud, în calitate de consultant, reprezentată de inculpatul O.V., și SC M.C. SRL Arad, reprezentată de inculpata P.M.S. (Ț., înainte de desfacerea căsătoriei) și partea vătămată T.S.R., în calitate de beneficiari, a fost încheiat Contractul de consultanță nr. R din 1 iulie 2002. Potrivit acestui contract, consultantul se obliga să asigure beneficiarului servicii de consultanță, acesta din urmă obligându-se să plătească 240.000.000 ROL/lună pentru serviciile prestate.

SC C.I. SRL Salva a emis la 30 septembrie 2002 o factură fiscală în sumă de 720.000.000 ROL, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate pentru lunile iulie, august, septembrie 2002. SC "M.C." SRL Arad a achitat parțial factura, rămânând neachitată suma de 240.000.000 ROL, ulterior consultantul nemaiemițând altă factură.

La data de 28 iunie 2004, SC C.I. SRL Salva, prin împuternicitul R.B., a înregistrat la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, un contract de consultanță nr. R din 1 iulie 2002, încheiat la Năsăud, între aceleași părți. Totodată, s-a solicitat executorului judecătoresc punerea în executare silită a acestui contract.

Prin Încheierea din 24 iunie 2004, Judecătoria Arad a admis cererea formulată de SC C.I. SRL Salva împotriva debitorilor garanți T.S.R. Vasile și P.M.S. (soți la vremea respectivă) încuviințând executarea silită a titlului executor constituit prin Contractul de consultanță nr. R din 1 iulie 2002 încheiat la Năsăud - Contract de garanție reală mobiliară (titlu executoriu conform Legii nr. 99/1999), asupra bunurilor mobile, imobile și conturilor debitorului, pentru suma de 17.280.000.000 ROL (reprezentând 8.640.000.000 ROL datorie și 8.640.000.000 ROL penalități), conform actului adițional la contract.

Ulterior, executorul judecătoresc a procedat la executarea silită a trei imobile proprietatea debitorilor garanți, soții T.S.R. Vasile și P.M.S., imobile care au fost adjudecate de cumpărătoarea SC C.I. SRL Salva, urmare a vânzării acestor bunuri la licitație, cu suma totală de 3.523.500.000 ROL.

În cursul lunii ianuarie 2005, intenționând să prelungească niște credite bancare cu garanții imobiliare, partea vătămată a constatat că figurează alături de SC M.C. SRL Arad, ca debitor la Arhiva Electronică a Garanțiilor Mobiliare, față de SC C.I. SRL Salva, în baza Contractului de consultanță nr. R din 1 iulie 2002.

Examinând Contractul de consultanță înregistrat la Arhiva Electronică de Garanții Mobiliare, partea vătămată T.S.R.V. a constatat că acel contract este diferit de cel încheiat cu SC "C.I." SRL Salva, sub aspectul locului încheierii, al scrisului și clauzelor contractului. Totodată, partea vătămată a constatat că același contract a fost pus în executare silită.

Partea vătămată T.S.R.V. a prezentat organelor de cercetare penală, în fotocopie, contractul despre care a susținut că este cel original, încheiat la Arad, afirmând totodată că este singurul semnat de părți și care nu conține condiții de garantare împovărătoare.

În urma a două expertize grafologice efectuate de Institutul de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, coroborate cu alte probe administrate în cauză, procurorul a apreciat că, Contractul de consultanță înregistrat la Arhiva Electronică a Garanțiilor Mobiliare, nr. R din 1 iulie 2002 încheiat la Năsăud, care a fost ulterior pus în executare silită de inculpatul O.V. este un fals, realizat prin înlocuirea primelor trei file ale celui real, prezentat de partea vătămată T.S.R.V., cu altele, conținând alte clauze, la care a fost adăugată ultima filă a contractului real pe care sunt aplicate ștampilele și semnăturile părților.

Pe baza expertizelor efectuate în faza de urmărire penală s-a constatat că Contractul de consultanță nr. R din 1 iulie 2002 încheiat la Năsăud, a fost alcătuit din piese provenite din documente diferite, prima pagină a fost tipărită cu imprimantă jet de cerneală, iar celelalte trei pagini la copiator electrostatic, corespunzător acestor modalități de tipărire, fiind diferită și substanța de imprimare a celor 3 pagini. S-a mai constatat că fragmentele de impresiuni de ștampilă și semnăturile existente la colțurile superioare ale acestui contract (de la Năsăud) de pe primele pagini, nu au corespondent în impresiunile de ștampile și semnăturile de pe ultima filă a acestuia. De asemenea, expertiza a constatat că la redactarea contractului fals, pe ultima pagină au fost utilizate alte tipuri de caractere și modalități de folosire a semnelor diacritice decât pe celelalte trei file.

În fine, se mai arată în actul de acuzare că diferă în cele două contracte în litigiu, numărul codului fiscal și cel al contului deschis la R.B. Filiala Năsăud, aparținând SC C.I. SRL Salva, aspecte raportat la care s-a apreciat că, Contractul de consultanță nr. R/2002 încheiat la Năsăud, care s-a constatat a fi un fals, a fost întocmit la o dată apropiată de 18 iunie 2004 și nu la 1 iulie 2002, cum este consemnat în cuprinsul său.

În actul de acuzare se reține în sarcina inculpatei P.M.S. că a aplicat ștampila SC M.C. SRL și semnătura sa, pe filele Contractului de consultanță nr. R din 1 iulie 2002, încheiat la Năsăud, despre care cercetările au stabilit că este un fals, iar referitor la inculpatul O.V., că deși avea cunoștință că respectivul contract este fals, a procedat la punerea lui în executare silită.

La data de 21 septembrie 1999, partea vătămată Ț.S.R.V. l-a împuternicit prin procură specială (notarială) pe inculpatul M.D.P., să semneze toate actele privind modificarea SC. „M. S&D" SRL Parva, jud. Bistrița-Năsăud, la care erau asociați, cât și întreaga problematică civilă și comercială pe care activitatea societății o presupune, inclusiv modificări privind cesiunea parțială sau totală a părților sociale, scop în care îl va putea reprezenta în fața organelor enumerate în procură.

Inculpatul M.D.P. a întocmit Hotărârea nr. 388 din 2 decembrie 2002, în care a consemnat că împreună cu asociatul său, partea vătămată Ț.S.R.V. a hotărât la sediul SC M. S&D SRL Parva, restrângerea activității principale a societății la una singură. Hotărârea a fost semnată în dreptul numelui asociatului Ț.S.R.V. de către inculpatul M.D.P., cu o semnătură care nu este a sa, în calitate de împuternicit, ci cu o semnătură ce încearcă să o imite pe cea a asociatului său.

Urmare acestei hotărâri, inculpatul M.D.P. a întocmit actul adițional de modificare și completare a contractului și statutului de societate, autentificat la notariat, a înscris în Registrul Comerțului modificarea activității principale și a obținut astfel certificatul de înscriere de mențiuni.

În sarcina inculpatului M.D.P. se mai reține că a întocmit Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Asociaților nr. 1 a SC "M. S&D" SRL Parva, în care a consemnat faptul nereal că au participat ambii asociați, respectiv el și partea vătămată Ț.S.R.V., și au hotărât cesionarea în întregime a părților sociale către SC C.I. SRL Salva, reprezentată prin inculpatul O.V., O.L.G. și T.G., precum și retragerea lor definitivă din societate. Totodată, inculpatul M.D.P., menționează, în cuprinsul hotărârii, că asociatul său, Ț.S.R.V., a declarat că a primit 45.000.000 ROL reprezentând contravaloarea părților sociale cesionate. În actul de acuzare se menționează că Hotărârea AGEA nr. 1 din 14 mai 2004 a fost semnată în dreptul numelui asociatului Ț.S.R.V., de către inculpatul M.D.P., în calitate de împuternicit. Ulterior, s-a întocmit actul adițional de modificare și completare a actului constitutiv al SC M. S&D SRL Parva, iar inculpatul M.D.P. a solicitat înscrierea mențiunilor la Registrul Comerțului.

Tribunalul Bistrița-Năsăud, prin Încheierea nr. 2380 din 28 mai 2004 a admis cererea și a dispus înscrierea mențiunilor în Registrul Comerțului, Oficiul Registrului Comerțului eliberând certificatul de înscriere de mențiuni.

Referitor la această faptă, în rechizitoriu se precizează că prin procura specială, partea vătămată l-a împuternicit pe inculpatul M.D.P. să-l reprezinte în fața notarului public, instanței judecătorești, Camerei de Comerț și Industrie, în fața organelor financiare și bancare, nu și în adunările generale ale asociaților. Dacă partea vătămată ar fi intenționat să-l mandateze pe inculpat să-l reprezinte și în adunarea generală a asociaților ar fi făcut această precizare expres și în conținutul procurii, astfel cum a procedat în alte situații.

Acționând în maniera expusă mai sus, procurorul a apreciat că inculpatul M.D.P. a depășit cu intenție limitele mandatului cu care a fost învestit, nesocotind dispozițiile Legii nr. 31/1990, modificată, referitoare la convocarea și desfășurarea adunărilor generale ale asociaților. De asemenea, se mai arată în actul de acuzare că nu s-a dovedit de către partea vătămată Ț.S.R.V. că nu i-a fost remisă suma de 45.000.000 ROL reprezentând contravaloarea părților sociale și, din acest motiv, inculpatul M.D.P. nu poate fi acuzat de gestiune frauduloasă prev. de art. 214 C. pen.

Partea vătămată Ț.S.R.V., prin înscrisul aflat la dosar, s-a constituit parte civilă împotriva inculpaților O.V., M.D.P. și P.M.S. cu suma totală de 2.850.000 euro sau echivalentul în RON al acestei sume, de 10.230.000 RON, solicitând obligarea acestora la despăgubiri civile (defalcat) după cum urmează: 1.000.000 euro, echivalentul a 3.600.000 RON daune materiale pentru fapta descrisă la punctul 1 din rechizitoriu, sumă care reprezintă, în opinia sa, valoarea reală a bunurilor imobile de care a fost deposedată; 100.000 euro, echivalentul a 360.000 RON, daune morale de la fiecare inculpat în parte, pentru fapta descrisă la punctul 1 din rechizitoriu; 1.050.000 RON echivalentul a 300.000 euro daune materiale pentru fapta descrisă la punctul 2 din rechizitoriu, reprezentând creanța SC M. S&D SRL Parva la SC S. SA, creanță cesionată către SC C.I. SRL; 150.000 euro echivalentul a 540.000 RON daune materiale pentru fapta descrisă la punctul 2 din rechizitoriu, reprezentând contravaloarea mijloacelor fixe pe care le-a adus ca și aport în natură la SC M. S&D SRL Parva; 1.000.000 euro echivalentul a 3.600.000 RON daune materiale pentru fapta descrisă la punctul 2 din rechizitoriu, reprezentând beneficiul nerealizat de firmă; 100.000 euro, echivalentul a 360.000 RON daune morale pentru fapta descrisă la punctul 2 din rechizitoriu.

Partea civilă Ț.S.R.V. a justificat sumele pretinse cu titlu de despăgubiri civile, astfel:

- referitor la fapta de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, descrisă în rechizitoriu la punctul 1, a susținut că valoarea reală a bunurilor mobile de care a fost deposedată se ridică la peste 1.000.000 euro, echivalentul a 3.600.000 RON și că prejudiciul de 3.523.500.000 ROL reținut în actul de acuzare reprezintă o valoare ireală, stabilită în cadrul unei executări silite pornite în mod fraudulos, în urma înțelegerii dintre cei trei inculpați. Cu privire la această faptă de înșelăciune, partea vătămată a solicitat în principal repunerea sa în situația anterioară, prin restituirea în natură a bunurilor imobile de care a fost deposedată, sau în subsidiar, obligarea inculpaților la plata contravalorii reale și juste a imobilelor.

- referitor la daunele morale pretinse de la inculpați, în cuantum de câte 100.000 euro (360.000 RON) de la fiecare, partea vătămată a invocat situația deosebită în care a fost adus de fosta sa soție (inculpata P.M.S.) și inculpatul M.D.P., ai cărui copii i-a botezat și căruia i-a acordat întotdeauna sprijin material și moral. A mai relevat că în urma înstrăinării frauduloase a apartamentului la un preț subevaluat (comparativ cu prețurile practicate în Arad) a fost lipsit de locuință și de obiectele valoroase deținute acolo (mobilier, aparatură electronică, opere de artă), aspect sub care s-a angajat să propună probe. Prin săvârșirea acestei fapte i-a fost insuflată o stare de neîncredere și teamă, iar în urma amenințărilor venite de la inculpați, din cauza stresului s-a îmbolnăvit grav de afecțiuni care i-au pus în pericol viața, partea vătămată angajându-se să dovedească această împrejurare prin mesajele telefonice primite de la numerele de telefon aparținând acestora.

Referitor la fapta descrisă la punctul 2 din rechizitoriu constând în executarea semnăturii sale în fals de către inculpatul M.D.P. pe Hotărârea AGA nr. 388 din 2 decembrie 2002 a SC M. S&D SRL Parva, partea vătămată a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 1.050.000 RON, echivalentul a 300.000 euro, reprezentând creanța SC M. S&D SRL Parva la SC S. SA, creanță cesionată ulterior către SC C.I. SRL Salva.

Partea vătămată a arătat că se consideră prejudiciată și se constituie parte civilă și cu contravaloarea mijloacelor fixe aduse ca și aport la SC M. S&D SRL Parva, susținând că de acele mijloace fixe inculpatul M.D.P. a dispus discreționar și abuziv. Partea vătămată Ț.S.R.V. a apreciat contravaloarea acestor mijloace fixe la suma de 150.000 euro, echivalentul a 540.000 RON, susținând că reprezintă contribuția sa personală prin creditarea firmei.

În fine, suma de 1.000.000 euro, echivalentul a 3.600.000 RON, pretinsă cu titlu de despăgubiri civile de la inculpatul M.D.P., partea vătămată a arătat că reprezintă beneficiul nerealizat de firmă și care îi revenea sub formă de dividende ca asociat, profit nerealizat ca urmare a manoperelor dolosive și frauduloase întreprinse de inculpați și descrise la punctul 2 din rechizitoriu.

Referitor la fapta descrisă la punctul 2 din rechizitoriu, partea vătămată a solicitat obligarea inculpatului M.D.P. și la plata sumei de 100.000 euro (echivalentul a 360.000 RON) cu titlul de daune morale.

În cauză s-a constituit parte civilă și SC M.C.G. SRL București, administrată de L.D., societate aparținând părții civile Ț.S.D.P., solicitând obligarea în solidar a celor trei inculpați pentru fapta descrisă la punctul 1 din rechizitoriu, la plata sumei de 1.000.000 euro, echivalentul a 3.600.000 RON cu titlu de despăgubiri civile. Partea vătămată SC M.C.G. SRL București a justificat această sumă, arătând că reprezintă: profit nerealizat prin pierderea progresivă de clienți datorită reclamei proaste în urma executării silite desfășurate pe baza contractului fals, pierderea cauzată prin sechestrarea bunurilor imobile ale societății, împrejurare care a blocat practic existența unei societăți prospere cu peste 100 de angajați, care astfel nu a mai putut practica relații cu societățile bancare datorită blocării conturilor; pierderea cauzată prin popirea conturilor bancare, care a dus la imposibilitatea încasării sumelor de la clienți și imposibilitatea de a plăti taxe și impozite către stat, ceea ce a dus la majorări și penalități de întârziere.

Partea civilă Ț.S.D.V., prin declarația dată în etapa de cercetare judecătorească a relatat următoarele:

Partea civilă arată că este asociat la SC M.C.G. SRL București (anterior acest sediu fiind în Arad) și că societatea are ca obiect de activitate operațiuni de vămuire. Pentru desfășurarea activității legislația în vigoare îi impunea ca periodic, odată pe an să actualizeze garanțiile societății, împrejurare în care în februarie 2005, cu ocazia unor verificări sub acest aspect, a constatat că la Arhiva de Garanții Mobiliare figurează cu debite către SC C.I. SRL Salva, în baza Contractului de consultanță nr. R din 1 iulie 2002. Citind acel contract a constatat că este fals și are un conținut diferit de cel încheiat de SC M.C.G. SRL cu sediul în Arad la vremea respectivă, cu SC C.I. SRL Salva, despre care a afirmat că s-a perfectat și semnat la București la o filială a societății.

Partea vătămată a susținut că la data încheierii contractului - 1 iulie 2002 - au fost prezenți la București inculpații O.V. și M.D.P. și că la încheierea lui a asistat și martorul N.E. A relatat că soția sa, inculpata Ț. (P.) M.S. nu a fost la București la data perfectării contractului, motiv pentru care a susținut că, exemplarul original al contractului nu este semnat de aceasta. A mai arătat că pe contractul original apare pe prima pagină, scrisul inculpatului M.D.P., care a consemnat anumite date în rubricile acestuia. Împrejurarea că soția sa nu a fost la București la data de 1 iulie 2002 ci la sediul societății din Arad, poate fi dovedită cu acte, sub acest aspect făcând referire la faptul că aceasta a decontat bonuri de benzină și a semnat un contract de publicitate.

Faptul că pe contractul original apare că s-a încheiat la sediul din Arad și nu la București, cum s-a întâmplat în realitate și unde s-au aflat inculpații M.D.P. și O.V., a fost explicat de partea vătămată prin procedura adoptată de SC M.C.G. SRL, conform căreia pe contractele încheiate de filialele societății, să se treacă „că au fost încheiate la Arad, întrucât în final toate contractele indiferent unde erau încheiate ajungeau la sediul societății din Arad", sediu care ulterior a fost transferat la București.

Referitor la scopul în care a fost încheiat contractul de consultanță între cele două societăți, partea civilă Ț.S.R.V. a susținut că a fost „pur formal", intenția reală fiind ca SC M. S&D SRL Salva să-și facă o bază materială și să nu plătească impozit. În acest context partea civilă a făcut referire la faptul că la vremea respectivă, legislația era în sensul că „firmele mici plăteau impozit pe profit doar de 1,5% din cifra de afaceri și nu 25% ca și firmele de drept comun". A mai relatat că la momentul încheierii contractului de consultanță era asociat cu inculpatul M.D.P. la SC M. S&D SRL Salva și că în realitate „banii ajungeau la M.D.P.". Partea civilă a mai arătat că, în fapt, contractul de consultanță nu s-a derulat, pentru că SC C.I. SRL Salva nu are specialiști în domeniu, nu are angajați, iar obiectul de activitate nu-i permite astfel de activități, susținând că această împrejurare s-a constatat încă din faza de urmărire penală, când această societate nu a putut prezenta documente din care să rezulte derularea contractului de consultanță".

Partea civilă a arătat că pentru plata „așa-ziselor servicii de consultanță" s-a emis o singură factură de către SC C.I. SRL Salva, la valoarea de circa 720.000.000 ROL pe care a recunoscut că a plătit-o parțial, până la nivelul sumei de 540.000.000 ROL, existând chitanțe în acest sens. Ulterior, nu a mai fost emisă nicio factură și nici nu există documente care să dovedească faptul că au fost prestate servicii de consultanță înainte sau după încheierea contractului.

În ce privește executarea silită derulată în baza contractului de consultanță fals, despre care a aflat abia în cursul lunii februarie 2005, a relevat că aceasta a fost derulată fără știrea sa, cu concursul fostei soții, Ț. (P.) M.S.

Partea civilă a arătat că pe calea executării silite i-au fost vândute bunuri proprietate personală (imobile și mobile) și nu bunuri aparținând firmei la care este asociat. A susținut că fosta soție - inculpata P.M.S., l-a anunțat că intenționează să divorțeze, la 24 noiembrie 2003, după care s-au separat în fapt. Astfel, pentru că SC M.C.G. SRL București era o firmă foarte mare, și nu voia să o distrugă, a ales ca el să rămână să locuiască la București, iar inculpata P.M.S. și copilul rezultat din căsătorie, la fostul domiciliu comun din A.. După un timp, copilul i-a telefonat și i-a comunicat că urmează să se mute în alt loc, fără să-i spună unde, împrejurare în care s-a deplasat la Arad și a constatat că apartamentul era închis, însă nu s-a gândit că ar fi putut să fie vândut, neinteresându-se o vreme de situația acestuia. La acel moment a relatat că acțiunea de divorț era în derulare, aflând după mai mult timp că apartamentul (care a constituit domiciliul comun) înainte de desfacerea căsătoriei, precum și un teren, au fost vândute la licitație fără știrea sa. Verificând, a constatat că toate actele vizând executarea silită a celor două imobile, derulată în baza contractului de consultanță fals, au fost semnate de fosta sa soție și cumpărate prin licitație de către SC C.I. SRL Salva (la care este asociat și administrator inculpatul O.V.). În acest context, partea civilă a precizat că cele două imobile executate silit, vândute la licitație și cumpărate de SC C.I. SRL Salva au fost proprietatea sa personală precum și a fostei soții și nu au aparținut SC M.C.G. SRL București, însă această din urmă societate a suferit din acest motiv pierderi însemnate pentru că imobilele în cauză nu au mai putut fi aduse drept garanție pentru desfășurarea obiectului principal de activitate („comisionar în vamă").

Partea civilă a mai susținut că și contractul de consultanță prezentat de inculpați, pretins încheiat la Năsăud și pus în executare, este fals, afirmând că deși era prieten cu aceștia și se întâlneau de câteva ori pe an la Năsăud, nu-și amintește să fi discutat despre acest contract. În ce privește contractul real, perfectat la București, despre care partea civilă a afirmat că a fost „pur formal" scopul încheierii fiind cel menționat mai sus, partea civilă a precizat că a fost întocmit în două exemplare originale, unul fiind preluat de inculpatul M.D.P., iar al doilea exemplar original a rămas asupra sa și înaintat sediului societății care la vremea respectivă era la Arad, fiind posibil ca fosta sa soție să-l fi distrus ulterior. Partea civilă a mai afirmat că o copie după contractul original, care i-a revenit lui, a rămas la filiala din București a SC M.C.G. SRL, cu motivarea că majoritatea plăților către SC C.I. SRL Salva se făceau de către acea filială. De altfel, partea civilă a relevat că la filiala societății din București se rețineau copii după toate contractele încheiate de societate.

Afirmația că cel de-al doilea exemplar original al contractului de consultanță, încheiat la București, a fost preluat de inculpatul M.D.P. a fost justificată de partea civilă Ț.S.R.V., prin aceea că „banii ajungeau în mâinile acestuia''. Partea civilă a susținut, în acest context, că procedura i-a fost sugerată de inculpatul M.D.P., care spunea că în acest fel, SC C.I. SRL Salva nu va plăti impozit.

În ce privește faptele descrise la punctul II din rechizitoriu, partea civilă a susținut că în cursul anului 1999, era asociat cu inculpatul M.D.P. la SC M. S&D SRL Parva și pentru că locuia mai mult la București, i-a dat asociatului său, care domicilia în N., o „împuternicire la notar" care îi dădea dreptul să-l reprezinte în fața instituțiilor statului, însă nu și la adoptarea hotărârilor în Adunarea Generală a Asociaților, afirmând că dacă ar fi vrut să facă acest lucru „îi dădea societatea cu totul". Sub acest aspect partea civilă a invocat că nu a fost convocat să participe la luarea hotărârii din 22 decembrie 2002 prin care s-a restrâns activitatea SC M. S&D SRL Parva și că inculpatul M.D.P. a semnat în locul lui, aspect recunoscut de către acesta.

Apreciat că inculpatul M.D.P. a procedat în acest fel, pentru că intenționa să „aibă singur afacerea", subliniind că la vremea respectivă avea la SC M. S&D SRL Parva 75% din părțile sociale iar asociatul său doar 25%.

Partea civilă Ț.S.R.V. a mai subliniat că nu a știut nimic despre cesionarea în întregime a SC M. S&D SRL Parva către SC C.I. SRL Salva, pentru că nu a fost convocat și nu a participat la Adunarea Generală Extraordinară a Asociaților din 14 mai 2004 și nici nu a primit cei 45.000.000 ROL care reprezentau contravaloarea părților sociale cesionate, cum este consemnat nereal în cuprinsul acestei hotărâri.

Cu ocazia declarației date în instanță, partea civilă Ț.S.R.V. și-a menținut și declarațiile date în faza de urmărire penală.

Prin declarația dată în faza de cercetare judecătorească, inculpatul O.V. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, nu a fost de acord cu plata despăgubirilor civile pretinse de partea civilă Ț.S.R.V. și a arătat că își menține declarațiile din cursul urmăririi penale, îndeosebi cea dată la procuror.

În fața instanței, inculpatul O.V. a relatat următoarea situație de fapt:

A cunoscut familia Ț. din anul 2000, iar în cursul anului 2002 a încheiat cu partea civilă o convenție civilă de reprezentare în instanță pentru suma de 5.000.000 ROL lunar, iar ulterior, după o serie de negocieri, a încheiat cu aceasta Contractul de consultanță nr. R din 1 iulie 2002. În realitate acest contract s-a încheiat la 28 - 29 iunie 2002, la un sfârșit de săptămână, acasă la familia M., care domiciliază în localitatea N., când s-a sărbătorit ziua de naștere a inculpatului M.D.P. Contractul a fost întocmit după 2 luni de negocieri și a fost adus la Năsăud de către partea civilă. Acest contract s-a încheiat pentru suma de 240.000.000 ROL lunar, pe o durată de 3 ani, el urmând să presteze părții civile „servicii de consultanță în domeniul economic".

Inculpatul O.V. a mai relatat că în perioada iulie-decembrie 2002 a prestat servicii de consultanță pentru partea civilă și a emis o singură factură în data de 30 septembrie 2002, pentru lunile iulie, august și septembrie 2002. Aceste servicii de consultanță au implicat deplasări în interesul SC M.C. SRL București, administrată de partea civilă, în diferite orașe din țară (Arad, Zalău, Pitești, București și Constanța), aspect care poate fi dovedit cu documente.

Inculpatul O.V. a susținut că factura emisă a fost înregistrată în evidențele SC C.I. SRL Salva și a fost plătită parțial de SC M.C. SRL București, până la concurența sumei de 480.000.000 ROL. Ulterior nu a emis alte facturi întrucât prima (și singura) nu a fost achitată integral, iar pe de altă parte, pentru că, în opina sa, ar fi ajuns în situația (prin evidențierea și a altor facturi în contabilitatea SC C.I. SRL Salva) să achite taxe și impozite la stat.

Inculpatul O.V. a mai afirmat că pentru încasarea integrală a sumei de 720.000.000 ROL a făcut mai multe deplasări la București și a încercat să ia legătura cu partea civilă Ț.S.R.V., însă nu a reușit să discute cu acesta decât la telefon. în aceste condiții, văzând că partea civilă nu-și onorează obligația, l-a delegat pe R.B. să facă demersuri pentru executarea silită, sens în care i-a dat o procură autentică. Inculpatul a afirmat că înainte de a demara executarea silită, la data de 15 decembrie 2003 a încercat o conciliere cu partea civilă, însă nu au ajuns la nici un rezultat. A mai relatat că nu a participat la toate fazele de executare silită, de care s-a ocupat R.B., ci doar la vânzarea la licitație a două imobile, proprietatea părții civile Ț.S.R.V. și a fostei soții Ț. (P.) M.S. Inculpatul O.V. a susținut că l-a înștiințat telefonic de partea civilă despre executarea silită derulată împotriva sa, însă acesta i-a spus că poate face ce vrea și să vândă bunurile la licitație, pentru că el va depune plângere penală. În aceste condiții, inculpatul O.V. a relatat că în contul datoriei pe care o avea SC M.C. SRL București, SC C.I. SRL Salva, a adjudecat cele două imobile scoase la licitație, valoarea totală fiind de circa 3,5 miliarde ROL.

Inculpatul O.V. a arătat că poate dovedi faptul că încheierea contractului de consultanță a avut loc la Năsăud prin audierea martorei M.V. (soția inculpatului M.D.P.) și că nu corespunde realității susținerea părții civile în sensul că banii primiți de la acesta în urma plății facturii din 30 septembrie 2002 i-ar fi remis ulterior inculpatului M.D.P.

În ce privește contractul de consultanță prezentat de partea civilă Ț.S.R.V., încheiat la București, inculpatul O.V. a susținut că este fals și că l-a văzut pentru prima oară în faza de urmărire penală. Referitor la acest contract a invocat că „ștampila aplicată este scanată de pe un alt document", iar referitor la capitolul 4 care stipulează obligațiile părților a făcut observația că „se sare direct la capitolul 11".

În ce privește împrejurările în care a fost încheiat contractul de consultanță, inculpatul O.V. a mai adăugat că „în cursul lunii iunie 2002 inculpatul M.D.P. a fost la Arad unde s-a întâlnit cu partea vătămată și au conceput o „ciornă" a contractului de consultanță pe care el nu a văzut-o. Ulterior, inculpatul M.D.P. i-a relatat că urma să încheie contractul de consultanță la Năsăud, când partea vătămată Ț.S.R.V. „va veni de ziua lui și urma să aducă contractele".

În ce privește suma de 17,2 milioane de ROL pe care a încercat să o execute silit, inculpatul O.V. a precizat că „reprezintă de fapt clauza penală stipulată în contract, capitolul 7". Prealabil derulării executării silite inculpatul O.V. a susținut că s-a deplasat la sediul SC M.C. SRL din Arad (unde era la acea vreme) și a încercat o conciliere directă, procesul-verbal de conciliere fiind semnat de inculpata P.M.S., administratorul acestei societăți la momentul respectiv.

Inculpatul a reținut că rapoartele de expertiză grafologică în cauză sunt false, la fel și procesul-verbal întocmit de procuror în care se consemnează nereal că i-au fost prezentate respectivele rapoarte de expertiză.

Deși contractul de consultanță a fost încheiat la 28 - 29 iunie 2002 (la Năsăud) inculpatul O.V. a menționat că s-a consemnat data de 1 iulie 2002 pentru că de atunci urma să intre în vigoare. Activitatea de consultanță prestată către SC M.C. SRL a constat în: introducerea de acțiuni în justiție, plângeri penale (întocmire), studiu de piață, identificarea unor clienți pentru societate, modele de contracte, reprezentarea societății în litigii de muncă, asistarea acesteia la achiziționarea unor bunuri.

Inculpatul O.V. și-a exprimat opinia că, contractul de consultanță prezentat de partea civilă Ț.S.R.V., care pretinde a fi încheiat la București, cuprinde „ultima pagină din contractul original încheiat la Năsăud și primele două pagini care reprezintă ciorna contractului întocmit la Arad în cursul lunii iunie 2002, cu participarea inculpatului M.D.P.

A mai relatat că în cursul anului 2002 SC C.I. SRL Salva funcționa ca microîntreprindere, astfel că plătea statului 1,5% din venituri. Din acest motiv (al formei de funcționare) în evidența contabilă a societății nu figurează înregistrate cheltuieli cu deplasarea sau cheltuieli de altă natură, dar pot fi identificate avansurile spre decontare.

Inculpatul O.V. a susținut că imobilele cumpărate la licitație în urma derulării executării silite, au fost vândute după 3 - 4 luni, pentru că a fost nevoit să-și redreseze societatea care avea datorii la stat.

Prin declarația dată în faza de cercetare judecătorească, inculpata P.M.S. (Ț. înainte de desfacerea căsătoriei) a negat săvârșirea infracțiunilor pentru care este trimisă în judecată, arătând că este nevinovată. De asemenea și-a menținut declarațiile date în faza de urmărire penală și nu a fost de acord cu plata de despăgubiri civile.

În fața instanței, inculpata P.M.S. (Ț. înainte de desfacerea căsătoriei) a relatat următoarea situație de fapt:

Inculpata a susținut că, Contractul de consultanță nr. R din 1 iulie 2002 a fost încheiat între SC M.C. SRL Arad și SC C.I. SRL Salva, la locuința din N. a inculpatului M.D.P., în perioada 28 - 29 iunie 2002, ocazie cu care a fost la domiciliul acestui inculpat împreună cu fostul ei soț, partea civilă Ț.S.R.V., fiind invitați la sărbătorirea zilei de naștere.

A susținut că partea civilă a adus contractul gata redactat și i l-a înmânat spre semnare, după ce în prealabil a fost semnat de către inculpatul O.V. și fostul ei soț. La momentul respectiv, fiind o atmosferă de sărbătoare, nu s-a preocupat de clauzele contractului ci doar l-a semnat. A relatat că nu a participat la negocieri pe marginea acelui contract dar a afirmat că anterior, partea civilă încheiase un contract de colaborare cu inculpatul O.V., tot pentru consultanță, precizând că la acel moment exista o relație de prietenie între partea civilă Ț.S.R.V. și ceilalți inculpați.

Inculpata P.M.S. a afirmat că nu corespunde realității că contractul de consultanță ar fi fost încheiat la București, pentru că nu s-a aflat în acea perioadă la București, ci la Arad și la Năsăud. A relevat că ulterior anului 2002, SC M.C. SRL Arad și-a deschis un punct de lucru la București, iar partea civilă și-a închiriat o locuință și a stat mai mult în capitală, iar ea se ocupa de activitatea pe care societatea o desfășura la Arad și zonele limitrofe, la București mergând o dată la 2 - 3 luni.

A susținut că la data de 1 iunie 2002 se afla la Arad, pentru că era zi de lucru și nu la București. A mai precizat că atunci când se încheiau contracte comerciale între SC M.C. SRL Arad și alte societăți comerciale, nu se trecea locul încheierii contractului, chiar dacă încheierea lui avea loc la filiale ale societății.

Inculpata a specificat expres că de fiecare dată când se încheiau contracte de către SC M.C. SRL Arad se specifica că sediul societății este la Arad și că filialele societății păstrau exemplare după contractele încheiate la sediul lor, iar în mare parte, originalele contractelor încheiate de filiale erau înaintate sediului societății din Arad.

După încheierea și semnarea contractului în discuție, inculpata a afirmat că nu l-a mai văzut decât atunci când au început cercetările în acest dosar.

În baza contractului de consultanță încheiat la Năsăud s-a emis de către SC C.I. SRL Salva o singură factură ce a fost înaintată filialei de la București, care a fost semnată de primire de partea vătămată și plătită parțial. Ulterior, în baza acelui contract nu au mai fost emise facturi și nu știe dacă după emiterea singurei facturi, inculpatul O.V. a mai prestat efectiv servicii de consultanță.

Inculpata P.M.S. a mai arătat că pe la sfârșitul anului 2003 s-a separat în fapt de soțul ei și că din martie 2004 a fost revocată din funcția de administrator la SC M.C. SRL Arad, fiind numit în locul ei L.D. În cursul lunii iunie 2004 a fost înștiințată telefonic de inculpatul O.V. să se prezinte la biroul unui executor judecătoresc, pentru a lua cunoștință de niște acte. Ca urmare, s-a prezentat la Biroul executorului judecătoresc V.Ș. din Arad, unde numitul B.R., în calitate de împuternicit al SC C.I. SRL Salva i-a explicat că s-a pus în executare contractul de consultanță semnat la Năsăud. Prin semnătura dată la executorul judecătoresc, inculpata a înțeles că i se aduce la cunoștință derularea executării silite, ocazie cu care a semnat de primire a unor documente între care o somație de plată și acte de proprietate. Inculpata a susținut că nici un moment nu a înțeles să-și dea acordul pentru executarea silită desfășurată împotriva sa și că semnând acele documente, pe care „nici nu le-a dus acasă" s-a bazat pe faptul că B.R. este prieten cu partea civilă Ț.S.R.V., atunci soțul ei.

Inculpata a recunoscut că în cursul lunii decembrie 2003 a semnat și un proces-verbal de conciliere directă între SC C.I." SRL Salva și SC M.C. SRL Arad. A afirmat că nici despre acest proces-verbal și nici despre „somația" primită nu a reușit să-l înștiințeze pe fostul soț, pentru că relațiile dintre ei erau tensionate.

Inculpata a mai afirmat că în momentul în care a fost schimbată din funcția de administrator a solicitat organelor fiscale din Arad, să efectueze un control fiscal pentru a nu avea probleme ulterior. Inculpata a relatat că în iunie 2004 s-a prezentat din nou la Biroul Executorului judecătoresc, ocazie cu care a semnat din nou niște acte prin care i s-a adus la cunoștință începerea executării silite, lucru de care nu era surprinsă pentru că executorul B.R. era prieten cu fostul ei soț și avea convingerea că știe despre derularea executării silite.

Inculpata P.M.S. a mai afirmat că în momentul în care a semnat la Năsăud contractul de consultanță, fostul ei soț era de față și că a aplicat ștampila pe care o folosea în calitate de administrator la SC M.C. SRL Arad, „care avea o singură steluță". În ce privește procesul-verbal de conciliere directă între SC M.C. SRL Arad și SC C.I. SRL Salva, prin care recunoștea o datorie de 17,2 miliarde ROL, a precizat că a fost adus de inculpatul O.V. și că l-a semnat în calitate de administrator. A susținut că a încercat să-și anunțe telefonic soțul despre procedura executării silite derulate de SC C.I. SRL Salva, însă acesta i-a răspuns că nu-l interesează.

În fine, inculpata P.M.S. a mai afirmat că anterior semnării contractului de consultanță nr. R din 1 iulie 2002, SC M.C. SRL Arad a mai încheiat contracte de colaborare cu inculpatul O.V., tot pentru consultanță juridică, însă pentru o sumă modică de 5.000.000 ROL.

Inculpatul M.D.P., audiat în instanță a susținut că își menține declarațiile date la urmărirea penală și că nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care este trimis în judecată.

În fața instanței inculpatul M.D.P. a relatat următoarele cu privire la situația de fapt:

Ii cunoaște pe inculpata Ț. (P.) M.S. și pe partea civilă Ț.S.R.V. din anii 1975 - 1980 și au fost în relație de prietenie deosebit de strânsă până în iunie 2004.

În ce privește Contractul de consultanță nr. R din 1 iulie 2002 a susținut că a fost încheiat la Năsăud, la un sfârșit de săptămână, posibil 28 - 29 iunie 2002, când își sărbătorea ziua de naștere, eveniment la care au fost invitați și soții Ț. și O.V. A relatat că acest contract a fost adus „gata redactat" de partea vătămată Ț.S.R.V. și a fost semnat și ștampilat de părți la el acasă. În vederea încheierii acestui contract, părțile au negociat circa o lună și jumătate iar cu aproximativ o săptămână înainte de încheierea contractului a fost la sediul SC M.C. SRL din Arad unde la cererea părții civile a completat prima parte a unui contract de consultanță, respectiv doar „rubricile goale" referitoare la datele societăților contractante. Pentru a completa datele referitoare la SC C.I. SRL Bistrița, i-a telefonat inculpatului O.V. care i-a comunicat datele necesare. Inițial, partea civilă i-a cerut să ducă contractul la Năsăud și să-l arate lui O.V. dar după puțin timp a revenit, spunând că-l va aduce la semnat când va veni la ziua sa de naștere. Ca urmare, partea civilă a venit la Năsăud, la locuința sa, cu ocazia sărbătoririi zilei sale de naștere, aducând contractul de consultanță gata redactat și semnat, care ulterior a fost semnat și ștampilat și de inculpații O.V. și P.M.S.

Inculpatul M.D.P. a afirmat că a acceptat să completeze „rubricile goale" din contractul încheiat la Arad, întrucât partea civilă avea un ascendent asupra sa, prin aceea că erau asociați la SC M. S&D Parva, unde Ț.S.R.V. avea 75% din părțile sociale iar el 25%. Inculpatul a presupus că, contractul pe care a completat olograf câteva rubrici, a fost redactat de persoane angajate la SC M.C. SRL Arad și a afirmat cu certitudine că, contractul semnat de părți la domiciliul său din N., nu mai purta scrisul său pe prima pagină, aspect remarcat pentru că „a făcut loc pe masa pe care s-a semnat contractul".

Referitor la faptele descrise la punctul 2 din rechizitoriu, inculpatul M.D.P. a afirmat că începând cu anul 1997 a devenit asociat cu partea civilă Ț.S.R.V. la SC M. S&D SRL Parva. Sediul societății a fost stabilit în localitatea Parva pentru a beneficia de unele facilități fiscale acordate zonelor defavorizate. În anul 1999 legea societăților comerciale a fost modificată în sensul că pretindea ca acestea să aibă un obiect principal de activitate. În acest fel s-a ajuns în situația de a restrânge obiectul de activitate al societății doar la „extracția și prelucrarea pietrei calcaroase", care era de fapt activitatea desfășurată de SC M. S&D SRL Parva. Pentru derularea activității societății a beneficiat de mai multe procuri speciale, ultima fiindu-i dată de partea civilă în 1999, care îi dădea dreptul să semneze în numele acesteia, inclusiv în situația modificării statutului societății și al cesiunii părților sociale. Această procură i-a fost dată de partea civilă deoarece îi era necesară cu ocazia întocmirii unor acte referitoare la garantarea plății unor investiții făcute de SC M. S&D SRL Parva, gajate cu casa socrilor săi. Întrucât restituirea creditului contractat pentru investiția de la Parva a fost garantată doar de către el și nu proporțional cu părțile sociale deținute de asociați, partea civilă Ț.S.R.V. a apreciat că este corect să aibă dreptul să hotărască în sensul specificat în procura autentificată la notar. Inculpatul M.D.P. a mai afirmat că procura acordată de partea civilă i-a permis să-și desfășoare mai ușor activitatea, relevând că obiectul de activitate, acela de „extracție și prelucrare a pietrei calcaroase" era specialitatea sa.

Referitor la Hotărârea nr. 388 din 2 decembrie 2002 a SC M. S&D SRL Parva în care s-a consemnat că împreună cu asociatul său a hotărât, la sediul societății, restrângerea obiectului de activitate la „extracția și prelucrarea pietrei calcaroase", inculpatul M.D.P. a afirmat că nu crede că a semnat acea hotărâre în numele părții civile Ț.S.R.V.

Faptul că la urmărirea penală a declarat contrariul, respectiv că a semnat în numele părții civile, se explică prin aceea că organele de urmărire penală i-au spus că, în caz contrar, se vor face tot felul de expertize.

Făcând legătura cu faptul că în acea perioadă familia Ț. a făcut sărbătorile de iarnă la Năsăud, inculpatul M.D.P. a susținut că este posibil ca semnătura de pe Hotărârea nr. 388 din 2 decembrie 2002 să aparțină părții civile Ț.S.R.V.

Referitor la cea de-a doua infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, inculpatul M.D.P. a relatat că, din cauza unor contracte neonorate ale SC S. SA București, SC M. S&D SRL Parva a avut de încasat creanțe de aproximativ 10 miliarde de ROL. Din această sumă a încasat circa 2 miliarde ROL în perioada 2001 - 2003, după care SC S. SA București a început să-și ascundă activele și astfel SC M. S&D SRL Parva nu a mai putut recupera alte sume. În acest context, dar și pentru că a fost numit director la o societate de transport din București, iar SC M. S&D SRL Parva nu mai desfășura activitate încă din 2002, de comun acord cu partea vătămată Ț.S.R.V. au hotărât să cesioneze societatea inculpatului O.V. Inculpatul M.D.P. a tăcut precizarea că înainte de a întocmi documentele necesare cesionării societății l-a înștiințat pe partea civilă care i-a răspuns că poate să efectueze operațiunea și să se folosească în acest scop de procura obținută în septembrie 1999. În baza acelei procuri, inculpatul M.D.P. a afirmat că a întocmit Hotărârea din 14 mai 2004 prin care Adunarea Generală a Acționarilor din SC M. S&D SRL Parva a hotărât cesionarea în întregime a societății către SC C.I. SRL Salva, administrată de inculpatul O.V. În baza procurii din septembrie 1999 a semnat acea hotărâre și pentru asociatul său, partea civilă Ț.S.R.V.

Inculpatul a mai relatat că în cuprinsul acestei hotărâri a consemnat că atât el cât și asociatul său Ț.S.R.V. s-au retras din societate și că acesta din urmă a primit suma de 450.000.000 ROL, reprezentând contravaloarea părților sociale. A susținut că nu poate prezenta acte scrise din care să rezulte că partea civilă a încasat efectiv cei 450.000.000 ROL dar a afirmat că la remiterea banilor a asistat soția sa. Cu privire la această hotărâre inculpatul a susținut că potrivit modificării legii societăților comerciale, în vigoare la acea dată, pentru modificarea statutului unei societăți nu mai era necesară o hotărâre a adunării generale a acționarilor, ci doar un act adițional.

Inculpatul a mai susținut că în iunie 2004 partea civilă Ț.S.R.V. s-a deplasat la Năsăud, la locuința sa și l-a întrebat dacă a finalizat operațiunea de cesiune a părților sociale către SC C.I. SRL Salva și dacă a făcut toate comunicările și demersurile la Registrul Comerțului, inclusiv publicarea în M. Of.

Analizând actele și lucrările dosarului, și coroborând întregul probatoriu administrat în cursul procesului penal, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

I. La data de 1 iulie 2002, SC M.C. SRL avea sediul în Arad, asociați fiind soții Ț.S.R.V. și Ț.M.S., aceasta din urmă având și calitatea de administrator. Pe parcursul soluționării cauzei, soții Ț. au divorțat, fosta soție purtând după desfacerea căsătoriei numele de „P.". De asemenea, sediul societății a fost schimbat, în prezent fiind în București, denumirea actuală a acesteia fiind SC M.C.G. SRL La aceeași dată SC C.I. SRL avea sediul în localitatea Salva, județul Bistrița-Năsăud, asociați fiind T.G., O.G.L. și inculpatul O.V., acesta din urmă având și calitatea de administrator. De asemenea, la data de 1 iulie 2002, inculpatul M.D.P. și partea vătămată Ț.S.R.V. erau asociați la SC M. S&D SRL Parva, partea vătămată deținând la această societate 75% din părțile sociale iar diferența asociatul său.

La vremea respectivă partea vătămată Ț.S.R.V. și inculpata P.M.S. (soți în acea perioadă) au fost în relație de prietenie deosebit de strânsă cu inculpatul M.D.P. și familia acestuia, care a durat până în cursul lunii iunie 2004. De asemenea, inculpatul O.V. era prieten cu partea vătămată Ț.S.R.V., precum și cu inculpatul M.D.P., astfel că aceștia derulau împreună relații comerciale prin intermediul societăților la care erau asociați sau administratori.

Anterior datei de 1 iulie 2002, inculpatul O.V. acorda consultanță juridică societății la care erau asociați soții Ț. Sub acest aspect este de menționat că, în cursul anului 2000, inculpatul O.V. a încheiat cu partea vătămată Ț.S.R.V. o convenție civilă de reprezentare în instanță pentru suma de 5.000.000 ROL.

La data de 1 iulie 2002 între SC C.I. SRL Salva, reprezentată de inculpatul O.V., în calitate de consultant, pe de o parte și SC M.C. SRL, cu sediul în Arad la acea vreme, reprezentată de Ț.S.R.V. și inculpata P.M.S. (atunci soți), în calitate de beneficiar a fost încheiat Contractul de consultanță nr. R din 1 iulie 2002. Potrivit acestui contract, consultantul se obliga să asigure beneficiarului servicii de consultanță, acesta din urmă obligându-se să plătească pentru serviciile prestate suma de 240.000.000 ROL lunar.

Din probele existente la dosar rezultă că acest contract de consultanță a fost încheiat de părțile contractante la filiala din București a SC M.C. SRL, care la data de 1 iulie 2002 avea sediul în Arad, fiind prezenți inculpatul O.V. și inculpatul M.D.P., fără a fi de față și inculpata P.M.S. Despre încheierea acestui contract la București a relatat martorul N.E., prin declarațiile date. Din acest motiv, pe contractul original (real, încheiat între părți) nu apare semnătura soției părții vătămate Ț.S.R.V. (respectiv a inculpatei P.M.S.), iar pe prima pagină a contractului apare scrisul olograf al inculpatului M.D.P., care a completat rubricile goale (ale formularului tipizat de contract).

Faptul că pe contractul încheiat de părți la filiala din București s-a trecut ca loc al încheierii acestuia „Arad" a fost justificat prin aceea că sediul SC M.C. SRL era la data de 1 iulie 2002, în Arad, astfel că în final, toate contractele încheiate de societate ajungeau la sediul social, filialele reținând doar o copie a contractului. Pe de altă parte nu se poate face abstracție nici de susținerea părții vătămate, care audiată în cauză a afirmat că încheierea acelui contract a fost „pur formală", scopul acelui contract de consultanță fiind în realitate sprijinirea financiară a SC M. S&D SRL Parva (la care era asociat cu inculpatul M.D.P.), situată într-o „zonă defavorizată" și care beneficia potrivit legislației în vigoare la acea dată de avantaje fiscale. Această împrejurare rezultă explicit din declarația părții vătămate Ț.S.R.V. care se coroborează cu lipsa oricărei alte dovezi (documente) din care să rezulte că inculpatul O.V. ar fi prestat servicii de consultanță. De altfel, afirmația părții vătămate în sensul că încheierea contractului de consultanță a fost „pur formală" și urmărea scopul arătat anterior, este dovedită și prin aceea că pe prima pagină a contractului (tipizat) apare scrisul asociatului său de la SC M. S&D SRL Parva, inculpatul M.D.P. Un indiciu în acest sens este și declarația inculpatului M.D.P., care în fața instanței a relatat: „Motivul pentru care a completat olograf unele rubrici din contractul încheiat la Arad a fost acela că partea vătămată avea un ascendent asupra mea prin aceea că fiind asociat la SC M. SRL Parva el avea 75% din părțile sociale iar eu 25%".

Cert este că inculpatul M.P.D. a fost implicat în încheierea acestui contract, chiar dacă prin declarația dată în instanță acesta a susținut, contrar realității, că actul în cauză ar fi fost încheiat la sediul din Arad, în ciornă, fără a fi de față inculpatul O.V., cu o săptămână înainte de data de 1 iulie 2002, când familia Ț. urma să meargă la Năsăud. Prin aceeași declarație, inculpatul M.D.P. a relatat (fără a proba în vreun fel susținerile sale) că pentru a completa rubricile de pe ciorna la contractul ce urma a fi încheiat ulterior la Năsăud, întrucât nu știa datele exacte ale SC C.I. SRL Salva, l-a contactat telefonic pe inculpatul O.V. care i le-a comunicat și apoi le-a trecut în rubricile goale de pe prima pagină. În acest context, este de amintit că, deși inculpații susțin că anterior încheierii contractului de consultanță s-a negociat un timp îndelungat, nu există dovezi în acest sens, inculpatul O.V. afirmând că nu a văzut „ciorna" despre care face vorbire inculpatul M.D.P. și despre care partea vătămată Ț.S.R.V. afirmă că este de fapt contractul real încheiat între părți.

În consecință, raportat la probele existente la dosar, instanța de fond a reținut că respectivul Contract de consultanță nr. R din 1 iulie 2002 încheiat între SC C.I. SRL Parva și SC M.C.G. SRL a fost semnat la filiala din București a acestei din urmă societăți, părțile convenind să fie trecut ca loc al încheierii „Arad" raportat la împrejurarea că în această localitate era sediul social al societății beneficiare. Contractul în discuție a fost semnat de inculpatul O.V. și partea vătămată Ț.S.R.V., de față fiind inculpatul M.D.P.. Faptul că partea vătămată Ț.S.R.V. nu a prezentat decât în copie acest contract a fost justificat prin aceea că originalul a fost înaintat la sediul societății din Arad, care figura ca loc al încheierii contractului. Sub acest aspect declarația părții vătămate se coroborează cu cea a inculpatei P.M.S. care a afirmat că, pe contractul încheiat de SC M.C. SRL nu se trecea locul încheierii contractului. Împrejurarea că partea vătămată nu a putut depune originalul contractului nu îi este imputabilă, câtă vreme s-a dovedit în cauză că se obișnuia ca filialele SC M.C.G. SRL să rețină doar copii xerox după contractele pe care le încheia la sediul lor. De asemenea, este de amintit că, după separarea în fapt a foștilor soți Ț., de la finele anului 2003 și până la 19 martie 2004, când inculpata P.M.S. a fost revocată din funcția de administrator, aceasta se ocupa de activitatea societății de la sediul din Arad, iar partea vătămată își desfășura activitatea mai mult în București.

În baza contractului de consultanță încheiat de părți la filiala din București a SC M.C. SRL Arad, SC C.I. SRL Salva reprezentată de inculpatul O.V. a emis factura fiscală din 30 septembrie 2002, în sumă de 720.000.000 ROL. Se factura astfel contravaloarea „serviciilor prestate" de SC C.I. SRL Salva către SC M.C. SRL Arad, aferente perioadei iulie - septembrie 2002. SC M.C. SRL Arad a achitat parțial factura, rămânând neachitată suma de 240.000.000 ROL. Ulterior, consultantul SC C.I. SRL Salva nu a mai emis nicio altă factură.

La data de 18 iunie 2004, SC C.I. SRL Salva, prin împuternicitul R.B. a înregistrat la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, un alt Contract de consultanță nr. R din 1 iulie 2002, încheiat la Năsăud, între aceleași părți.

Ulterior, prin Încheierea din 24 iunie 2004 a Judecătoriei Arad, pronunțată în Dosarul execuțional nr. 949/2004, a fost admisă cererea formulată de SC C.I. SRL Salva împotriva debitorilor garanți Ț.M.S. și Ț.S.R.V., încuviințându-se astfel executarea silită a titlului executor constituit prin Contractul de consultanță nr. R din 1 iulie 2002 - Contract de garanție reală mobiliară (titlu executor conform Legii nr. 99/1999) asupra bunurilor mobile, imobile și conturilor debitorului pentru suma de 17.280.000.000 ROL, reprezentând 8.640.000.000 ROL datorie principală și 8.640.000.000 ROL penalități, conform actului adițional la contract.

În urma încuviințării executării silite, executorul judecătoresc a procedat la executarea silită a trei imobile proprietatea comună a foștilor soți Ț.M.S. și Ț.S.R.V., care figurau în calitate de debitori garanți, imobilele fiind adjudecate (în urma vânzării la licitație) de cumpărătoarea SC C.I. SRL Salva, cu suma totală de 3.523.500.000 ROL. Cele trei imobile vândute la licitație și adjudecate de SC C.I. SRL Salva, care au fost în proprietatea foștilor soți Ț. au fost: imobilul apartament situat în Arad, înscris în CF Z al localității Micălaca nr. topo Z1, în suprafață de 160 mp; imobilul teren în suprafață de 10.000 mp situat în Arad, înscris în CF nr. W nedefinitivă a localității Arad cu nr. topo W1 și imobilul teren în suprafață de 1.300 mp, situat în Arad, înscris în CF nr. X al localității Arad, nr. topo X1.

Ulterior, însă la scurt timp după adjudecare, cumpărătoarea acestor imobile, respectiv SC C.I. SRL Salva a reușit să vândă două dintre aceste imobile (apartamentul și terenul în suprafață de 10.000 mp), în prezent deținând doar terenul în suprafață de 1.300 mp asupra căruia în cursul urmăririi penale a fost instituit sechestru asigurător.

În perioada ianuarie - februarie 2005, partea vătămată Ț.S.R.V. a făcut demersuri pentru a actualiza garanțiile bancare ale societății la care era asociat, în al cărei statut au intervenit modificări, în sensul schimbării denumirii și sediului social, aceasta devenind SC M.C.G. SRL București, ocazie cu care a constatat că figurează la Arhiva Electronică a Garanțiilor Mobiliare ca debitor față de SC C.I. SRL Salva, în baza Contractului de consultanță nr. R din 1 iulie 2002.

Solicitând să-i fie pus la dispoziție acel contract de consultanță (cel înregistrat la Arhiva Electronică) partea vătămată a constatat că este diferit de cel pe care l-a încheiat cu inculpatul O.V., atât sub aspectul locului încheierii, al scrisului cât și al clauzelor contractului. Cu aceeași ocazie partea vătămată a constatat că acel contract instituia garantarea executării lui cu universalitatea patrimoniului prezent și viitor al societății beneficiare, pe care se angaja să nu-l diminueze, cât și cu patrimoniul fiecărui asociat. De asemenea, partea vătămată a constatat că acel contract înregistrat la Arhiva Electronică a Garanțiilor Mobiliare, a fost depus și în vederea executării silite.

Având în vedere situația constatată, partea vătămată Ț.S.R.V. a formulat plângere penală și a prezentat în fotocopie contractul real încheiat de părți, în care este consemnat că s-a perfectat la Arad, declarând că este singurul semnat de părți și care nu conține condiții de garantare a executării lui, atât de împovărătoare.

Pe baza a două rapoarte de expertiză efectuate în faza de urmărire penală de către Inspectoratul General al Poliției Române, s-a constatat că, contractul de consultanță pus în executare de inculpatul O.V. este un fals realizat prin înlocuirea primelor trei file ale celui real (prezentat de partea vătămată Ț.S.R.V.), cu altele, conținând alte clauze, la care a fost adăugată ultima filă a contractului real, pe care sunt aplicate semnăturile și ștampila părților.

Rapoartele de expertiză efectuate în cursul urmăririi penale, nr. 93216 din 26 aprilie 2002 și nr. 93180 din 6 aprilie 2005, de către Inspectoratul General al Poliției Române, Institutul de Criminalistică, aflate la dosar f.1 - 33 vol. II au fost contestate de inculpați, astfel că în faza de cercetare judecătorească au fost efectuate noi expertize grafologice, prima de către Institutul Național de Expertize Criminalistice Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj, înregistrată sub nr. 173 din 10 septembrie 2008, aflată la dosar și cea de-a doua la nivelul Institutului Național de Expertize Criminalistice București înregistrată sub nr. 136 din 29 septembrie 2009, aflată la dosar.

Acest din urmă raport de expertiză, care se coroborează cu cele efectuate în cursul urmăririi penale, dovedesc fără echivoc - în opinia instanței de fond - că contractul de consultanță înregistrat la Arhiva Electronică și pus în executare de inculpatul O.V. este un fals, realizat prin înlocuirea primelor 3 file ale celui real, prezentat de partea vătămată Ț.S.R.V., cu alte file, conținând alte clauze. De asemenea, ultima filă a contractului pus în executare de inculpatul O.V. este ultima filă a contractului real încheiat de părți, fiind în același timp ultima filă a contractului prezentat de partea vătămată. Această ultimă filă a contractului de consultanță pus în executare (identică cu ultima filă a contractului prezentat în copie de partea vătămată) poartă ștampila societăților contractante și semnătura inculpatului O.V. și părții vătămate Ț.S.R.V.. în plus (față de contractul prezentat de partea vătămată) contractul de consultanță pus în executare de inculpatul O.V., poartă ștampila și semnătura inculpatei P.M.S. (aplicate în locuri greu vizibile), aspect recunoscut de aceasta din urmă. În acest context, este de menționat că pe contractul prezentat de partea vătămată semnăturile și ștampila sunt aplicate de inculpatul O.V. și partea vătămată Ț.S.R.V., pe fiecare filă (jos) în locuri vizibile, rară ca pe acestea să apară semnătura inculpatei P.M.S. De altfel, pe contractul pus în executare de inculpatul O.V., ștampila aplicată de inculpata P.M.S. (pe locuri greu vizibile) este alta decât cea aplicată pe ultima filă a contractului.

Împrejurarea că inculpatul O.V. a pus în executare silită un contract fals, respectiv Contractul de consultanță nr. R din 1 iulie 2002 încheiat la Năsăud, rezultă cu prisosință îndeosebi din Raportul de expertiză nr. 136 din 29 septembrie 2009 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice București, în cuprinsul căruia sunt detaliate și argumentate toate constatările făcute de experți cu ocazia examinării prin comparație a celor două contracte prezentate de părți.

Astfel, s-a constatat că ultima pagină a celor două contracte de consultanță conține asemănări atât în ceea ce privește conținutul textului cât și în ceea ce privește impresiunile de ștampilă rotundă și semnăturile existente la pozițiile „Consultant" și „Beneficiar". între cele două pagini în discuție (ultima din fiecare contract) există corespondențe care merg până la suprapunerea perfectă a textelor tehnoredactate, a semnăturilor menționate precum și a impresiunilor de ștampilă rotundă ce le însoțesc.

Concret, pe baza acestui din urmă raport de expertiză, s-a stabilit că ultima pagină a contractului încheiat la Arad (exemplar depus în copie xerox de partea vătămată) reprezintă copia ultimei pagini a contractului încheiat la Năsăud (exemplarul depus în original), copie realizată anterior înserării ansamblului grafic din subsolul paginii, respectiv a mențiunii manuscrise a executorului judecătoresc,a impresiunii de ștampilă rotundă a acestuia precum și a impresiunii de ștampilă dreptunghiulară a Arhivei Electronice Arad.

Între cele două contracte, expertiza grafologică a pus în evidență următoarele deosebiri:

- marginile A4 stânga/dreapta diferă de la un document la altul;

- contractul de consultanță încheiat la Năsăud (exemplar depus în original) prezintă textul tehnoredactat computerizat pe toate cele 4 pagini, spre deosebire de contractul încheiat la Arad (exemplar depus în copie xerox), care este un formular tipizat cu spații libere, completate manuscris;

- la tehnoredactarea computerizată a contractului de consultanță încheiat la Năsăud nu se utilizează semnele diacritice, acestea din urmă regăsindu-se doar pe ultima pagină. La redactarea contractului încheiat la Arad însă, se utilizează semnele diacritice pe tot parcursul textului;

- în ce privește conținutul textului celor două contracte în discuție se remarcă faptul că exemplarul original (de la Năsăud), conține în plus 5 paragrafe respectiv: Garanți, Durata contractului (încetarea contractului, Publicitatea contractului, Litigii, Forță majoră și Răspundere contractuală, paragrafe care nu se regăsesc în exemplarul depus în xerox (de partea vătămată). Mai mult, anumite prevederi contractuale specificate la un contract nu se regăsesc și la celălalt. Exp.: la contractul încheiat la Năsăud se prevăd anumite modalități de plată precum și unele penalități, care nu se regăsesc și la contractul încheiat la Arad, contract în care nici nu se face vorbire de eventuale penalități sau de modalitatea de plată a acestora;

- la finalul fiecărei pagini a contractului încheiat la Arad (exemplar depus în copie xerox) sunt aplicate câte două impresiuni de ștampilă rotundă a societăților comerciale contractante, respectiv : SC C.I. SRL Salva și SC M.C. SRL Arad, însoțite de semnături. Acestea nu se regăsesc și la finalul fiecărei pagini a contractului încheiat la Năsăud, exemplar depus în original.

În urma examinării cu aparatură performantă a modului de depunere a textului (imprimare) pe Contractul de consultanță nr. R încheiat la 1 iulie 2002 la Năsăud (depus în original) raportul de expertiză a demonstrat că acesta a fost întocmit în mai multe etape. Astfel, prima pagină a contractului de la Năsăud a fost „tehnoredactată cu o imprimantă cu jet de cerneală", paginile 2 și 3 din acest contract au fost tehnoredactate cu o „imprimantă laser", iar ultima pagină, 4, a fost reprodusă cu ajutorul unui „copiator xerox". Pe această ultimă pagină (pagina 4), doar impresiunile de ștampilă și semnăturile aferente au fost aplicate direct. S-a mai precizat în cuprinsul raportului de expertiză, că materialul de imprimare folosit diferă, arătându-se că cel folosit de tehnica „inkjet" este „tonerul lichid", iar în cazul imprimantelor laser sau copiatoarelor tip xerox, se folosește „toner solid". Prin urmare, la tehnoredactarea celor 4 pagini ale contractului de consultanță încheiat la Năsăud (depus în original) s-a folosit atât „toner lichid cât și toner solid".

Expertiza nu a putut stabili dacă scrisul olograf depus pe Contractul de consultanță nr. R/2002 încheiat la 1 iulie 2002 la Arad și pe cele două pagini ale Anexei Angajament la acest contract au fost sau nu executate de O.V. și M.D.P., în esență, cu motivarea că nu sunt acte originale. Însă, sub acest aspect este de relevat că inculpatul M.D.P. și-a recunoscut scrisul pe exemplarul de contract prezentat de partea vătămată dar a susținut că era o „ciornă", acceptând să completeze rubricile goale din cauza relației de prietenie cu partea vătămată.

Referitor la Contractul de consultanță nr. R/2002 încheiat la 1 iulie 2002 în Arad, depus de partea vătămată Ț.R.V., expertiza a stabilit că este o copie xerox și din acest motiv (deoarece reproducerea nu este fidelă ca urmare a procedeului de multiplicare) nu este posibilă o analiză calitativă eficientă și concludentă care să ducă la identificarea autorului semnăturilor sau a impresiunilor de ștampilă.

În afara aspectelor constatate cu ocazia expertizei grafologice asupra celor două contracte de consultanță au fost identificate și alte deosebiri. Astfel, în contractul încheiat la Năsăud, consultantul (SC C.I. SRL Salva) este identificat cu codul fiscal nr. T, același care figurează și la Arhiva Electronică de Garanții Mobiliare, la data de 18 iunie 2004, în timp ce în contractul încheiat la Arad, este înscris codul fiscal nr. V, același care figurează și în Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor a SC C.I. SRL Salva nr. 1 din 10 ianuarie 2002. Această constatare dovedește că cele două contracte nu au fost întocmite în aceeași perioadă și că cel încheiat la Năsăud a fost redactat la o dată apropiată de 18 iunie 2004 și nu la 1 iulie 2002. Un argument în acest sens ar fi faptul că pe un alt contract încheiat de SC C.I. SRL Salva cu SC R. 97 S.A.Bistrița la data de 3 ianuarie 2003, codul fiscal indicat de inculpatul O.V. pentru societatea care o administra a fost V, același cu cel de pe contractul de consultanță prezentat de partea vătămată.

De asemenea, numărul contului deschis la R.B. - Filiala Năsăud al SC C.I. SRL Salva, înscris în contractul depus de partea vătămată (încheiat la Arad) este 2.680.602 ROL, pe când cel înscris în contractul pretins real de către inculpatul O.V. este 2.680.606 ROL.Și această împrejurare, coroborată cu datele trecute de inculpatul O.V. în alte contracte similare, conduce la concluzia că cele două contracte de consultanță au fost redactate la date diferite, dar cu certitudine, cel pus în executare silită (încheiat la Năsăud), nu a fost întocmit la 1 iulie 2002, ci mult mai târziu (când SC C.I. SRL Salva avea alt codul fiscal și nr. de cont bancar), după data de 3 ianuarie 2003 (când a fost încheiat un contract cu SC R. 97 S.A. Bistrița, când societatea inculpatului O.V. folosea același număr de cod fiscal și cont bancar), cel mai posibil o dată apropiată de 18 iunie 2004. În acest context nu este lipsită de semnificație nici împrejurarea că, deși în capitolul VII al contractului de consultanță de la Năsăud (contract fals), se stipulează obligația părților de a lua măsura înscrierii acestuia la Arhiva Electronică a Garanțiilor Mobiliare, acest lucru s-a petrecut abia la 18 iunie 2004, în aceeași zi în care s-a depus și cererea de punere în executare a contractului la executorul judecătoresc. În acest context ar mai fi de precizat că la data de 19 martie 2004, martorul L.D.F. a preluat activitatea de administrator la SC M.C.G. SRL, înlocuind-o pe inculpata P.M.S., care a fost revocată. Ulterior desemnării în această funcție, în luna ianuarie 2005, L.D.F. a găsit în actele societății de la sediul din Arad, copia contractului de consultanță având un conținut identic cu cel primit de la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, iar între actele de la sediul din București, copia unui contract de consultanță purtând același număr și data, dar cu conținut diferit. În concret, la sediul din Arad a fost găsită copia contractului înregistrat la Arhiva Electronică în timp ce la filiala din București a SC M.C. SRL a fost găsită copia incompletă a contractului prezentat de partea vătămată, care avea „mențiuni cu scriere olografă".

Raportat la considerentele de mai sus, instanța de fond a apreciat că Contractul de consultanță nr. R din 1 iulie 2002, încheiat la Năsăud este un fals, conceput, redactat, ștampilat și semnat de inculpata P.M.S. (aspect de care avea cunoștință inculpatul O.V.) la o dată apropiată de 18 iunie 2004 și în niciun caz la 1 iulie 2002. În mod cert acest contract a fost falsificat după separarea în fapt a foștilor soți Ț. și probabil după înlocuirea din funcția de administrator la SC M.C. SRL Arad a inculpatei P.M.S.

Derularea executării silite în baza contractului de consultanță fals (încheiat la Năsăud) care a fost declanșată la inițiativa inculpatului O.V. a avut loc după separarea în fapt a foștilor soți Ț. Astfel, inculpata P.M.S. a recunoscut că a semnat la Arad, procesul-verbal de conciliere directă din 15 decembrie 2003, prin care recunoștea că datorează către SC C.I. SRL Salva suma de 8.640.000.000 ROL, cu titlu de daune interese, precum și penalități în același cuantum. Inculpata P.M.S. a susținut fără o justificare credibilă, că nu a conștientizat în momentul semnării acelui document suma totală cu care SC M.C. SRL Arad era debitoare. Inculpata a mai afirmat că în vara anului 2004 a fost chemată de O.V. la executorul judecătoresc pentru a lua cunoștință de somația privind executarea silită, însă nu s-a opus executării din cauza unor probleme personale, relatând că nu a putut lua legătura cu soțul ei (codebitor), deoarece erau despărțiți în fapt și nu știa unde îl poate găsi.

Apărarea inculpatei nu a fost admisă de instanța de fond având în vedere că aceasta nu era în imposibilitate reală de a-și anunța soțul despre vânzarea la licitație a bunurilor lor comune (imobile) întrucât avea posibilitatea de a-1 contacta cel puțin la filiala din București a SC M.C.G. SRL sau de a se informa în acest sens la oricare din filialele societății.

Prin urmare, pe tot parcursul procedurii de executare silită, debitoarea SC M.C.G. SRL a fost reprezentată numai de către inculpata P.M.S., care fără știrea părții vătămate Ț.S.R.V. a semnat toate documentele întocmite cu acea ocazie, în complicitate cu inculpatul O.V., care în final, în calitate de reprezentant al SC C.I. SRL Salva, a achiziționat toate cele trei imobile bunuri comune ale foștilor soți Ț., la un preț care s-a dovedit modic pentru acea dată, de 3.523.500.000 ROL.

Ulterior, inculpatul O.V., în calitate de reprezentant a SC C.I. SRL Salva a reușit să vândă două din cele trei imobile adjudecate la licitație (apartamentul și terenul în suprafață de 10.000 mp), societatea rămânând doar în posesia terenului în suprafață de 1.300 mp, situat în Arad, înscris în CF X al localității Arad, nr. topo X1 asupra căruia, în cursul urmăririi penale s-a instituit măsura sechestrului asigurător în vederea recuperării prejudiciului.

Celelalte două imobile înstrăinate de SC C.I. SRL Salva prin reprezentantul acesteia O.V., imediat după adjudecare, au fost evaluate în cursul cercetării judecătorești, stabilindu-se pe bază de expertiză (efectuată prin comisie rogatorie la Tribunalul Arad) că la data de 16 ianuarie 2008, valoarea reală (de piață) a fost de 213.000 lei RON în cazul apartamentului situat în Arad, și respectiv 959.920 lei RON, în cazul terenului în suprafață de 10.000 mp situat în Arad, înscris în CF W Arad, nr. topo W1.

Prin urmare, reținându-se că există posibilitatea restituirii în natură de către SC C.I. SRL Salva a imobilului teren în suprafață de 1.300 mp, asupra căruia s-a instituit sechestru asigurător în cursul urmăririi penale (imobil adjudecat de societate în urma vânzării la licitație cu suma de 445.500.000 ROL) instanța de fond a apreciat că prejudiciul real suferit de partea vătămată Ț.S.R.V., care se impune a fi recuperat de inculpații O.V. și P.M.S. este de 1.172.920 RON (213.000 RON + 959.920 RON) sau echivalentul în euro al acestei sume la data plății.

Din probele dosarului rezultă cu prisosință, în opinia instanței de fond, că inculpata P.M.S. a avut o contribuție esențială la comiterea faptelor descrise mai sus, respectiv întocmirea în fals a contractului de consultanță nr. R din 01 iulie 2002 încheiat la Năsăud și ulterior cu ocazia punerii lui în executare silită în mod fraudulos, în sensul de a-l ajuta pe inculpatul O.V. la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prin inducerea în eroare a instanței de judecată și a executorului judecătoresc, cu consecința păgubirii părții vătămate Ț.S.R.V.

Situația de fapt reținută de instanța de fond rezultă din următoarele probe administrate în faza de urmărire penală și cea de cercetare judecătorească: declarația părții vătămate Ț.S.R.V. din faza de urmărire penală și faza de cercetare judecătorească, declarațiile inculpatului M.D.P. din faza de urmărire penală și la instanța de fond, declarațiile inculpatei Ț.M.S. din faza de urmărire penală și faza de cercetare judecătorească, declarațiile inculpatului O.V. din faza de urmărire penală și faza de cercetare judecătorească;

împuternicirea de vămuire din 1 iulie 2002 dată inculpatei Ț.M.S., decont de cheltuieli; declarațiile martorului N.E., declarațiile martorului L.D.F., R.B., M.S., R.L., încheierea din 24 iunie 2004 dată de Judecătoria Arad în Dosarul execuțional nr. 949/2004, publicațiile de licitație și condițiile de licitație, pentru cele trei imobile din Arad supuse licitației, întocmite de executorul judecătoresc V.Ș., actele de adjudecare a imobilelor vândute la licitație de către SC "C.I." SRL Salva, cererea de executare silită adresată de SC C.I.

SRL Salva către Biroul Executorului judecătoresc V.Ș. dovezi referitoare la dreptul de proprietate al soților Ț. asupra bunurilor imobile vândute la licitație și achiziționate de SC C.I. SRL Salva, acte întocmite de Biroul Executorului judecătoresc V.Ș. cu ocazia executării silite derulate în baza Contractului de consultanță nr. R din 1 iulie 2002 încheiat la Năsăud, Raportul de expertiză nr. 93216 din 26 aprilie 2002 și Raportul de expertiză nr. 93180 din 6 aprilie 2005, ambele întocmite în cursul urmăririi penale de Inspectoratul General al Poliției Române - Institutul de Criminalistică, Contractul de consultanță nr. R/2002 încheiat la Năsăud la 1 iulie 2002 (exemplarul original) și Contractul de consultanță nr. R/2002 încheiat la 1 iulie 2002 la Arad, Angajamentul la Contractul nr. 14/2002, Contractul de mandat și garanție reală mobiliară și Actul adițional, Ordonanța din 10 iunie 2005 de instituire a sechestrului asigurător și dovada instituirii sechestrului asigurător, raportul de expertiză criminalistică nr. 172 din 9 septembrie 2008 și nr. 173 din 10 septembrie 2008, ambele întocmite de Institutul Național de Expertize Criminalistice - Laboratorul Județean de Expertize Criminalistice Cluj, Raportul de expertiză criminalistică nr. 136 din 29 septembrie 2009, întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice București.

În opinia instanței de fond, în drept, fapta săvârșită de inculpatul O.V., de a folosi Contractul de consultanță falsificat (nr. R din 1 iulie 2002, încheiat la Năsăud) cunoscând că este fals, în sensul punerii lui în executare silită, constituie infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. Fapta aceluiași inculpat de a induce în eroare instanța de judecată și executorii judecătorești prin prezentarea ca real a contractului de consultanță falsificat, în scopul de a obține pentru sine un folos material prin executarea silită și pricinuind astfel părții vătămate o pagubă de 1.172.920 RON, sau echivalentul în euro al acestei sume, constituie infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen.

Fapta inculpatei Ț. (P.) M.S., de a aplica ștampila SC M.C. SRL Arad și semnătura pe filele contractului de consultanță nr. R din1 iulie 2002, încheiat la Năsăud, despre care probele administrate au stabilit că este fals, constituie infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. Fapta aceleiași inculpate de a ajuta, cu intenție, pe inculpatul O.V., la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, comisă în modalitatea descrisă mai sus, constituie infracțiunea de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen.

Apărările de nevinovăție invocate de inculpatul O.V. au fost înlăturate de instanța de fond în baza probelor enumerate mai sus. Astfel, inculpatul O.V. nu a prezentat dovezi din care să rezulte că într-adevăr a prestat vreodată activități de consultanță pentru SC M.C.G. SRL (nici măcar în perioada iulie - septembrie 2002). De altfel, SC C.I. SRL Salva nu a emis nicio altă factură prin care să „factureze" serviciile de consultanță prestate, singura factură fiind cea aferentă lunilor iulie - septembrie 2002, din 30 septembrie 2002. De asemenea, inculpatul O.V. nu a dat nicio explicație prin care să justifice motivele pentru care contractul de consultanță pus în executare și înregistrat la Arhiva Electronică de Garanții Mobiliare (cel încheiat la Năsăud) a fost întocmit în etape (prima pagină cu, jet de cerneală" fila a doua și a treia cu ajutorul unei „imprimante laser", iar ultima pagină a fost reprodusă cu ajutorul unui „copiator xerox") și din ce motiv materialul de imprimare al filelor contractului variază în raport de tehnica de tehnoredactare (toner lichid și toner solid). Inculpatul O.V. nu explică din ce motiv ultima filă a contractului pe care l-a pus în executare (încheiat la Năsăud) este identică cu ultima pagină a contractului de consultanță prezentat în copie de partea vătămată (încheiat la Arad). Inculpatul O.V. nu argumentează în niciun fel din ce motiv pe contractul fals, înregistrat la Arhiva Electronică și ulterior pus în executare silită, există două variante de ștampilă aparținând SC M.C.G. SRL, cea aplicată de inculpata P.M.S. fiind depusă doar pe primele file, în locuri nefirești și greu lizibile și diferită de ștampila aplicată de partea civilă pe ultima pagină a contractului.

Apărările de nevinovăție invocate de inculpata P.M.S., au fost înlăturate de instanța de fond, în principal, prin prisma faptului că a recunoscut că a semnat și ștampilat Contractul de consultanță fals, nr. R din 1 iulie 2002 în cuprinsul căruia se menționează că a fost încheiat la Năsăud. Din probele dosarului nu rezultă data la care a semnat și ștampilat acest contract însă în mod cert acest lucru s-a petrecut după separarea în fapt de partea vătămată, posibil după revocarea din funcția de administrator. În acest context, trebuie menționat că pe contractul fals, nr. R din 1 iulie 2002 încheiat la Năsăud, inculpata P.M.S. a aplicat ștampila SC M.C. SRL Arad, pe filele 1, 2 și 3 în colțul din dreapta sus. Această împrejurare rezultă din planșa fotografică aflată la fila 3 a Raportului de expertiză din 26 aprilie 2002 întocmit de Institutul de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române. Se impune a fi făcută precizarea că impresiunile ștampilei aplicate de inculpata P.M.S. pe Contractul de consultanță nr. R din 1 iulie 2002 încheiat la Năsăud, al cărui exemplar original se află la, este mai greu de observat din cauza modului defectuos în care au fost îndosariate filele volumului II d.u.p., însă se poate vedea parțial, în partea stângă sus a paginilor, în locul în care a fost șnuruit dosarul. Potrivit Raportului de expertiză din 6 aprilie 2005 întocmit de Institutul de Criminalistică, impresiunea de ștampilă aplicată de inculpata P.M.S. pe contractul încheiat la Năsăud (ulterior pus în executare) sugerează posibilitatea ca aceasta să provină de la o altă variantă de ștampilă a SC "M.C." SRL Arad, fiind diferită de cea aplicată pe ultima pagină a contractului (care așa cum s-a mai arătat, este identică cu ultima pagină a contractului prezentat în copie de partea vătămată Ț.S.R.V.).

Opinia exprimată în raportul de expertiză se coroborează cu declarația martorului L.D.F., care afirmă că pe contractul ridicat de la Arhiva Electronică de Garanții Mobiliare „pe fiecare pagină era aplicată ștampila pe care o folosea doamna Ț.S. și semnătura dânsei, mai puțin ultima pagină, pe care era aplicată ștampila de la București și semnătura părții vătămate Ț.S.R.V.". Același martor a mai precizat că după învestirea sa în funcția de administrator în locul inculpatei P.M.S., care a fost revocată, aceasta nu i-a remis și ștampila pe care o folosea, astfel că este posibil ca ștampila aplicată pe primele 3 file ale contractului depus la Arhiva Electronică să fie aplicată „ștampila folosită personal" de inculpată.

Raportat la aspectele relevate, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, instanța de fond a apreciat că vinovăția inculpatei P.M.S. nu poate fi pusă la îndoială, existând dovezi certe că a falsificat contractul de consultanță încheiat la Năsăud și l-a înmânat inculpatului O.V. în vederea punerii lui în executare. Ulterior, inculpatul O.V. a procedat la punerea în executare a contractului deși știa că este un fals, iar inculpata P.M.S. l-a sprijinit conștient în derularea procedurii, semnând toate documentele întocmite cu acea ocazie.

II. a) La data de 21 septembrie 1999, partea vătămată Ț.S.R.V. l-a împuternicit pe inculpatul M.D.P., prin procură specială, ca în numele său și pentru el să semneze toate actele privind modificarea SC M. S&D SRL Parva, la care erau asociați, cât și întreaga problematică civilă și comercială pe care activitatea societății o presupune, inclusiv modificări privind cesiunea parțială sau totală a părților sale sociale, scop în care îl va putea reprezenta în fața organelor enumerate în procură.

La SC M. S&D SRL Parva situată într-o zonă „defavorizată", care beneficia potrivit legislației în vigoare de reduceri de impozite, partea vătămată Ț.S.R.V. deținea 75% din părțile sociale iar inculpatul M.D.P. diferența de 25%.

Inculpatul M.D.P. a întocmit Hotărârea nr. 388 din 2 decembrie 2002 în care a consemnat că împreună cu asociatul său, partea vătămată Ț.R.V. au hotărât, la sediul SC M. S&D SRL Parva, restrângerea activității principale a societății la una singură.

Prin actul de acuzare se reține că această hotărâre a fost semnată de inculpatul M.D.P. atât în numele său cât și în dreptul numelui asociatului său, partea vătămată Ț.S.R.V., pentru care a efectuat o semnătură care încearcă să o imite pe cea a părții vătămate. În urma acestei hotărâri, inculpatul M.D.P. a întocmit actul adițional de modificare și completare a contractului și statutului societății, care ulterior a fost autentificat la notar și înscris în registrul Comerțului, obținând în final un certificat de înscriere de mențiuni. Prin declarația dată în faza de urmărire penală inculpatul M.D.P. a recunoscut această faptă, respectiv că a semnat Hotărârea nr. 388 din 2 decembrie 2002 a SC M. S&D SRL Parva și în locul asociatului său, în condițiile în care partea vătămată nu avea cunoștință despre această împrejurare, bazându-se pe procura autentică care în opinia sa îi dădea acest drept precum și pe dispozițiile art. 199 din Legea nr. 31/1990, modificată, care impuneau restrângerea obiectului de activitate al societății comerciale. Având în vedere poziția adoptată de inculpat, de recunoaștere a faptei, procurorul nu a mai dispus efectuarea unei expertize grafologice sub acest aspect.

După sesizarea instanței, inculpatul M.D.P. a revenit asupra declarației de la urmărirea penală și a susținut că partea vătămată a semnat Hotărârea nr. 388 din 2 decembrie 2002 a SC M. S&D SRL Parva, prin care a fost restrâns obiectul de activitate la „extracția și prelucrarea pietrei calcaroase", justificându-și afirmația prin aceea că, în perioada respectivă familia Ț. s-a aflat la Năsăud și au petrecut sărbătorile de iarnă împreună.

Pe parcursul cercetării judecătorești a fost efectuată o expertiză grafologică pentru a se stabili dacă semnătura de pe Hotărârea nr. 388 din 2 decembrie 2002 AGA a SC M. S&D SRL Parva, de la poziția „numele asociatului" Ț.S.R.V. a fost executată de partea vătămată Ț.S.R.V.

Ca urmare, pe baza Raportului de expertiză criminalistică din 9 septembrie 2008 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj s-a stabilit că semnătura în cauză a fost executată de partea vătămată Ț.S.R.V. Concluzii similare, în sensul că semnătura de pe Hotărârea AGA nr. 388 din 2 decembrie 2002 a SC M. S&D SRL Parva de la poziția „numele asociatului Ț.S.R.V." aparține în realitate părții vătămate Ț.S.R.V. au fost formulate și prin Raportul de expertiză criminalistică din 20 septembrie 2009 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice București.

Față de aceste probe științifice care confirmă susținerile inculpatului M.D.P. referitoare la semnarea de către partea vătămată Ț.S.R.V. a Hotărârii nr. 388 din 2 decembrie 2002 a SC M. S&D SRL Parva instanța de fond a apreciat că această faptă de fals în înscrisuri sub semnătură privată nu există în materialitatea ei.

Ca urmare, pentru fapta descrisă mai sus s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului M.D.P. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen.

b). La data de 14 mai 2004, inculpatul M.D.P. a întocmit Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Asociaților nr. 1 a SC M. S&D SRL Parva, în care a consemnat nereal că au participat ambii asociați (respectiv el și partea vătămată Ț.S.R.V.) și au hotărât cesionarea în întregime a părților sociale către SC C.I. SRL Salva, reprezentată de inculpatul O.V. și ceilalți coasociați, O.L.G. și T.G. Aceeași hotărâre consemnează retragerea definitivă din societate a inculpatului M.D.P. și a părții vătămate Ț.S.R.V. și menționează că „Asociatul Ț.S.R.V. declară că a primit contravaloarea părților sociale cesionate, respectiv a primit suma de 45.000.000 ROL și nu are nici un fel de pretenții financiare sau ...".

Hotărârea AGEA nr. 1 din 14 mai 2004 este semnată în dreptul numelui asociatului Ț.S.R.V. de către inculpatul M.D.P., în calitate de împuternicit. Ulterior, s-a întocmit actul adițional de modificare și completare a actului constitutiv al SC M. S&D SRL Parva, iar inculpatul M.D.P. a solicitat înscrierea mențiunilor la Registrul Comerțului.

Prin Încheierea nr. 2380 din 28 mai 2004 Tribunalul Bistrița-Năsăud a admis cererea și a dispus înscrierea mențiunilor în Registrul Comerțului, Oficiul Registrului Comerțului eliberând ulterior certificatul de înscriere de menținui.

Împotriva Încheierii nr. 2380 din 28 mai 2004 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, partea vătămată Ț.S.R.V. a declarat recurs, invocând că asociatul său, inculpatul M.D.P., a folosit cu rea-credință procura specială, care nu îl mandata să-l reprezinte în adunările generale ale asociaților la care, de altfel, nici nu a fost convocat.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia civilă nr. 4594 din 30 iunie 2004 a respins recursul, argumentând că din punct de vedere formal actele care au stat la baza încheierii pronunțate de judecătorul delegat sunt suficiente și valabile, cenzurarea procurii speciale depășind limitele controlului de legalitate al încheierii. Se mai precizează în cuprinsul deciziei, că în măsura în care actele ce au stat la baza pronunțării încheierii, ar fi anulate, pe calea dreptului comun, acest fapt va influența și înscrierile în Registrul Comerțului.

În urma acestei decizii, partea vătămată Ț.S.R.V. a formulat plângere penală împotriva inculpatului M.D.P.

Inculpatul M.D.P. a invocat că a acționat în baza procurii speciale primite de la asociatul său, partea vătămată Ț.S.R.V. și a susținut că de comun acord cu partea vătămată au hotărât cesionarea SC M. S&D SRL Parva (care încă din anul 2002 nu mai desfășura nici un fel de activități) către inculpatul O.V., în speranța că în acest fel ar putea recupera o parte din creanțele datorate de SC S. S.A. București. Prin aceeași declarație dată în instanță inculpatul M.D.P. a susținut că în cursul lunii iunie 2004, partea vătămată a fost la domiciliul său din N. și s-a interesat dacă au fost finalizate operațiunile de cesionare a SC M. S&D SRL Parva către SC C.I. SRL Salva. Totodată, inculpatul M.D.P. a susținut că partea vătămată a primit cei 45.000.000 ROL la sfârșitul lunii aprilie 2004.

Apărările inculpatului M.D.P. au fost înlăturate de către instanța de fond pentru motivele arătate în continuare:

În primul rând, procura specială nu dădea dreptul inculpatului decât să o reprezinte pe partea vătămată în fața notarului public, instanțelor de judecată la Camera de Comerț și Industrie și la organele financiare și bancare, nu și în adunările generale ale asociaților. Dacă partea vătămată ar fi intenționat acest lucru, ar fi prevăzut acest lucru expres, în conținutul procurii speciale, astfel cum a procedat în cazul împuternicirii atestate sub nr. 118 din 19 mai 2004, prin care partea vătămată l-a împuternicit pe L.D.F. să-l reprezinte cu „puteri depline" la Adunarea Generală Extraordinară a Asociaților SC M. S&D SRL Parva, care urma să aibă loc la 31 decembrie 2004.

În al doilea rând, inculpatul M.D.P. nu a făcut dovada că l-a convocat pe partea vătămată la ședința din 14 mai 2004 când a fost adoptată hotărârea de cesionare a părților sociale către SC C.I. SRL Salva. Că o astfel de convocare nu a existat rezultă în mod expres din adresa nr. 1 din 2 noiembrie 2005 a SC M. S&D SRL Parva din care reiese că în arhiva societății nu s-au găsit convocatorul pentru adunarea generală a asociaților din data de 26 aprilie 2004 și procesul-verbal al adunării generale de la acea dată.

De asemenea, inculpatul M.D.P. nu a dovedit că a remis părții vătămate Ț.S.R.V. contravaloarea părților sociale în cuantum de 450.000.000 RON.

În fine, cu privire la Hotărârea AGEA nr. 1 din 14 mai 2004 a SC M. S&D SRL Parva este în discuție nu doar faptul că inculpatul M.D.P. a semnat în locul asociatului său Ț.S.R.V. (depășind cu bună-știință limitele mandatului cu care a fost învestit și nesocotind dispozițiile Legii nr. 31/1990 referitoare la convocarea și desfășurarea adunărilor generale ale asociaților) ci și fapta de a consemna împrejurarea nereală a prezenței părții vătămate la această adunare generală extraordinară a asociaților. Sub acest din urmă aspect este de precizat că inculpatul M.D.P. nu a susținut niciodată că partea vătămată Ț.S.R.V. ar fi participat la această adunare generală.

Toate aceste probe, în opinia instanței de fond, dovedesc vinovăția inculpatului M.D.P. de a consemna în conținutul Hotărârii AGEA nr. 1 din 14 mai 2004 a împrejurării nereale a prezenței lui Ț.S.R.V. la adunarea generală și de a folosi ulterior această hotărâre în vederea producerii de consecințe juridice. Vinovăția inculpatului M.D.P. nu poate fi pusă la îndoială prin simplul fapt că prin Raportul de expertiză criminalistică nr. 172 din 9 septembrie 2008 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj și respectiv prin Raportul de expertiză criminalistică nr. 136 din 29 septembrie 2009 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice București, ambele efectuate în faza de cercetare judecătorească, experții nu s-au putut pronunța dacă semnătura de pe Hotărârea AGA nr. 1 din 14 mai 2004 a SC M. S&D SRL Parva, de la poziția „numele asociatului Ț.S.R.V. „a fost executată de către inculpatul M.D.P. ori de către alte persoane, întrucât hotărârea supusă expertizei a fost depusă în copie xerox, câtă vreme inculpatul M.D.P., prin declarația dată în instanță a recunoscut că a semnat și pentru partea vătămată hotărârea de cesionare a societății, bazându-se pe faptul că procura autentică dată de asociatul său îi dădea acest drept.

Această situație de fapt reținută de instanța de fond rezultă din următoarele probe: declarația părții vătămate Ț.S.R.V., declarațiile inculpatului M.D.P., declarația inculpatului O.V., T.G., O.G.L. - toate aflate în vol. IV d.u.p., Hotărârea nr. 1 din 14 mai 2004 a SC M. S&D SRL Parva, actul adițional de modificare și completare a actului constitutiv al SC M. S&D SRL Parva), Încheierea nr. 2380/2004 a Tribunalului Bistrița-Năsăud și Certificatul de înscriere de mențiuni procura specială, Hotărârea nr. 388 din 2 decembrie 2002.

Așadar, în drept, reține instanța de fond că fapta săvârșită de inculpatul M.D.P., de a consemna în conținutul Hotărârii AGEA nr. 1 din 14 mai 2004 împrejurarea nereală a prezenței lui Ț.S.R.V. la adunarea generală, de a semna în locul acestuia și de a folosi ulterior această hotărâre în vederea producerii de consecințe juridice, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen.

Procedând la individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaților pentru infracțiunile reținute în sarcina acestora, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., cu referire la limitele speciale de pedeapsă, pericolul social concret al faptelor comise, împrejurările și circumstanțele în care au fost săvârșite, scopul și mobilul infracțiunilor, urmările produse, prejudiciul cauzat și datele care caracterizează persoana acestora.

Referitor la inculpații O.V. și P.M.S. s-au reținut circumstanțe atenuante raportat la împrejurarea că nu au antecedente penale, cu consecința aplicării unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege. Însă, la dozarea pedepsei s-a ținut seama de modalitatea concretă în care au acționat, de scopul urmărit și prejudiciul extrem de mare cauzat părții vătămate Ț.S.R.V.. S-a avut în vedere și împrejurarea că acest prejudiciu va fi greu de recuperat în contextul economic actual, în condițiile în care imediat după adjudecarea celor 3 imobile la licitație (la prețuri vădit subevaluate), cele mai valoroase au fost imediat vândute de inculpatul O.V., în calitate de reprezentant al SC C.I. SRL Salva, astfel că restabilirea situației anterioare nu mai este posibilă decât referitor la terenul în suprafață de 1.300 mp, înscris în CF nr. X al localității Arad, nr. topo X1, asupra căruia s-a reușit instituirea unui sechestru asigurător în scopul recuperării pagubei.

La stabilirea pedepselor s-a avut în vedere că inculpații O.V. și P.M.S. (fostă Ț.) nu au recunoscut săvârșirea faptelor pentru care sunt trimiși în judecată și nu au recuperat cel puțin în parte prejudiciul cauzat părții vătămate. În fine, la individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere și concluziile referatelor de evaluare întocmite în cauză de serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, din cuprinsul cărora rezultă că nu au fost identificați factori precipitatori ai comportamentului infracțional în cazul inculpaților O.V. și P.M.S.

Pentru considerentele arătate, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului O.V. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c), C. pen. (acesta din urmă vizând interzicerea drepturilor de a ocupa funcții de administrator în societăți comerciale, funcții în organele de conducere ale acestora precum și funcții care presupun activități și atribuții specifice celei de administrator al societăților comerciale), pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., art. 74 lit. a), 76 lit. a) C. pen. și la 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen., art. 74 lit. a), 76 lit. e) C. pen.

Constatând că infracțiunile au fost comise în concurs real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen., în temeiul art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate pentru infracțiunile concurente menționate mai sus și s-a dispus ca inculpatul O.V. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (acesta din urmă vizând interzicerea dreptului de a ocupa funcții de administrator în societăți comerciale, funcții în organele de conducere ale acestora, precum și funcții care presupun activități și atribuții specifice celei de administrator al societăților comerciale).

S-a aplicat inculpatului O.V. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor în conținutul prevăzut de art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) (acesta din urmă vizând interzicerea dreptului de a ocupa funcții de administrator în societăți comerciale, funcții în organele de conducere ale acestora, precum și funcții care presupun activități și atribuții specifice celei de administrator al societăților comerciale) C. pen.

În baza criteriilor de individualizare a pedepselor la care s-a făcut referire mai sus, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatei P.M.S. la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b), c) (aceasta din urmă vizând interzicerea dreptului de a ocupa funcții de administrator în societăți comerciale, funcții în organele de conducere ale acestora, precum și funcții care presupun activități și atribuții specifice celei de administrator al societăților comerciale) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., art. 74 lit. a), 76 lit. a) C. pen. și la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., art. 74 lit. a), 76 lit. e) C. pen.

Constatând că infracțiunile au fost comise în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen. în temeiul art. 34 lit. b), 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate pentru cele două infracțiuni concurente și s-a dispus ca inculpata P.M.S. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) (acesta din urmă vizând interzicerea dreptului de a ocupa funcții de administrator în societăți comerciale, funcții în organe de conducere ale acestora, precum și funcții care presupun activități și atribuții specifice celei de administrator al societății comerciale) C. pen.

S-au aplicat inculpatei pedepse accesorii în conținutul prevăzut de art. 71 raportat la art 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) (acesta din urmă vizând interzicerea dreptului de a ocupa funcții de administrator în societăți comerciale în organe de conducere ale acestora precum și funcții care presupun activități și atribuții specifice celei de administrator al societăților comerciale) C. pen.

La aplicarea pedepselor accesorii în conținutul menționat, atât în cazul inculpatei P.M.S. cât și referitor la inculpatul O.V., instanța de fond a avut în vedere natura infracțiunilor săvârșite, gravitatea lor și împrejurarea că aceștia nu au antecedente penale

Apreciind că scopul pedepsei aplicate inculpatei P.M.S. poate fi atins și fără executare în regim de detenție și în același timp sunt îndeplinite cumulativ și celelalte cerințe prev. de art. 861 alin. (1) și 2 C. pen., instanța de fond a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 862 C. pen. în temeiul art. 863 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpata P.M.S., pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, în prima lună din fiecare trimestru la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, potrivit programului ce i se va întocmi; să anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcere; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a atras atenția inculpatei, conform art. 864 alin. (1) raportat la art. 83, 84 C. pen. asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare și asupra neexecutării obligațiilor civile, precum și referitor la dispozițiile art. 864 alin. (2) C. pen., privind neîndeplinirea cu rea-credință a obligațiilor și măsurilor dispuse de instanță, constând în revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

Susținerea inculpaților O.V. și P.M.S. că pentru infracțiunile prev. de art. 290 C. pen. și 291 C. pen. răspunderea penală ar fi prescrisă, nu a fost însușită de instanța de fond având în vedere că falsificarea contractului de consultanță a avut loc în jurul datei de 18 iunie 2004, aspect argumentat pe larg mai sus.

Având în vedere criteriile de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C. pen. cu referire la limitele speciale de pedeapsă, pericolul social concret al faptei comise, circumstanțele în care a fost săvârșită, urmările produse și datele care caracterizează persoana inculpatului M.D.P., în favoarea căruia s-au reținut circumstanțe atenuante raportat la împrejurarea că nu are antecedente penale, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia la 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii da fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., art. 74 lit. a), 76 lit. e) C. pen.

S-au aplicat inculpatului M.D.P. pedepse accesorii în conținutul prevăzut de art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) (acesta din urmă vizând interzicerea dreptului de a ocupa funcții de administrator în societăți comerciale, funcții în organele de conducere ale acestora precum și funcții care presupun activități și atribuții specifice celei de administrator al societăților comerciale) C. pen.

Apreciind că scopul pedepsei aplicate inculpatului M.D.P. poate fi atins și fără executare în regim de detenție, aspect care rezultă din datele care caracterizează persoana acestuia, precum și concluziile referatului de evaluare întocmit de serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud și reținând că sunt îndeplinite cumulativ condițiile art. 81 C. pen. instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 2 ani și 2 luni, conform art. 82 C. pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. referitor la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului M.D.P. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. referitor la Hotărârea nr. 388 din 02 decembrie 2002 a SC M. S&D SRL Parva, motivat de împrejurarea că această faptă nu există în materialitatea ei.

Prin aceeași sentință, sub aspectul laturii civile a cauzei penale s-au stabilit următoarele:

S-a dispus în temeiul art. 14, 170, 348 C. proc. pen. restabilirea situației anterioare, în sensul restituirii către partea civilă Ț.S.R.V., de către inculpatul O.V., în calitate de administrator al SC C.I. SRL Salva a imobilului teren în suprafață de 1.300 mp situat în Arad, înscris în CF nr. X al localității Arad, nr. topo X1, imobil asupra căruia, în vederea recuperării prejudiciului, a fost instituită în cursul urmăririi penale, măsura sechestrului asigurător prin Ordonanța din 10 iunie 2005.

Referitor la această modalitate de recuperare a prejudiciului, solicitată în mod expres de partea vătămată prin cererea de constituire de parte civilă, este de menționat că nu este posibilă decât în cazul imobilului teren menționat mai sus, celelalte două imobile adjudecate la licitație de către SC C.I. SRL Salva, respectiv apartamentul situat în Arad, și terenul în suprafață de 10.000 mp înscris în CF W al localității Arad, nr. topo W1, fiind ulterior vândute de inculpatul O.V. (în calitate de administrator al societății care le-a adjudecat), astfel că nu a mai putut fi instituită măsura sechestrului asigurător.

Cele trei imobile vândute la licitație în urma executării silite derulate în baza contractului de consultanță fals (cel încheiat la Năsăud) și adjudecate de cumpărătoarea SC C.I. SRL Salva (conform actelor de adjudecare aflate la dosar) cu suma totală de 3.523.500.000 ROL vechi au fost bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei ale foștilor soți Ț., potrivit dovezilor existente la dosar : Extras CF pentru terenul de 1.300 mp, înscris în CF X Arad nr. topo X1, Extras CF W nedefinitiv Arad, nr. topo W1 și încheierea de autentificare, în cazul terenului în suprafață de 10.000 mp; Extras CF referitor la imobilul apartament situat în Arad.

În cursul cercetării judecătorești s-a procedat la evaluarea pe bază de expertiză (administrată prin comisie rogatorie la Tribunalul Arad) a valorii apartamentului și terenului în suprafață de 10.000 mp care au fost vândute la licitație în cadrul executării silite derulate în baza contractului de consultanță fals.

Pe baza expertizei efectuate în cauză instanța de fond a reținut că la data de 16 ianuarie 2008 (data depunerii raportului de expertiză) valoarea de piață a apartamentului situat în Arad a fost de 213.000 RON iar valoarea de piață a terenului în suprafață de 10.000 mp, înscris în CF W al localității Arad, nr. topo W1 a fost de 959.920 RON, în total 1.172.920 RON. La data efectuării raportului de expertiză de evaluare a celor două imobile, cursul euro era de 40.925 ROL, deci aproximativ egal cu cel de la data pronunțării prezentei hotărâri.

Având în vedere valoarea celor două imobile, astfel cum a fost stabilită pe bază de expertiză, precum și celelalte aspecte menționate mai sus, instanța de fond în baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ. a dispus obligarea, în solidar, a inculpaților O.V. și P.M.S. să plătească despăgubiri civile părții vătămate Ț.S.R.V., în sumă totală de 1.172.920 RON sau echivalentul în euro al acestei sume la data plății. Această sumă va fi avută în vedere cu prilejul partajării bunurilor comune ale foștilor soți Ț. La adoptarea acestei soluții s-a avut în vedere cererea expresă a părții vătămate, consemnată în constituirea de parte civilă, de a se echivala în euro sumele în lei pretinse cu titlu de despăgubiri civile.

Celelalte pretenții civile formulate în cauză de partea vătămată Ț.S.R.V. au fost respinse ca neîntemeiate. Astfel, solicitarea părții vătămate de acordare de despăgubiri civile, cu referire la infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals deduse judecății, nu are temei legal, întrucât aceste infracțiuni fiind de „pericol" nu sunt cauzatoare de prejudicii care să necesite o reparație patrimonială. De asemenea, pretențiile civile formulate de partea vătămată Ț.S.R.V. în legătură cu faptele descrise la punctul 2 în considerentele hotărârii (prejudiciul generat de contravaloarea mijloacelor fixe aduse ca aport în natură la SC M. S&D SRL Parva, de către partea vătămată și de care inculpatul M.D.P. a dispus discreționar, prejudiciul suferit de partea vătămată în urma manoperelor frauduloase ale aceluiași inculpat, în urma cărora nu a reușit să încaseze dividendele de la această societate, prejudiciul constând în valoarea unei creanțe de aproximativ 300.000 euro, echivalentul a 360.000 RON, pe care SC M. S&D SRL Parva o are față de SC S. S.A. București și cesionată către SC C.I. SRL Salva), nu au nici un temei legal în cauza de față, având în vedere că în sarcina inculpatului M.D.P. a fost reținută o singură infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă care nu este cauzatoare de pagube. Pentru aceleași considerente nu va fi însușită nici cererea părții vătămate de obligare a inculpatului M.D.P. la plata de daune morale, urmare a săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În ce privește pretențiile civile formulate de partea vătămată Ț.S.R.V. în legătură cu fapta de înșelăciune descrisă la punctul 1 în considerentele hotărârii, instanța de fond le-a apreciat justificate până la concurența sumei de 1.172.920 RON (sau echivalentul în euro al aceste sume) pentru motivele arătate anterior. Celelalte pretenții civile, referitoare la obligarea inculpaților la plata de daune morale, în cuantum de câte 100.000 euro (echivalentul a 360.000 RON) sunt neîntemeiate, acestea nefiind justificate în vreun fel de partea vătămată.

În ce privește pretențiile civile formulate în cauză de SC M.C.G. SRL București, constituită parte civilă până la citirea actului de acuzate, instanța de fond a apreciat că sunt de asemenea neîntemeiate, întrucât nu s-a dovedit cu certitudine că sunt în legătură de cauzalitate directă sau decurg din fapta de înșelăciune dedusă judecății.

Pentru a se verifica temeinicia cererii de constituire de parte civilă formulată în cauză de SC M.C.G. SRL București a fost încuviințată în cauză efectuarea unei expertize contabile, care a avut ca obiective principale: stabilirea prejudiciului suferit de partea civilă în urma înregistrării la Arhiva Electronică a Garanțiilor Mobiliare a Contractului de consultanță fals nr. R din 1 iulie 2002, încheiat la Năsăud și ulterior prin vânzarea la licitație, pe calea executării silite, a celor 3 imobile proprietatea foștilor soți Ț. și respectiv, dacă anterior acestui moment, cele 3 imobile (teren în suprafață de 1.300 mp, situat în Arad, înscris în CF X, nr. topo X1, teren în suprafață de 10.000 mp situat în Arad, înscris în CF nr. W nedefinitivă a localității Arad, nr. topo W1 și apartament situat în Arad, înscris în CF nr. Z alin. (1) localitatea Micălaca, nr. topo Z1, în suprafață de 160 mp) au fost afectate unor garanții imobiliare, pentru credite bancare contractate de partea civilă SC M.C.G. SRL București.

Expertiza contabilă încuviințată de instanța de fond a fost administrată prin comisie rogatorie de Tribunalul București, aceasta făcând obiectul Dosarului penal nr. 42172/3/2006 (acvirat).

Potrivit Raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, aflat în Dosarul nr. 42172/3/2006 al Tribunalului București (acvirat), capitolul III - Concluzii (cu privire la evaluarea prejudiciului cauzat SC M.C.G. SRL București, urmare a înscrierii la data de 18 iunie 2004 a Contractului de consultanță (fals) nr. R din 1 iulie 2002, încheiat la Năsăud, la Arhiva Electronică de Garanții Reale Imobiliare de către SC C.I. SRL Salva și a executării silite a acestui contract - titlu executoriu precum și a actului adițional, constituit asupra bunurilor mobile, imobile și conturilor societății debitoare și a debitorilor garanți, Ț.M.S. și Ț.S.R.V.) se constată că SC M.C.G. SRL București a înregistrat: un prejudiciu datorită nerealizării profitului în semestrul II din anul 2004, comparativ cu cel din semestrul I din anul 2004; o reducere a profitului brut al anului 2005, față de profitul brut din anul 2004; reducerea cifrei de afaceri în anul 2005, comparativ cu anul 2004, precum și o creștere a cheltuielilor cu penalitățile și majorările de întârziere, în perioada 2004 - 2007.

Acest prejudiciu suferit de SC M.C.G. SRL București exprimat în cifre absolute la nivelul sumei totale de 582.626 RON, evidențiat în cuprinsul expertizei, s-a constatat (de către expert) a fi „în legătură de cauzalitate cu perturbarea bunului mers al activității, generată de starea de insolvabilitate mediatizată prin sechestrarea bunurilor și prin efectuarea popririlor pe contul de disponibilități al societății".

Expertul a apreciat că suma calculată cu titlul de prejudiciu suferit de SC M.C.G. SRL București (de 582.626 RON) ca răspuns la obiectivul nr. 1 al expertizei prezintă o „doză de subiectivism" întrucât există posibilitatea ca scăderea eficienței activității societății să se datoreze și altor cauze pe care nu le poate stabili.

Referitor la obiectivul nr. 2 al expertizei care a avut ca scop a se stabili dacă cele 3 imobile proprietatea foștilor soți Ț. - apartamentul și cele două terenuri, au fost anterior vânzării la licitație, în baza contractului de consultanță fals (sau oricând în decursul timpului) afectate unor garanții bancare în favoarea SC M.C.G. SRL București, expertul a precizat că partea vătămată Ț.S.R.V. nu a prezentat dovezi în acest sens. în concret, expertul a menționat că nu există documente care să ateste susținerea părții vătămate că cele 3 imobile executate silit (vândute la licitație) în baza Contractului de consultanță nr. R din 1 februarie 2002 încheiat la Năsăud și a actului adițional la acest contract, ar fi fost vreodată afectate unor garanții bancare anterior înscrierii acestui contract la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare și derulării executării silite în baza acestui titlu executoriu.

Ulterior, prin noi adrese (în urma unor obiecțiuni formulate de inculpați) expertul contabil a precizat că își menține concluziile din raportul de expertiză, însă de fiecare dată a specificat că opinia sa referitoare la cuantumul prejudiciului suferit de SC M.C.G. SRL București are o „doză de subiectivism" justificată între altele și prin „lipsa anumitor documente".

Raportat la împrejurările care au fost descrise mai sus, instanța de fond a reținut că nu s-a dovedit pe bază de documente legale, că anterior înregistrării contractului de consultanță nr. R din 1 iulie 2002 încheiat la Năsăud la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare și derulării executării silite, cele 3 imobile, proprietatea foștilor soți Ț. (apartamentul și cele două terenuri) au fost afectate pentru garantarea unor linii de credit luate de SC M.C.G. SRL București.

Nefiind afectate vreodată unor asemenea garanții bancare, instanța de fond a apreciat că vânzarea la licitație a celor 3 imobile proprietatea foștilor soți Ț., nu a fost de natură a cauza un prejudiciu societății, ci doar părții vătămate Ț.S.R.V.

Împrejurarea că imobilele vândute la licitație pe calea executării silite derulate în baza contractului de consultanță fals, au fost proprietatea foștilor soți Ț. și că acele imobile nu au fost afectate anterior garantării unor credite contractate de SC M.C.G. SRL București, a justificat soluția adoptată de instanța de fond, aceea de a fi obligați în solidar inculpații O.V. și P.M.S., la despăgubiri civile către partea vătămată Ț.S.R.V., la un cuantum care reprezintă valoarea de piață a două dintre imobilele care nu au mai putut fi restituite în natură de către SC C.I. SRL Salva (cu privire la cel de-al treilea imobil dispunându-se restituirea).

Obligarea acelorași inculpați la despăgubiri și față de SC M.C.G. SRL București, care nu a dovedit un prejudiciu cert și direct, în legătură de cauzalitate directă cu infracțiunea de înșelăciune dedusă judecății, nu are nici un temei.

Pentru considerentele arătate, instanța de fond a dispus respingerea, ca neîntemeiate, a pretențiilor civile formulate în cauză de SC M.C.G. SRL București.

În vederea recuperării prejudiciului, conform art. 163 C. proc. pen., instanța de fond a menținut măsura sechestrului asigurător instituită în cursul urmăririi penale prin Ordonanța din 10 iunie 2005, asupra celor două imobile aparținând SC C.I. SRL Salva, respectiv asupra imobilului situat în Arad, înscris în CF nr. X de 1.300 mp și asupra imobilului înscris în CF Y al comunei Salva, jud. Bistrița-Năsăud, de natură prestații.

S-a dispus anularea actelor false, conf. art. 14, 170, 348 C. proc. pen., respectiv a contractului de consultanță nr. R din 1 iulie 2002 încheiat la Năsăud și a Hotărârii nr. 1 din 14 mai 2004 a Adunării Generale Extraordinare a Asociaților de la SC M. S&D SRL Parva.

În baza art. 7, 21 lit. g din Legea nr. 26/1990 s-a dispus efectuarea cuvenitelor înregistrări la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud (unde va fi comunicată hotărârea, la rămânerea ei definitivă), precum și prelevarea de probe biologice de la inculpatul O.V., conform Legii nr. 76/2008.

Conform art. 193 alin. (2), (6) C. proc. pen. inculpatul M.D.P. a fost obligat să plătească părții civile Ț.S.R.V. suma de 427 RON cu titlul de cheltuieli de judecată. În baza aceluiași text de lege inculpații O.V. și P.M.S. au fost obligați să plătească fiecare în favoarea părții vătămate Ț.S.R.V. câte 1.277 RON cu titlul de cheltuieli de judecată. Sumele la plata cărora au fost obligați inculpații cu titlul de cheltuieli de judecată reprezintă cota parte din valoarea onorariilor aferente rapoartelor de expertiză (contabilă, de evaluare a imobilelor și criminalistice), stabilite ținând seama și de faptele reținute în sarcina fiecărui inculpat.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., inculpații O.V. și P.M.S. au fost obligați să plătească în favoarea statului câte 600 RON cheltuieli judiciare, iar inculpatul M.D.P. cu același titlu suma de 300 RON.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., partea vătămată Ț.S.R.V. a fost obligat să plătească statului suma de 200 RON cheltuieli judiciare (având în vedere achitarea inculpatului M.D.P. pentru una din faptele deduse judecății).

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații M.D.P., P. (fostă Ț.) M.S., O.V. și părțile civile Ț.S.D.V. și SC M.C.G. SRL București

Inculpații P.M.S. (fostă Ț.) și M.D.P., prin apărător ales, au solicitat în baza art. 10 lit.

a) C. proc. pen., achitarea inculpatei P.M.S. pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., art. 74 lit. a), 76 lit.

a) C. pen., întrucât fapta în cauză nu există și achitarea aceleiași inculpate pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., art. 74 lit. a), 76 lit.

e) C. pen., deoarece faptele acesteia nu întrunesc toate elementele constitutive ale infracțiunii în cauză, nefiind realizate laturile obiectivă și subiectivă ale acesteia. S-a solicitat în baza art. 10 lit.

d) C. proc. pen., achitarea inculpatului M.D.P. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1), raportat la art. 74 lit. a), cu aplicarea art. 76 lit.

e) C. pen., întrucât faptele acestuia nu întrunesc toate elementele constitutive ale infracțiunii în cauză, nefiind realizate laturile obiectivă și subiectivă ale acesteia și menținerea dispoziției instanței de fond privind achitarea inculpatului M.D.P. privind infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. (faptă referitoare la Hotărârea nr. 388 din 02 decembrie 2002 a SC M. S&D Parva), întrucât fapta nu există; respingerea cererilor de constituire ca parte civilă a părților vătămate ca fiind neîntemeiate; ridicarea sechestrului asigurător instituit în cauză.

S-a arătat că instanța de fond a concluzionat fără suport probatoriu în sensul că Contractul de consultanță nr. R din 01 iulie 2002, încheiat la Năsăud este un fals, conceput, redactat ștampilat și semnat de inculpata P.M.S. "aspect de care avea cunoștință inculpatul O.V., la o dată apropiată de 18 iunie 2004 și în nici un caz la 01 iulie 2002." S-a reținut în continuare fără nici un temei probatoriu, că "în mod cert acest contract a fost falsificat după separarea în fapt a foștilor soți Ț. și probabil după înlocuirea din funcția de administrator Ia SC M.C.

SRL Arad a inculpatei P.M.S.". Consideră această concluzie surprinzătoare, în condițiile în care chiar instanța de fond reținuse mai înainte, în considerente, astfel: "Referitor la Contractul de consultanță nr. R/2002 încheiat la 01 iulie 2002 în ARAD, depus de partea vătămată Ț.R.V., expertiza a stabilit că este o copie xerox și din acest motiv (deoarece reproducerea nu este fidelă, ca urmare a procedeului de multiplicare) nu este posibilă o analiză calitativă eficientă și concludentă care să ducă la identificarea semnăturilor sau a impresiunilor de ștampilă".

S-a apreciat că instanța de fond a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite. S-au luat în calcul o serie de mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală, s-au înlăturat altele care au fost administrate în faza de cercetare judecătorească, în mod cu totul nejustificat și s-a pronunțat o hotărâre greșită. Ansamblul probelor administrate în cauză pe parcursul acestor ani de cercetare judecătorească, grefat pe rezultatele obținute în faza de urmărire penală, este fără substanță și nu are forța de a demonstra vinovăția vreunuia dintre acești doi inculpați.

Totul reprezintă "o mistificare", efectuată după un scenariu conceput și regizat de partea vătămată, care are la bază atât interese materiale cât și un scop de răzbunare față de fosta sa soție-inculpata Ț. (P.) M.S. Au fost creditate fără temei toate aserțiunile părții vătămate. Referitor la declarațiile părții vătămate Ț.S.R.V. s-a arătat că în declarația din 21 martie 2005 a susținut că în data de 01 iulie 2002, inculpata Ț.M. se afla la Arad și pretinde că "probează" cu documente, respectiv contract semnat de inculpată la acea dată;

în declarația din 18 decembrie 2005, susține că la aceeași dată (01 iulie 2002) Ț.M. se afla la București și de asemenea "probează" cu documente (bon fiscal de la un restaurant, anexat la decontul de cheltuieli). În situația creată se pune legitima întrebare "era oare posibil ca o persoană să fie în aceeași zi în două locuri situate la o distanță atât de mare unul față de altul?" Aceste pretinse "mijloace de probă" nu se coroborează însă cu alte probe, întrucât partea vătămată nu a adus probe testimoniale în acest sens.

Nu s-a confirmat astfel prin probe nici una din versiunile elaborate de partea vătămată. Dacă susținerea părții vătămate în sensul că la semnarea contractului Ia București au fost prezenți toți inculpații, respectiv O.V., Ț.M.S. și M.D.P., se impune observația că nici unul din martorii ascultați nu a susținuți acest lucru; Este semnificativă în acest sens poziția exprimată cu claritate de către inculpatul O.V., care descriind faptele, arată cum în data de 29 iunie 2002 în timp ce se afla la domiciliul inculpatului M.D.P. din N., la un moment dat i-a fost prezentat Contractul de consultanță nr. R din 01 iulie 2002 (depus de O.V.

în original), care a fost redactat în întregime de partea vătămată și în urma unei scurte discuții a semnat și ștampilat contractul, pe ultima filă, alături de partea vătămată. Faptul că acest contract a fost adus redactat, iar redactarea a fost efectuată de partea vătămată, rezultă din împrejurarea că actul conține erori în partea ce privește codul fiscal. Astfel în condițiile în care codul fiscal corect este V, a fost menționat greșit, respectiv T. În mod evident dacă acest cod fiscal ar fi fost scris de către O.V., această eroare nu s-ar fi putut produce.

Inculpatei Ț.M. i-a fost prezentat contractul spre semnare, în acea atmosferă de petrecere, de armonie deplină, după ce îl semnaseră atât partea vătămată Ț.R.S. cât și inculpatul O.V. În realitate, date fiind împrejurările concrete, inculpata nu a acordat atenție deosebită acestui fapt, în condițiile în care partea vătămată îi era soț, inculpatul M.D.P. le era fin și prieten foarte bun, între toți existând relații anterioare de afaceri care se desfășuraseră onorabil, context în care părțile manifestau încredere reciprocă.

Nu s-a demonstrat că inculpata Ț.M. ar fi participat la redactarea respectivului contract. După semnare, cele 2 exemplare ale contractului au rămas la partea vătămată. Inculpata Ț.M. nu are cunoștință despre împrejurările în care s-a ajuns la falsificarea contractului în cauză. Este de menționat însă că partea vătămată are "antecedente" privind angajarea de relații comerciale, prin angajarea răspunderii (garantarea), cu bunuri comune ale soților. Anterior despărțirii în fapt, partea vătămată Ț.S.R. a contractat un împrumut de la R.L., căruia i-a eliberat chitanța de mână din data de 08 februarie 2002, pe care a menționa „mă oblig eu sau familia mea să plătesc imediat această sumă la cererea domniei sale.

Această chitanță are rol de titlu executoriu" (am depus la dosar această chitanță olografă la data judecării în fond a cauzei). Referitor la data încheierii contractului s-a arătat că nici unul dintre inculpați nu a susținut niciodată că data încheierii contractului de consultanță este 01 iulie 2002, toți aceștia arătând că s-a semnat la sfârșitul de săptămână anterior acelei date (la data de 29 iunie fiind ziua de naștere a inculpatului M.D.P.), iar data de 01 iulie 2002 este data la care contractul a devenit operațional.

Martorul L.D. era în acea perioadă, în același timp, administrator la SC M.C. SRL și asociat unic la SC P., iar între cele două societăți existau de asemenea contracte de consultantă de valori foarte mari (acest martor recunoaște acest aspect și faptul că a încasat banii). Martorul N.E. era în același timp angajat la S.E., cu care SC M.C. SRL, prin partea vătămată a încheiat o serie de contracte de miliarde de ROL, martorul recunoscând aceste aspecte. S-a considerat că acești martori nu prezintă credibilitate, de vreme ce se aflau în raporturi de subordonare cu partea vătămată, declarațiile lor nefiind caracterizate de obiectivitate, de echidistanță și nu se coroborează cu alte probe.

Expertizele criminalistice efectuate în cursul urmăririi penale de specialiști din cadrul Institutului de Expertize Criminalistice din cadrul IGP, nu pot fi luate în considerare deoarece au fost efectuate pe baza unor copii (xerox) a documentelor și nu pe baza documentelor originale; fac referire la anumite examinări grafice comparative cu probe de comparație pentru M.D.P. și O.V., însă la foto nr. 7 și foto nr. 8, sunt depuse două procese-verbale, care au fost scrise de către cei doi polițiști; concluziile acestora nu sunt de natură a stabili falsul în documente și nici cine este autorul pretinsului fals;

Din raportul de expertiză criminalistică efectuat în cauză de specialiștii Institutului Național de Expertiză Criminalistică - probă științifică - rezultă următoarele: Semnătura de pe Hotărîrea AGA nr. 388 din 02 decembrie 2002 a SC M. SRL Parva, de la poziția "numele asociatului" Ț.S.R., a fost executată de titularul Ț.S.R. Din motivele descrise în cuprinsul raportului la pct. 3, nu se poate stabili dacă semnătura de pe Hotărârea AGA nr. 1 din 14 mai 2004 a SC M. SRL Parva, de la poziția "numele asociatului Ț.S.R., a fost executată de M.D.P. ori de altă persoană, actul în litigiu fiind depus în copie.

Din motivele descrise la pct. II din raportul de expertiză criminalistică nu se poate stabili dacă semnăturile din finalul fiecărei pagini de pe Contractul de consultanță nr. R/2002, încheiat la 01 iulie 2002 la Arad, au fost sau nu executate de numita Ț. (P.) M.S. și nici dacă impresiunile de ștampila rotundă aferente, au fost sau nu obținute cu ștampila aparținând SC M.C. SRL Arad. Având în vedere natura acestor constatări științifice, ținând seama de absența altor mijloace de probă cu substanță, consideră că este evidentă nevinovăția inculpaților apelanți.

Cu privire la învinuirile aduse inculpatului M.D.P. s-a precizat că cesiunea părților sociale s-a făcut în luna mai a anului 2004, dată la care modificarea actelor constitutive se putea face fără o hotărâre AGA. Modificarea actelor constitutive în baza unei hotărâri AGA a devenit obligatorie doar începând cu luna noiembrie 2004, ulterior cesiunii. Invocă în acest sens art. 199 și art. 204 din Legea nr. 31/1990, publicată în M. Of. nr. 33 din 29 ianuarie 1998. Cesiunea părților sociale s-a făcut în baza actului modificator al societății, document pentru care inculpatul M.D.P. avea împuternicire specială din partea asociatului T.R.

încă din anul 1999 și nu în baza hotărârii AGA. Inculpatul M.D.P. a desfășurat activitățile ce i se impută în condițiile legii și nicidecum nu a acționat cu intenție infracțională, fapta acestuia neîntrunind toate elementele constitutive ale infracțiunii de fals, nefiind realizată nici latura obiectivă și nici cea subiectivă a infracțiunii. Partea vătămată T.R. a manifestat rea credință atunci când a declarat că nu a știut de cesionarea părților sociale, întrucât el a primit suma de 45.000.000 ROL, contravaloarea părților sociale pe care le deținea la SC M.

SRL și atunci când a afirmat că nu a avut cunoștință despre activitatea SC M. SRL, la care deținea 75% din părțile sociale - a se observa documentele originale depuse la dosarul cauzei care au fost folosite ca scripte de comparație la efectuarea expertizei criminalistice. Credibilitatea părții vătămate trebuie raportată și la următoarele aspecte: inculpata era și este asociat al societății în cauză cu 49%, nu putea avea nici un interes de a acționa pentru diminuarea sau pierderea bunurilor soților T., ca urmare a executării silite făcute de inculpatul O.V.

Acele bunuri aveau regim de bunuri comune, din care prin partaj inculpata ar fi avut posibilitatea de a obține jumătate din totalitatea bunurilor ori contravaloarea a 50% din acestea cu titlu de sultă compensatoare. Acțiunile inculpatului M.D.P. s-au circumscris mandatului special pe care acesta l-a obținut prin procura specială nr. 9544/1999, de la partea vătămată; din anul 1999, de la data întocmirii procurii speciale până la data efectuării cesiunii inculpatul M.D.P. nu a făcut uz de aceasta decât strict în interesul societății și al asociaților.

Apreciază că instanța de fond a examinat cu superficialitate procura specială autentificată prin Încheierea de autentificare nr. 9244 din 21 septembrie 1999 (întocmită la Biroul Notarial M.I. din Arad), prin care partea vătămată T.S.R. în calitate de membru asociat al SC M. S&D SRL Năsăud l-a împuternicit pe inculpatul M.D.P., precizând următoarele: "... în numele meu și pentru mine: să semneze toate actele de modificare ale societății comerciale M. S&D SRL, ca și întreaga problematică comercială și civilă pe care activitatea o impune, respectiv denumire, durată de funcționare, sediul social, obiectul de activitate, desemnarea administratorilor, capital social, precum și orice altă problemă care vizează activitatea societății și este apreciată ca fiind făcută pentru bunul mers al acesteia, inclusiv modificări privind cesiunea parțială sau totală a părților mele sociale". "Totodată mandatarul meu este împuternicit să semneze orice act modificator al actelor constitutive, cât și întocmirea de noi acte de constituire ale societății, dacă este cazul, inclusiv cesiunea parțială sau totală a părților sociale".

Apreciază că totalitatea acțiunilor întreprinse de inculpat sunt circumscrise tuturor dispozițiilor legale care reglementează domeniul în cauză. Inculpatul M.D.P., prin apărător ales, a invocat și excepția prescripției răspunderii penale pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată reținută în sarcina acestuia, arătând că de la data presupusei fapte - mai 2004 - și până în prezent s-a împlinit termenul de prescripție de 5 ani.

Inculpatul O.V. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și achitarea sa în temeiul art. 10 lit.

d) C. proc. pen. în motivare s-a arătat că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, fiind rezultatul unei greșite interpretări a stării de fapt cât și a unei greșite evaluări a problemelor de drept. S-a arătat că suntem în prezența a două versiuni ale Contractului R din 1 iulie 2009, punându-se problema de a stabili care dintre acestea este originalul și care este un fals. Pentru lămurirea stării de fapt se impune a se determina daca contractul prezentat de O. este într-adevăr actul încheiat cu partea vătămata sau dimpotrivă contractul prezentat de partea vătămata reprezintă documentul semnat și acceptat de părți.

În urma analizei celor doua documente, s-au constatat următoarele diferențe: Locul încheierii contractului - Năsăud la contractul prezentat de O. și București la contractul prezentat de partea vătămata; data încheierii contractului - 29 iunie 2002 la contractul prezentat de O. și 01 iulie 2002 la contractul prezentat de partea vătămata; existenta unor clauze suplimentare în contractul prezentat de către O. Instanța de fond a acceptat punctul de vedere al părții vătămate, făcând abstracție de probațiunea existentă în cauza.

Inculpatul O.V. în fața instanței de fond și-a menținut declarațiile din faza de urmărire penală și a arătat ca în fapt, contractul R din 1 iulie 2002 a fost încheiat în 29 iunie 2002, la Năsăud, cu prilejul aniversarii zilei de naștere a coinculpatului M.D.P. În prealabil contractul a fost negociat de către O. și coinculpatul M.D.P., cu partea vătămata T.S. fiind tehnoredactat și imprimat de către acesta din urma, la finalizarea negocierilor. A arătat că în cursul lunii iunie 2002 coinculpatul M.D.P. s-a deplasat la Arad unde a negociat contractul cu partea vătămata;

în vederea completării datelor de identificare a SC C.I. SRL, coinculpatul M.D.P. l-a contactat telefonic, în timpul discuțiilor pe partea vătămata, fiindu-i dictate respectivele date, care ulterior au fost inserate de către partea vătămată în forma finală a contractului, fiind întocmită în acest sens o ciornă. Aceste aspecte au fost confirmate de coinculpatul M.D.P. care a arat că respectivul contract a fost încheiat în data de 29 iunie 2002 la domiciliul său din Năsăud. Anterior acesta s-a deplasat la Arad unde a negociat cu partea vătămata contractul, fiind întocmită o ciornă;

în vederea completării datelor de identificare a SC C.I. SRL, acesta l-a contactat telefonic, fiindu-i dictate respectivele date, care ulterior au fost inserate de către partea vătămată în ciorna contractului. Coinculpata T. (P.) M.S. a confirmat încheierea contractului la data de 29 iunie 2002 în N., la domiciliul coinculpatului M., arătând ca partea vătămata a adus contractul care a fost semnat și ștampilat de părți și succesiv semnării acestuia de către semnatul și partea vătămată, coinculpata a procedat la aplicarea semnăturii și a ștampilei utilizată de către aceasta la îmbinarea dintre paginile contractului.

Martora M.V.S. a arătat ca a fost prezentă la semnarea contractului, în data de 29 iunie 2002, la N., contractul fiind adus de partea vătămată, semnat la final de către subsemnatul și partea vătămată, apoi a fost semnat și ștampilat pe fiecare pagină de coinculpata T. (P.) M.S. Martorul M.M.E. a fost de asemenea prezent la semnarea contractului, în data de 29 iunie 2002 la N., arătând că acesta a fost semnat de către subsemnatul, partea vătămată și coinculpata T.M.S. Martorul R.L. a dat detalii despre relația de subordonare dintre partea vătămată și martorul N.E., despre care a afirmat ca ar fi "o slugă credincioasă" a părții vătămate.

A arătat totodată că și el, personal a încheiat un contract de împrumut cu partea vătămată care a garantat plata cu bunurile familiei. Martorul S.A.P. a declarat că a fost prezent în data de 29 iunie 2002 la domiciliul coinculpatului M., prilej cu care a asistat la semnarea contractului de către O., coinculpata și partea vătămată. Martorul a arătat că respectivul contract era redactat integral pe calculator, fiind semnat la sfârșit, pe ultima pagină de către subsemnatul și partea vătămată, fiind ulterior semnat și de către coinculpată.

Martorul N.E. este singurul care a susținut "versiunea" părții vătămate și anume că respectivul contract ar fi fost încheiat la București în data de 1 iulie 2002. Consideră că instanța de fond a comis o regretabilă eroare când a înțeles să dea crezare celor susținute de către acest martor, a cărui declarație rămâne solitară, în contradicție cu declarațiile tuturor celorlalți martori audiați în cauză. Se remarcă lipsa de credibilitatea a acestui martor, care recunoaște că este dependent financiar de partea vătămată, fiind descris de martorul R.L. ca și "o slugă credincioasă" a părții vătămate.

Pe de altă parte susținerile acestuia trebuie privite cu rezervă, în condițiile în care martorul a arătat ca la București a fost semnat un contract de 4 - 5 pagini (contractul prezentat de partea vătămată are doar 3 pagini și cel prezentat de către subsemnatul are 4 - 5 pagini), martorul neavând cunoștință despre conținutul respectivului contract. Se remarcă că toate declarațiile date în fața instanței de fond prezintă o stare de fapt identică, excepție făcând declarația părții vătămate și a martorului N.E. Din punct de vedere strict cantitativ se poate observa că pe de o parte este vorba despre un număr de 7 persoane care atestă o anumită stare de fapt, iar pe de altă parte doar 2 persoane caută să crediteze altă idee.

Apreciem că în urma administrării probațiunii testimoniale au fost lămurite cel puțin două aspecte și anume locul semnării contractului - Năsăud - precum și momentul semnării - 29 iunie 2002, precum și persoana care a adus contractul redactat și ulterior semnat de către părți, respective partea vătămată T.S.V. Instanța de fond a motivat soluția exclusiv pe declarația părții vătămate și a martorului N., ignorând cu desăvârșire toate celelalte probe testimoniale administrate în cauză. Consideră inculpatul că rapoartele de expertiză - din 26 aprilie 2002 și din 6 aprilie 2005 - întocmite de Serviciul de Criminalistica din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române sunt lovite de nulitate absolută, fiind realizate de către o entitate care nu avea competența în acest sens.

Astfel, art. 119 C. proc. pen. prevede că "dacă există experți oficiali în specialitatea respectivă nu poate fi numit expert o altă persoană decât dacă împrejurări deosebite ar cere aceasta"; pe de altă parte, art. 3 din H.G. nr. 368/1998 privind înființarea ÎNEC dispune că această instituție are ca obiect de activitate următoarele genuri de expertize criminalistice: "expertiza scrisului și a documentelor." Potrivit dispozițiilor art. 11 lit.

t) din H.G. nr. 368/1998 competența în a efectua prima expertiză revine laboratoarelor interjudețene de expertize criminalistice. Coroborând aceste texte legale rezultă că Serviciul de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române nu avea competența materială pentru a efectua acest gen de expertiză, unica entitate competentă în acest sens fiind ÎNEC, respectiv laboratoarele interjudețene din cadrul ÎNEC. În aceeași ordine de idei art. 197 alin. (2) C. proc. pen. sancționează încălcările dispozițiilor referitoare la competență după materie cu nulitatea absolută, acesta fiind sancțiunea în speță.

Probabil sesizând nulitatea absolută în ceea ce privește cele două expertize, în faza de judecată pe fond, s-a admis în probațiune efectuarea unei noi expertize, de această dată de către organul competent material și anume Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice (LIEC) Cluj din cadrul ÎNEC, care a concluzionat: versiunea de contract depusă de către subsemnatul are prima pagină realizată cu o imprimantă cu jet de cerneală și ultimele 3 pagini realizate cu imprimanta laser; versiunea de contract depusă de partea vătămată este o copie tip xerox a unui document, deci nu a putut fi analizată;

între cele două contracte există diferență în privința caracterelor utilizate; pe contractul prezentat de către subsemnatul au fost aplicate două ștampile din partea SC M.C. SRL semnătura de la poziția Beneficiar de pe contractul prezentat de către O. a fost probabil realizată de către partea vătămată ultima filă a contractului prezentat de către partea vătămată este o copie xerox a ultimei file a contractului prezentat de către O. Subsecvent a fost realizată o nouă expertiză de către Institutul Național de Expertize Criminalistice București, care a concluzionat că versiunea de contract depusă de O. are prima pagină realizată cu o imprimantă cu jet de cerneală, următoarele 2 pagini sunt realizate cu imprimantă laser iar ultima pagină este realizată cu un aparat de copiere tip xerox, după care au fost aplicate în original semnăturile părților și ștampilele; la versiunea de contract depusă de către O. s-a utilizat același tip de caractere, păstrându-se aceleași caracteristici de redactare, iar pe ultima pagină au fost utilizate diacritice; la versiunea de contract prezentată de către partea vătămată variază distanța dintre paragrafe precum și marginile paginilor, utilizându-se diacritice; ultima pagină a contractului prezentată de către partea vătămată este o copie a ultimei pagini din contractul depus de O.; deoarece contractul depus de către partea vătămată este o copie tip xerox, a fost imposibilă examinarea sa grafoscopică.

Concluziile celor două expertize realizate de către LIEC Cluj, respectiv de către ÎNEC București sunt similare, fiind însă în ceea ce privește aspecte esențiale în vădita contradicție cu concluziile expertizelor lovite de nulitate absolută efectuate de către IGPR în faza de urmărire penală. În acest sens se poate observa că nu există nici o constatare a experților cu vreo concluzie în sensul în care varianta de contract prezentată de către subsemnatul ar fi un fals, purtând vreo alterare de orice natură. Într-adevăr versiunea de contract prezentată de către O. apare ca fiind redactată în mai multe etape, însă acest aspect nu îi poate fi imputat atâta timp cât din probele testimoniale a rezultat că partea vătămată a fost cea care s-a ocupat de redactarea și imprimarea contractului, pe care l-a prezentat spre semnare.

Nu trebuie ignorat faptul că, datorită prezentării de către partea vătămată a contractului despre care susține că ar fi originalul, doar în copie xerox, acesta nu a putut fi expertizat; în situația în care acesta ar fi fost depus în original este la fel de posibil să se fi constatat că și acela este redactat în mai multe etape. S-a observat că pe cele două versiuni de contract apar deosebiri în ceea ce privește codul fiscal cu care este identificată SC C.I. SRL; în contractul depus de către O. acesta apare T, iar în cel prezentat de către partea vătămată apare V, același care figurează și în hotărârea adunării generale a asociaților de la SC C.I.

SRL Salva, nr. 1 din 10 ianuarie 2002 și în contractul încheiat la data de 3 ianuarie 2003 cu SC R. 97 SRL. În fapt, codul fiscal al SC C.I. SRL a fost încă de la înființarea societății V, nefiind modificat de-a lungul timpului. Motivul pentru care același cod fiscal - V - apare înscris în formularul tipizat de contract (prezentat de partea vătămată), în hotărârea adunării generale cât și în contractul cu R., este faptul ca acesta a fost și este codul fiscal al SC C.I. SRL și nicidecum a unei evoluții în timp a numărului de cont.

În versiunea de contract depusă de inculpatul apelat O. există o ordine matematică a numărului capitolelor, de la I la XI. În varianta de contract depusă de către partea vătămată, se trece de la Capitolul IV - Obligațiile părților, direct la Capitolul XI - Clauze final, lipsind Capitolul V - Garanții, Capitolul VI

- Durata contractului și încetarea contractului, Capitolul VII - Publicitatea contractului, Capitolul VIII - Litigii, Capitolul IX - Forța majoră și Capitolul X - Răspundere contractuală, adică tocmai acele prevederi pentru care s-a apreciat că versiunea de contract prezentată de către subsemnatul ar fi un fals. Varianta de contract prezentată de către partea vătămată este un formular tipizat de contract, utilizat de SC C.I. SRL în relația cu clienții, formular de contract în care nu se trecea în mod irațional de la Capitolul V la Capitolul XI.

În varianta de contract prezentată de către partea vătămată lipsește continuitatea logică a textului de la finalul paginii 2 și începutul paginii 3. Astfel, textul cu care se sfârșește pagina 2 nu își găsește o continuitate logică sau gramatical corectă în textul cu care începe pagina 3, ceea ce ilustrează aspectul prezentat de către inculpatul O. și anume ca partea vătămată a prezentat doar o copie parțială a ciornei întocmită în urma discuțiilor cu coinculpatul M., copie din care lipsește o pagina. Instanța a ignorat aceste aspecte și a înțeles să accepte fără suport probator, explicațiile părții vătămate. Codul fiscal înscris în contract prezentat de O. este rezultatul unei erori, ceea ce confirmă susținerea sa că contractul de consultanță semnat la Năsăud fusese în prealabil redactat de către partea vătămată, fără ca el să fie de față, ceea ce explică eroarea redactorului contractului.

Deducția instanței de fond, potrivit căreia contractul prezentat de către O. ar fi fost întocmit la o data apropiata de 18 iunie 2004 și nu la 1 iulie 2002 este totalmente eronată și lipsită de orice suport probator sau logic, avându-și probabil originea în necunoașterea faptului că codul fiscal al societății nu a cunoscut nici un fel de modificare de-a lungul timpului de la înființarea societății, înscrierea unui cod fiscal diferit în contractul redactat de partea vătămată și semnat la Năsăud fiind exclusiv rezultatul unei erori din partea părții vătămate.

Situația este similară și în ceea ce privește contul bancar al SC C.I. SRL, înscris în cele două contracte. În contractul prezentat de partea vătămată contul bancar al societății apare completat olograf și în mod eronat ca fiind 2.680.606 ROL. Aceasta împrejurare o explică prin prisma faptului ca a indicat verbal coinculpatului M. în cursul unei discuții telefonice cu acesta datele societății, fiind posibil ca acesta să fi înțeles greșit o cifră. Și în această situație instanța de fond a tras o concluzie eronată privitoare la modificarea în timp a contului bancar, care în opinia instanței ar fi un argument în sensul în care contractul prezentat de către O. a fost încheiat ulterior.

Ca și în situația codului fiscal, contul bancar al SC C.I. SRL a rămas neschimbat până la introducerea noului tip de conturi IBAN, înscrierea unui număr de cont care prezintă diferența la ultima cifră fiind rezultatul unei erori materiale potrivit cărora i-a fost imposibil a prezenta originalul contractului despre care susține ca ar fi încheiat cu subsemnatul, pe motivul ca la filialele SC M.C. SRL se păstrau doar copii. Apreciază că materialul probator se coroborează și conduce spre concluzia că în fapt, contractul încheiat între părți a fost semnat în data de 29 iunie 2002 Ia Năsăud, iar exemplarul utilizat de către O. nu prezintă nici un fel de elemente de contrafacere, nefiind fals, astfel că se impune achitarea sa în temeiul art. 10 lit.

d) C. proc. pen. pentru ambele infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată. În subsidiar apreciază că oricum se impune achitarea pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215, alin. (1), 2 și 5 C. pen. și eventual discuția poate viza existența infracțiunii prevăzută de art. 291 C. pen. în sarcina inculpatului O. se reține un singur aspect și anume prezentarea unui document falsificat, ceea ce ar constitui infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. și totodată ar constitui și activitatea de „inducere în eroare", caracteristică infracțiunii prevăzute de art. 215 C. pen.

în sarcina sa nu s-a putut reține realizarea nici a unei alte manopere de inducere în eroare, această activitate fiind limitată de prezentarea contratului de consultanță. Potrivit art. 291 C. pen., este de esența infracțiunii de uz de fals ca prezentarea înscrisului falsificat să se facă în scopul producerii de consecințe juridice ceea ce implică în mod natural ca persoana care comite o astfel de infracțiune caută să acrediteze ideea că înscrisul este original. Nimeni nu prezintă un înscris falsificat cu scopul de a produce consecințe juridice și totodată atrage atenția asupra falsității înscrisului - este de esența infracțiunii de uz de fals ca autorul acestei infracțiuni să caute implicit să inducă în eroare cu privire la autenticitatea actului falsificat.

Desigur ca efectuarea unor manopere suplimentare față de simpla prezentare a unui act falsificat, menită să asigure inducerea în eroare cu privire la autenticitatea actului, ar putea atrage și reținerea infracțiunii de înșelăciune. În aceste condiții, având în vedere că nu s-a reținut în sarcina sa decât simpla prezentare a înscrisului presupus falsificat, consideră că nu se poate reține și infracțiunea de înșelăciune, ci doar infracțiunea de uz de fals. 0 opinie contrară ar presupune că, ori de câte ori se comite infracțiunea de uz de fals ar trebui reținută automat și infracțiunea de înșelăciune.

Textul art. 215 alin. (1) C. pen. vorbește despre "Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea că adevărata a unei fapte mincinoase sau că mincinoasă a unei fapte adevărate"; ori, în speța O. nu a prezentat nici o faptă mincinoasă ca fiind adevărata, ci pur și simplu a depus un act solicitând declanșarea executării silite. În latura civilă a cauzei arată că în cursul judecății pe fond a cauzei s-a dispus efectuarea a două expertize de evaluare a imobilelor apartament 18 din Arad, respectiv teren înscris în CF W Arad nr. topo W1, în acest sens fiind desemnat domnul inginer A.S., expert tehnic în specialitatea construcții civile.

Consideră că cele două expertize sunt lovite de nulitatea absolută, fiind întocmite de către o persoană fără competență materială în acest sens. Din conținutul expertizelor se remarcă faptul că persoana desemnată să le realizeze are specializarea construcții civile, fără a exista vreo mențiune despre specialitatea de evaluator sau despre calitatea sa de membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România - ANEVAR. Mai mult, calitatea de expert în construcții civile îl face totalmente străin de problematica unei evaluări asupra unui teren, care ar cădea în competenta unui expert de cadastru și topografie.

În ceea ce privește evaluarea terenului expertul utilizează metoda comparației directe, făcând trimitere la „prețul de tranzacționare în zona", indicând prețul de 20 - 25 euro/mp fără a oferi nici un fel de explicație cu privire la modul de determinare al acestei sume, care este absolut aleatorie și nefundamentată. La fel se procedează și în ceea ce privește metoda valorii de investiție, inducându-se un preț de referința de 48 euro/mp, la fel de nefundamentat și aleatoriu. Valoarea stabilită pentru imobil este exorbitantă având în vedere că acesta este situat în extravilan, neexistând posibilități de construire sau dezvoltare în zonă.

În ceea ce privește apartamentul nr. 18 din Arad, se poate observa ca evaluarea acestuia s-a realizat fără ca expertul să viziteze apartamentul și să constate starea în care se găsește acesta. Cu toate acestea, la metoda costurilor de reconstrucție, se are în vedere că, în pofida vechimii apartamentului - 20 de ani - acesta este în stare buna, concluzie inexplicabilă, în condițiile în care expertul nu a văzut apartamentul. Referitor la metoda comparației directe se remarca, la fel ca și în situația terenului, că expertul avansează un preț - 60.000 euro - absolut arbitrar, fără nici un fel de suport tehnic sau juridic în acest sens.

Nu în ultimul rând, o problemă majoră legată de cele două expertize este că acestea au fost întocmite în 07 februarie 2007, într-o cu totul altă situație economică, în diferența de timp de mai bine de 3 ani trecută de la respectivul moment piața imobiliară cunoscând evoluții semnificative. Având în vedere ca la ambele expertize s-a utilizat metoda comparației directe, raportându-se valoarea imobilelor evaluate la valoarea existenta în piața, apreciem ca cele două expertize nu mai pot fi considerate de actualitate. Atâta timp cât acordarea pretențiilor materiale se realizează pornind de la principiul actualității prejudiciului și al reparației integrale, consideră că se impune refacerea celor două rapoarte de expertiză de către persoane având competența materială, ținându-se cont de situația pieței imobiliare existente în prezent, nu de acum 3 ani.

Părțile civile Ț.S.V. și SC M.C. SRL, prin apărător ales, au solicitat condamnarea tuturor celor trei inculpați la pedeapsa închisorii cu executare efectivă și admiterea cererilor de constituire de parte civilă astfel cum au fost formulate. Referitor la latura penală s-a arătat că pedepsele cu suspendare pentru Ț.M. și M.D. sunt insuficiente raportat la prejudiciul foarte mare cauzat și care nu a fost recuperat, la împrejurarea că inculpații nu și-au recunoscut faptele și au acționat ca un veritabil grup infracțional organizat, la relațiile apropiate pe care le-au avut cu partea vătămată, inculpata fiind soția acestuia, iar inculpatul M. finul, aspecte pe care le consideră circumstanțe agravante, precum și la atitudinea lor față de organele judiciare axată pe tergiversarea permanentă a soluționării cauzei.

Cu privire la înștiințarea de plată depusă de inculpatul M.D.P. în apel s-a arătat că exista posibilitatea să se ridice această înștiințare la Năsăud și să se semneze un contract la București pentru că distanța Năsăud - București poate fi parcursă în 7 - 8 ore, deci nu s-a făcut dovada că nu s-a putut efectua acea semnătură sau că nu ar fi asistat la încheierea contractului. Astăzi s-a insinuat că partea civilă Ț.S.R.V. ar fi fost autorul contractului fals motivat de faptul că ar fi avut intenția să se îmbogățească, lucru care este ilogic pentru că în baza acelui contract partea vătămată a fost lipsită atât de bunurile sale personale cât și de posibilitatea de a-și desfășura activitatea la SC M.C.

SRL, care potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză era o societate performantă, se ocupa de comisionare vamală, avea o cifră de afaceri foarte mare, iar la momentul la care s-au blocat toate conturile societatea a fost în imposibilitate de a lucra, fapt care a fost justificat. S-a solicitat acordarea despăgubirilor stabilite prin expertiza pentru SC M.C. SRL având în vedere că aceasta se ocupa de comisionarea vamală, a prestat pentru clienți și servicii de garanții bancare pentru anumite mărfuri în vamă, iar în momentul blocării contului activitatea societății a paralizat.

Instanța de fond a reținut în hotărârea pe care a pronunțat-o că expertul a avut o părere subiectivă și că nu s-a bazat pe aspecte concrete. Într-adevăr expertul nu putea să prevadă niște pierderi generate de întreruperea activității, având în vedere că nu existau documente contabile clare din care să rezulte care a fost pierderea, astfel că a făcut niște estimări. Atâta timp cât această expertiză nu a fost contestată și nu s-a efectuat o contraexpertiză, apreciază că trebuie luată în considerare. S-a mai solicitat înlăturarea constatării că inculpatul M.D.P. nu este vinovat pentru faptul că nu i-a achitat părții civile Ț.S.R.V. suma de 45.000.000 ROL motivat de faptul că partea civilă nu a făcut dovada că nu a primit banii.

Partea civilă Ț.S.R.V. a solicitat acordarea sumei de 300.000 euro cu titlu de daune morale, câte 100.000 euro de la fiecare inculpat, întrucât la scurt timp de la producerea evenimentelor prezentate în rechizitoriu s-a îmbolnăvit de tuberculoză pulmonară pe bază nervoasă, a rămas fără locuință, apartamentul său din Arad fiind vândut fără a i se da posibilitatea de a-și lua obiectele personale, a rămas fără un loc de muncă și fără o sursă de venit. A mai solicitat obligarea inculpatului M.D.P. la plata sumei de 300.000 euro sau echivalentul în ROL a acestei sume reprezentând creanța pe care SC M.

S&D SRL o deținea la SC S. SA București în momentul cesiunii părților sociale și a sumei de 150.000 euro reprezentând contravaloarea mijloacelor fixe aduse de partea civilă ca aport la SC M. S&D SRL.

Prin Decizia penală nr. 171 din 29 decembrie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția penală, a dispus următoarele:

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de inculpații O.V. și P. (fostă Ț.) M.S. împotriva Sentinței penale nr. 44 din data de 3 mai 2010 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pe care a desființat-o, în parte, cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului O.V. și modalitatea de executare și cu privire la cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile Ț.S.R.V.

Pronunțând o nouă hotărâre, în limitele de mai sus, instanța de apel a redus pedeapsa aplicată inculpatului O.V. pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen. de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare, menținând pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

Conform art. 34 lit. b), 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare cu pedeapsa de 2 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea de uz de fals, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. (acesta din urmă vizând interzicerea dreptului de a ocupa funcții de administrator în societăți comerciale, funcții în organe de conducere ale acestora, precum și funcții care presupun activități și atribuții specifice celei de administrator al societății comerciale).

Conform art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen., a dispus ca inculpatul O.V. pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, potrivit programului ce i se va întocmi;

b) să anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcere;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului, conform art. 86 alin. (1) raportat la art. 83, 84 C. pen., asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare și asupra neexecutării obligațiilor civile, precum și referitor la neîndeplinirea cu rea-credință a obligațiilor și măsurilor dispuse de instanță, constând în revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Pe durata termenului de încercare a suspendat și pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi aplicată de instanța de fond, conform art. 71 alin. (5) C. pen.

Prin aceeași decizie, instanța de apel, în temeiul art. 14, 170, 348 C. proc. pen., a dispus restabilirea situației anterioare în sensul restituirii către partea civilă Ț.S.R.V. de către inculpatul O.V. (în calitate de administrator al SC C.I. SRL Salva) a cotei de Vi parte din imobilul teren în suprafață de 1.300 mp, situat în Arad, înscris în CF nr. X al localității Arad, nr. topo X1. A obligat, în solidar, inculpații O.V. și P.M.S. să plătească părții civile Ț.S.R.V. despăgubiri civile în sumă totală de 586.460 RON sau echivalentul în euro la data plății al acestei sume.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. instanța de prim-control judiciar a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul M.D.P. și de părțile civile Ț.S.R.V. și SC M.C. SRL București împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul M.D.P. și de părțile civile Ț.S.R.V. și SC M.C. SRL București să plătească sumele de câte 600 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art. 378 C. proc. pen. curtea de apel a constatat că instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, impunându-se însă precizări în latura civilă a cauzei.

Astfel, a rezultat din ansamblul probator că în cursul anului 2004, lunile iunie septembrie inculpatul O.V. a indus în eroare instanța de judecată și executorii judecătorești prin prezentarea ca real a unui contract de consultanță falsificat, pretins încheiat la Năsăud la data de 1 iulie 2002, în scopul de a obține pentru sine un folos material și cauzând o pagubă părții vătămate Ț.S.R.V. și că a folosit contractul de consultanță falsificat, cunoscând că este fals, pentru punerea lui în executare silită. Inculpata P. fostă Ț.M.S. a aplicat ștampila SC M.C. SRL și a semnat filele contractului de consultanță nr. R din 1 iulie 2002, încheiat la Năsăud, despre care s-a stabilit că este fals, ajutând în acest mod cu intenție pe inculpatul O.V. la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. Inculpatul M.D.P. a consemnat în conținutul Hotărârii Adunării Generale a Asociaților nr. 1 din 14 mai 2004 împrejurarea nereală a prezenței părții vătămate Ț.S.R.V. la adunarea generală și implicit acordul acestuia la cesionarea părților sociale și a folosit ulterior această hotărâre în vederea producerii de consecințe juridice, respectiv cesionarea părților sociale ale firmei SC M. S&D SRL Parva către SC C.I. SRL Salva, la care era asociat și inculpatul O.V.

A constatat instanța de apel că vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunilor de mai sus a fost dovedită prin probele administrate în faza de urmărire penală și cea de cercetare judecătorească, respectiv: declarația părții vătămate Ț.S.R.V., declarațiile inculpatului M.D.P., declarațiile inculpatei Ț.M.S., declarațiile inculpatului O.V.; împuternicirea de vămuire din 1 iulie 2002 dată inculpatei Ț.M.S., decont de cheltuieli; declarațiile martorului N.E., declarațiile martorului L.D.F., R.B., M.S., R.L., Încheierea din 24 iunie 2004 dată de Judecătoria Arad în Dosarul execuțional nr. 949/2004, publicațiile de licitație și condițiile de licitație, pentru cele trei imobile din Arad supuse licitației, întocmite de executorul judecătoresc V.Ș., actele de adjudecare a imobilelor vândute la licitație de către SC C.I. SRL Salva, cererea de executare silită adresată de SC C.I. SRL Salva către Biroul Executorului judecătoresc V.Ș. dovezi referitoare la dreptul de proprietate al soților Ț. asupra bunurilor imobile vândute la licitație și achiziționate de SC C.I. SRL Salva, acte întocmite de Biroul Executorului judecătoresc V.Ș. cu ocazia executării silite derulate în baza contractului de consultanță nr. R din 1 iulie 2002 încheiat la Năsăud, Raportul de expertiză din 26 aprilie 2002 și Raportul de expertiză din 6 aprilie 2005, ambele întocmite în cursul urmăririi penale de Inspectoratul General al Poliției Române - Institutul de Criminalistică, Contractul de consultanță nr. R din 2002 încheiat la Năsăud la 1 iulie 2002 și Contractul de consultanță nr. R/2002 încheiat la 1 iulie 2002 la Arad, Angajamentul la Contractul nr. R/2002, Contractul de mandat și garanție reală mobiliară și Actul adițional, Ordonanța din 10 iunie 2005 de instituire a sechestrului asigurător și dovada instituirii sechestrului asigurător, raportul de expertiză criminalistică din 9 septembrie 2008 și nr. 173 din 10 septembrie 2008, ambele întocmite de Institutul Național de Expertize Criminalistice - Laboratorul Județean de Expertize Criminalistice Cluj, Raportul de expertiză criminalistică nr. 136 din 29 septembrie 2009, întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice București.

Referitor la susținerea inculpatului O.V. în sensul că expertizele grafoscopice efectuate în cauză de către Serviciul de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, din 26 aprilie 2002 și din 6 aprilie 2005 sunt lovite de nulitate absolută întrucât au fost realizate de o entitate care nu avea competență în acest sens curtea de apel a apreciat că nu există o prevedere expresă care să prevadă competența altei instituții în efectuarea acestui tip de expertize.

În cursul judecării cauzei a fost efectuat un raport de expertiză criminalistică având nr. 173/2008 de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj și un raport de expertiză nr. 136/29 septembrie 2009 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice București, în comisie de trei experți, ale căror concluzii nu contrazic în esență expertizele de mai sus.

Or, instanța de fond a avut în vedere în mod corect la stabilirea vinovăției inculpatului O.V. raportul de expertiză nr. 136 din 29 septembrie 2009 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice București, în cuprinsul căruia sunt detaliate și argumentate toate constatările făcute de experți cu ocazia examinării prin comparație a celor două contracte prezentate de părți, respectiv contractul încheiat la Năsăud - exemplarul ridicat de la Biroul Executorilor Judecătorești O.T.K. și contractul încheiat la Arad.

Comisia de experți a constatat că ultima pagină a celor două contracte de consultanță conține asemănări atât în ceea ce privește conținutul textului cât și în ceea ce privește impresiunile de ștampilă rotundă și semnăturile existente la pozițiile „Consultant" și „Beneficiar". între cele două pagini în discuție (ultima din fiecare contract) există corespondențe care merg până la suprapunerea perfectă a textelor tehnoredactate, a semnăturilor menționate precum și a impresiunilor de ștampilă rotundă ce le însoțesc.

Ultima pagină a contractului încheiat la Arad (exemplar depus în copie xerox de partea vătămată) reprezintă copia ultimei pagini a contractului încheiat la Năsăud (exemplarul depus în original), copie realizată anterior înserării ansamblului grafic din subsolul paginii, respectiv a mențiunii manuscrise a executorului judecătoresc, a impresiunii de ștampilă rotundă a acestuia precum și a impresiunii de ștampilă dreptunghiulară a Arhivei Electronice Arad.

Între cele două contracte, expertiza grafologică a pus în evidență următoarele deosebiri:

- marginile A4 stânga/dreapta diferă de la un document la altul;

- contractul de consultanță încheiat la Năsăud (exemplar depus în original) prezintă textul tehnoredactat computerizat pe toate cele 4 pagini, spre deosebire de contractul încheiat la Arad (exemplar depus în copie xerox), care este un formular tipizat cu spații libere, completate manuscris;

- la tehnoredactarea computerizată a contractului de consultanță încheiat la Năsăud nu se utilizează seninele diacritice, acestea din urmă regăsindu-se doar pe ultima pagină. La redactarea contractului încheiat la Arad însă, se utilizează semnele diacritice pe tot parcursul textului;

- în ce privește conținutul textului celor două contracte în discuție se remarcă faptul că exemplarul original (de la Năsăud), conține în plus 5 paragrafe respectiv: Garanții, Durata contractului, încetarea contractului, Publicitatea contractului, Litigii, Forță majoră și Răspundere contractuală, paragrafe care nu se regăsesc în exemplarul depus în xerox (de partea vătămată). Mai mult, anumite prevederi contractuale specificate la un contract nu se regăsesc și la celălalt. Exp.: la contractul încheiat la Năsăud se prevăd anumite modalități de plată precum și unele penalități, care nu se regăsesc și la contractul încheiat la Arad, contract în care nici nu se face vorbire de eventuale penalități sau de modalitatea de plată a acestora;

- la finalul fiecărei pagini a contractului încheiat la Arad (exemplar depus în copie xerox) sunt aplicate câte două impresiuni de ștampilă rotundă a societăților comerciale contractante, respectiv: SC C.I. SRL Salva și SC M.C. SRL Arad, însoțite de semnături. Acestea nu se regăsesc și la finalul fiecărei pagini a contractului încheiat la Năsăud, exemplar depus în original.

În urma examinării cu aparatură performantă a modului de depunere a textului (imprimare) pe Contractul de consultanță nr. R încheiat la 1 iulie 2002 la Năsăud (depus în original) raportul de expertiză a demonstrat că acesta a fost întocmit în mai multe etape. Prima pagină a contractului de la Năsăud a fost „tehnoredactată cu o imprimantă cu jet de cerneală", paginile 2 și 3 din acest contract au fost tehnoredactate cu o „imprimantă laser", iar ultima pagină, 4, a fost reprodusă cu ajutorul unui „copiator xerox". Pe această ultimă pagină (pagina 4), doar impresiunile de ștampilă și semnăturile aferente au fost aplicate direct. S-a mai precizat în cuprinsul raportului de expertiză, că materialul de imprimare folosit diferă, arătându-se că cel folosit de tehnica „inkjet" este „tonerul lichid", iar în cazul imprimantelor laser sau copiatoarelor tip xerox, se folosește „toner solid". Prin urmare, la tehnoredactarea celor 4 pagini ale contractului de consultanță încheiat la Năsăud (depus în original) s-a folosit atât „toner lichid cât și toner solid".

Expertiza nu a putut stabili dacă scrisul olograf depus pe Contractul de consultanță nr. R/2002 încheiat la 1 iulie 2002 la Arad și pe cele două pagini ale Anexei Angajament la acest contract au fost sau nu executate de O.V. și M.D.P., în esență, cu motivarea că nu sunt acte originale. Insă, sub acest aspect prezintă relevanță faptul că inculpatul M.D.P. și-a recunoscut scrisul pe exemplarul de contract prezentat de partea vătămată dar a susținut că era o „ciornă", acceptând să completeze rubricile goale din cauza relației de prietenie cu partea vătămată.

Referitor la Contractul de consultanță nr. R/2002 încheiat la 1 iulie 2002 în Arad depus de partea vătămată Ț. Radu Vasile, expertiza a stabilit că este o copie xerox și din acest motiv (deoarece reproducerea nu este fidelă ca urmare a procedeului de multiplicare) nu este posibilă o analiză calitativă eficientă și concludentă care să ducă la identificarea autorului semnăturilor sau a impresiunilor de ștampilă.

Expertiza grafologică a identificat și alte deosebiri. Astfel, în contractul încheiat la Năsăud, consultantul (SC C.I. SRL Salva) este identificat cu cod fiscal nr. T, același care figurează și la Arhiva Electronică de Garanții Mobiliare, la data de 18 iunie 2004, în timp ce în contractul încheiat la Arad, este înscris codul fiscal nr. V, același care figurează și în Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor a SC C.I. SRL Salva nr. 1 din 10 ianuarie 2002. Această constatare dovedește că cele două contracte nu au fost întocmite în aceeași perioadă și că cel încheiat la Năsăud a fost redactat la o dată apropiată de 18 iunie 2004 și nu la 1 iulie 2002. Un argument în acest sens este și faptul că pe un alt contract încheiat de SC C.I. SRL Salva cu SC R. 97 SA Bistrița la data de 3 ianuarie 2003, codul fiscal indicat de inculpatul O.V. pentru societatea pe care o administra a fost V, același cu cel de pe contractul de consultanță prezentat de partea vătămată.

Numărul contului deschis la R.B. Filiala Năsăud aparținând SC C.I. SRL Salva, înscris în contractul depus de partea vătămată (încheiat la Arad) este 2.680.602 ROL, pe când cel înscris în contractul pretins real de către inculpatul O.V. este 2.680.606 ROL. Și această împrejurare, coroborată cu datele trecute de inculpatul O.V. în alte contracte similare, conduce la concluzia că cele două contracte de consultanță au fost redactate la date diferite, dar cu certitudine, cel pus în executare silită (încheiat la Năsăud), nu a fost întocmit la 1 iulie 2002, ci mult mai târziu (când SC C.I. SRL Salva avea alt cod fiscal și nr. de cont bancar), după data de 3 ianuarie 2003 (când a fost încheiat un contract cu SC R. 97 S.A. Bistrița și când societatea inculpatului O.V. folosea același număr de cod fiscal și cont bancar), cel mai posibil o dată apropiată de 18 iunie 2004.

Este relevantă și împrejurarea că, deși în Capitolul VII al contractului de consultanță de la Năsăud (contract fals), se stipulează obligația părților de a lua măsura înscrierii acestuia la Arhiva Electronică a Garanțiilor Mobiliare, acest lucru s-a petrecut abia la 18 iunie 2004, în aceeași zi în care s-a depus și cererea de punere în executare a contractului la executorul judecătoresc.

De asemenea, s-a constatat că la data de 19 martie 2004 martorul L.D.F. a preluat activitatea de administrator la SC M.C.G. SRL, înlocuind-o pe inculpata P.M.S., care a fost revocată. Ulterior desemnării în această funcție, în luna ianuarie 2005, L.D.F. a găsit în actele societății de la sediul din Arad, copia contractului de consultanță având un conținut identic cu cel primit de la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, iar între actele de la sediul din București, copia unui contract de consultanță purtând același număr și data, dar cu conținut diferit. În concret, la sediul din Arad a fost găsită copia contractului înregistrat la Arhiva Electronică în timp ce la filiala din București a SC M.C. SRL a fost găsită copia incompletă a contractului prezentat de partea vătămată, care avea „mențiuni cu scriere olografă".

Astfel, instanța de fond a apreciat în mod corect că este fals Contractul de consultanță nr. R din 1 iulie 2002, încheiat la Năsăud, fiind conceput, redactat, ștampilat și semnat de inculpata P.M.S. (aspect de care avea cunoștință inculpatul O.V.) la o dată apropiată de 18 iunie 2004 și în niciun caz la 1 iulie 2002. În mod cert acest contract a fost falsificat după separarea în fapt a foștilor soți Ț. și probabil după înlocuirea din funcția de administrator la SC M.C. SRL Arad a inculpatei P.M.S.

Derularea executării silite în baza contractului de consultanță fals (încheiat la Năsăud) care a fost declanșată la inițiativa inculpatului O.V. a avut loc după separarea în fapt a foștilor soți Ț. Inculpata P.M.S. a recunoscut că a semnat la Arad procesul-verbal de conciliere directă din 15 decembrie 2003, prin care recunoștea că datorează către SC C.I. SRL Salva suma de 8.640.000.000 ROL, cu titlu de daune interese, precum și penalități în același cuantum. Inculpata P.M.S. a susținut fără o justificare credibilă, că nu a conștientizat în momentul semnării acelui document suma totală cu care SC M.C. SRL Arad era debitoare. Inculpata a mai afirmat că în vara anului 2004 a fost chemată de O.V. la executorul judecătoresc pentru a lua cunoștință de somația privind executarea silită, însă nu s-a opus executării din cauza unor probleme personale, relatând că nu a putut lua legătura cu soțul ei (codebitor), deoarece erau despărțiți în fapt și nu știa unde îl poate găsi.

A menționat instanța de prim control judiciar că în mod just a concluzionat instanța de fond că inculpata nu era în imposibilitate reală de a-și anunța soțul despre vânzarea la licitație a bunurilor lor comune (imobile) întrucât avea posibilitatea de a-l contacta cel puțin la filiala din București a SC M.C.G. SRL sau de a se informa în acest sens la oricare din filialele societății.

Pe tot parcursul procedurii de executare silită, debitoarea SC M.C.G. SRL a fost reprezentată numai de către inculpata P.M.S., care fără știrea părții vătămate Ț.S.R.V. a semnat toate documentele întocmite cu acea ocazie, în complicitate cu inculpatul O.V., care în final, în calitate de reprezentant al SC C.I. SRL Salva, a achiziționat toate cele trei imobile bunuri comune ale foștilor soți Ț., la un preț care s-a dovedit modic pentru acea dată, de 3.523.500.000 ROL.

Din probele dosarului, constată și instanța de apel, a rezultat că inculpata P.M.S. a avut o contribuție esențială la comiterea faptelor descrise mai sus, respectiv întocmirea în fals a contractului de consultanță nr. R din 01 iulie 2002 încheiat la Năsăud și ulterior cu ocazia punerii lui în executare silită în mod fraudulos, în sensul de a-1 ajuta pe inculpatul O.V. la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prin inducerea în eroare a instanței de judecată și a executorului judecătoresc, cu consecința păgubirii părții vătămate Ț.S.R.V.

S-a constatat că instanța de fond a explicat detaliat modul în care probele administrate se coroborează și nu a dat prioritate unor declarații de martorii în defavoarea altora. În cauză nu prezintă relevanță data ori locul în care a fost încheiat contractul de consultanță, partea vătămată nu a contestat existența unui astfel de contract, ci caracterul nereal al garantării datoriilor firmei cu bunurile personale ale soților, această parte din contract fiind o adăugire la contractul inițial necorespunzătoare adevărului și care a făcut posibilă dobândirea unui folos material injust în valoare de 1.172.920 RON și a unui teren de 1.300 mp de către inculpatului O.V. și a cauzat o pagubă în patrimoniul părții vătămate Ț.S.R.V. corespunzătoare cotei de lA parte din suma și terenul precizate, astfel cum se va stabili mai jos.

Inculpatul O.V. acceptă concluzia experților în sensul că versiunea de contract prezentată de el apare ca fiind redactată în mai multe etape, însă nu oferă nicio explicație în ce privește concluzia referitoare la imprimarea unor pagini din contract cu o imprimantă cu jet de cerneală, iar a altora cu o imprimantă laser ori cu privirea la reproducerea cu ajutorul unui copiator xerox a paginii 4 și nici la cea privind materialul de imprimare folosit, respectiv tonerul lichid într-un caz și tonerul solid folosit la imprimantele laser sau la copiatoarele tip xerox. În mod normal atunci când se tipărește un contract este firesc a se reproduce pe hârtie toate paginile cu același tip de imprimantă.

în fața instanței, atât inculpatul O.V., cât și inculpata P. fostă Ț., M.S. au arătat că la Năsăud contractul de consultanță a fost semnat pe toate filele de către inculpata P.M. însă afirmația lor este contrazisă de însuși documentul menționat, contractul depus la executorul judecătoresc nefiind semnat decât pe ultima filă. De asemenea inculpata P.M. a arătat în mod constant că actul de consultanță încheiat la Năsăud poartă semnătura și ștampila sa, iar în fața instanței de apel a declarat că ștampila aflată în posesia sa se distingea de celelalte ștampile ale firmei prin aceea că avea o impresiune în forma unei steluțe, în timp ce ștampila aflată în posesia părții vătămate Ț.S.R.M. avea o impresiune în forma a două steluțe.

Or, menționează instanța de apel, se observă că pe contractul încheiat la Năsăud ștampila aplicată are o impresiune formată din două steluțe și că acest contract este semnat și ștampilat doar pe ultima filă.

În schimb contractul încheiat la Arad este semnat și ștampilat pe fiecare pagină, iar ștampila are de asemenea o impresiune formată din 2 steluțe.

În opinia instanței de apel, contradicțiile din declarațiile inculpaților O.V. și P.M. vădesc nesinceritatea acestora. Nu poate fi primită susținerea inculpatului O.V. că în situația în care se acceptă caracterul fals al contractului se impune achitarea sa pentru infracțiunea de înșelăciune, deoarece în sarcina sa nu s-au reținut alte manopere de inducere în eroare decât prezentarea contractului de consultanță, iar prezentarea unui înscris falsificat este de esența infracțiunii de uz de fals.

Argumentele în sensul neacceptării acestei susțineri sunt oferite de textele de lege. Sub acest aspect art. 215 alin. (2) C. pen. prevede că se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani „înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori alte mijloace frauduloase. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune se aplică regulile privind concursul de infracțiuni. "

În ce privește critica adusă expertizei de evaluare a imobilelor teren de 10.000 mp și apartament nr. 18 situat în Arad, în opinia instanței de apel nici aceasta nu poate fi primită din următoarele considerente:

Astfel, proba expertizei s-a administrat prin comisie rogatorie de către Tribunalul Arad în Dosarul nr. 9196/108/2006, instanța solicitând Biroului local de expertize judiciare, tehnice și contabile de pe lângă Tribunalul Arad comunicarea unei liste de 3 experți în evaluări în materie imobiliară, Biroul comunicând o listă de 6 experți, dintre care a fost desemnat expertul Ș.A., expert tehnic în specialitatea construcții. Legea nu prevede sancțiunea nulității absolute pentru efectuarea expertizei de evaluare a unui teren de către un expert tehnic în specialitatea construcții, atât experții în specialitatea construcții cât și cei cu specialitatea terenuri putând efectua evaluării pentru ambele categorii de imobile, dată fiind și legătura strânsă dintre aceste domenii, construcțiile fiind amplasate pe teren și având de regulă și o suprafață de teren aparținătoare. Expertul Ș.A. fiind înscris pe lista de experți a Biroului local de expertize judiciare, tehnice și contabile de pe lângă Tribunalul Arad este prezumat a îndeplini condițiile necesare pentru ocuparea respectivului post.

Este adevărat că expertiza de evaluare s-a realizat în anul 2007, însă de la acea dată și până în prezent piața imobiliară a înregistrat o scădere și nu o creștere, aspect ce este de notorietate. în consecință efectuarea unei noi expertize, solicitată de inculpatul O.V. cu argumentația că partea civilă ar fi îndreptățită la repararea integrală a prejudiciului, nu este utilă, noua expertiză putând furniza date doar în sensul scăderii valorii imobilelor în litigiu.

Or, principiul reparării integrale a prejudiciului presupune ca partea să fie dezdăunată cu valoarea cea mai mare a imobilelor de care a fost deposedată și care nu se mai pot restitui în natură, valoare de care s-ar fi putut bucura dacă imobilele rămâneau în proprietatea sa în perioada anterioară crizei economice.

În opinia instanței de apel, susținerea inculpatului M.D.P. că cesiunea părților sociale s-a făcut în luna mai 2004, dată la care modificarea actelor constitutive se putea face fără o hotărâre AGA nu își are suport în prevederile legale.

Inculpatul M.D.P. și-a întemeiat susținerile pe prevederile art. 199 și 204 din Legea nr. 31/1990 în forma în vigoare în luna mai 2004, însă art. 199 nu reglementa cesiunea părților sociale iar art. 204 se referea la reducerea capitalului social prin restituiri făcute acționarilor din sumele rambursate în contul acțiunilor în cazul în care societatea a emis obligațiuni.

În schimb art. 187 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 în forma în vigoare în luna mai 2004 prevedea că pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaților, în afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel.

Referitor la cesiune, art. 197 din Legea nr. 31/1990, în forma în vigoare în luna mai 2004, prevedea că transmiterea părților sociale către persoane din afara societății este permisă numai dacă a fost aprobată de asociați reprezentând cel puțin trei pătrimi din capitalul social. Procura nr. 9244 din data de 21 septembrie 1999 de care s-a prevalat inculpatul M. conferea acestuia dreptul de a semna orice act de modificare a SC M. S&D SRL Năsăud, inclusiv modificări privind cesiunea parțială sau totală a părților sociale ale părții vătămate Ț.S.R.V.. Dreptul de a semna actele privind cesionarea nu este echivalent cu însuși dreptul de a cesiona părțile sociale fără înștiințarea și fără consimțământul expres al titularului.

Or, acuzația adusă inculpatului M.D.P. constă în aceea că a consemnat în conținutul Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Asociaților nr. 1 din 14 mai 2004 împrejurarea nereală a prezenței lui Ț.S.R.V. la adunarea generală, hotărâre pe care a folosit-o ulterior în vederea producerii de consecințe juridice, respectiv în vederea cesionării tuturor părților sociale ale firmei în favoarea SC C.I. SRL Salva.

Dacă partea vătămată Ț.S.R.V. ar fi fost prezentă la adunarea generală ar fi putut semna Hotărârea nr. 1 din 14 mai 2004, însă această hotărâre este semnată doar de inculpatul M.D.P. atât în nume propriu cât și în numele părții vătămate, iar dacă partea vătămată a lipsit de la adunarea generală iar inculpatul M. avea dreptul de a cesiona părțile sociale ale acesteia în baza procurii menționate, atunci în Hotărârea nr. 1 din 14 mai 2004 trebuia să se consemneze doar prezența sa și cesionarea părților sociale proprii și ale celor deținute de partea vătămată, conform procurii.

În realitate, arată instanța de apel, procura menționată îi dădea dreptul inculpatului M. să semneze acte, nu să cesioneze părțile sociale ale coasociatului său.

Decizia civilă nr. 4594/2004 a Curții de Apel Cluj la care a făcut referire inculpatul M.D.P. nu a constatat valabilitatea cesiunii, ci valabilitatea încheierii judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, reținându-se că actele care au stat la baza încheierii, sunt suficiente și valabile, iar motivele invocate de recurentul Ț.S.R.V. vizează valabilitatea unor acte ce au stat la baza înregistrării mențiunilor și a căror cenzură se poate realiza doar pe calea dreptului comun.

În aceeași decizie se mai arată că în măsura în care actele care au stat la baza înscrierilor de la ORC ar fi anulate acest lucru va influența și înscrierile în registrul comerțului.

În opinia instanței de apel, nu poate fi primită excepția prescripției răspunderii penale a inculpatului M.D.P. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., deoarece nu sunt incidente strict prevederile art. 122 lit. d) C. pen. care prevede că termenul de prescripție a răspunderii penale în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa de până la 5 ani închisoare este de 5 ani, ci și cele ale art. 124 C. pen. privind prescripția specială care prevede că răspunderea penală se prescrie oricâte întreruperi ar interveni dacă termenul prevăzut de art. 122 este depășit cu încă jumătate. Or, în cazul de față cursul prescripției a fost întrerupt prin actele de urmărire penală efectuate în cauză, prin procedura de judecată ce a fost finalizată în primă instanță, cauza fiind în apel. Ca urmare termenul de prescripție corect ce urmează a fi avut în vedere este de 7 ani și 6 luni, termen care nu este împlinit în speță.

Referitor la solicitarea părții civile Ț.S.R.V. de acordare a sumei de 300.000 euro cu titlu de daune morale, câte 100.000 euro de la fiecare inculpat, curtea de apel a reținut că infracțiunea de înșelăciune este o infracțiune îndreptată împotriva patrimoniului persoanei, o infracțiune de rezultat, existența ei fiind condiționată de cauzarea unei pagube materiale și nu este susceptibilă de cauzarea unor suferințe fizice ori psihice cum este cazul infracțiunilor îndreptate împotriva vieții, integrității corporale ori sănătății.

Ca urmare în cazul acestor infracțiuni practica judiciară constantă este aceea de a nu se acorda daune morale, ci doar daune materiale. Infracțiunile de fals sunt infracțiuni de pericol și nu de rezultat, astfel că în acest caz nu se acordă nici daune materiale nici daune morale.

Solicitarea de înlăturare a constatării că inculpatul M.D.P. nu este vinovat pentru faptul că nu i-a achitat părții civile Ț.S.R.V. suma de 45.000.000 ROL motivat de faptul că partea civilă nu a făcut dovada că nu a primit banii și solicitarea de obligare a inculpatului M.D.P. la plata sumei de 300.000 euro sau echivalentul în ROL a acestei sume reprezentând creanța pe care SC M. S&D SRL o deținea la SC S. SA București în momentul cesiunii părților sociale și a sumei de 150.000 euro reprezentând contravaloarea mijloacelor fixe aduse de partea civilă ca aport la SC M. S&D SRL nu au fost fi acceptate de către instanța de apel deoarece prin rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de inculpatul M.D.P. pentru infracțiunile de delapidare prev. de art. 2151 C. pen. și folosire cu rea-credință a creditului și bunurilor societății prev. de art. 272 pct. 2 din Legea 31/1990 și scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunile de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. și gestiune frauduloasă prev. de art. 214 C. pen.

În ce privește solicitarea SC M.C. SRL București de obligare a inculpaților la plata despăgubirilor stabilite prin expertiză, având în vedere că aceasta se ocupa de comisionarea vamală, a prestat pentru clienți și servicii de garanții bancare pentru anumite mărfuri în vamă, iar în momentul blocării contului activitatea societății a paralizat, curtea de apel a reținut că în mod corect instanța de fond a respins această solicitare, având în vedere că nu s-a putut stabili de către expert un raport cert de cauzalitate între fapta inculpaților și paguba pretinsă. Or, pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesară existența raportului de cauzalitate menționat și implicit cauzarea unui prejudiciu cert.

Curtea de apel a apreciat că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea în natură de către SC C.I. SRL Salva a întregului imobil teren în suprafață de 1.300 mp și obligarea inculpaților O.V. și P.M.S. la plata către partea civilă Ț.S.R.V. a întregii sume de 1.172.920 RON (213.000 RON + 959.920 RON) sau echivalentul în euro al acestei sume la data plății.

Din extrasele CF aflate la dosarul cauzei rezultă că terenul de 1.300 mp cu nr. topo X1 din CF X Arad, apartamentul nr. 18 din din CF Z Micălaca și terenul de 10.000 mp din CF W Arad nr. topo W1 au constituit proprietatea devălmașă a soților Ț.M.S. și Ț.S.R.V., fiind dobândite în timpul căsătoriei. Între timp soții Ț. au divorțat, fără a intenta și acțiune pentru partajarea bunurilor comune sau stabilirea în favoarea unuia din soți a unei contribuții mai mari la dobândirea bunurilor comune. În această situație operează prezumția potrivit căreia soții au dobândit cu contribuție egală bunurile comune, astfel că partea civilă Ț.S.R.V. a suferit o pagubă corespunzătoare cotei de Vi parte din bunurile sau contravaloarea bunurilor menționate.

Este adevărat, menționează instanța de apel, că prin săvârșirea infracțiunii de înșelăciune inculpatul O.V. a dobândit un folos material injust constând în integralitatea bunurilor de mai sus sau a contravalorii acestora, însă noțiunea de folos material injust nu este identică cu aceea de pagubă cauzată părții vătămate. Partea de folos material injust ce depășește valoarea pagubei cauzate părții vătămate ar fi trebuit supusă confiscării însă în lipsa apelului procurorului instanța de apel nu poate dispune în acest sens.

Ca urmare, a apreciat instanța de apel că hotărârea instanței de fond poate fi corijată numai sub aspectul pagubei efective cauzate părții civile Ț.S.R.V.

Curtea de apel a apreciat că raportat la paguba efectiv cauzată, la lipsa antecedentelor penale, la conlucrarea și contribuția interdependentă avută de inculpații O.V. și P. fostă Ț. M.S. în scopul prejudicierii părții vătămate se impune ca și regimul sancționator al acestora să fie asemănător. De asemenea, ținând seama de datele oferite de referatele de evaluare aflate la dosarul cauzei s-a apreciat de către instanța de apel că și în cazul inculpatului O.V. scopul pedepsei poate fi atins fără privarea lui de libertate.

Împotriva deciziei au declarat recurs părțile civile Ț.S.R. și SC M.C.G. SRL, precum și inculpații P.M.S., O.V. și M.D.P., motivele fiind menționate în înscrisurile depuse la dosar, expuse în cursul dezbaterilor și consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.

Prealabil examinării pe fond a recursurilor, Înalta Curte constată următoarele:

- recursurile au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți la data de 24 ianuarie 2011, deci de circa 1 an;

- la cererea inculpaților și avocaților au fost acordate 5 termene de judecată, motivele amânării judecății constând în angajarea avocaților, pregătirea apărării și imposibilitatea de prezentare a apărătorilor din motive medicale;

- în recurs nu au fost administrate probe noi pe situația de fapt, iar inculpatul M.D.P. și-a exercitat „dreptul la tăcere";

- argumentele în fapt și în drept expuse în recurs sunt, în esență, aceleași cu cele prezentate ca motive de apel și, respectiv, ca apărări la instanța de fond. În Avizul nr. II (2008) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor europeni (CCJE) în atenția Comitetului de Miniștri al Consiliului europei, privind calitatea hotărârilor judecătorești se arată că obligația instanțelor de a-și motiva hotărârile nu trebuie înțeleasă ca necesitând un răspuns la fiecare argument invocat în sprijinul unui mijloc de apărare ridicat. Întinderea acestei obligații poate varia în funcție de natura hotărârii. În conformitate cu jurisprudența Curții europene a Drepturilor Omului, întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în instanță, precum și de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinale și de practicile diferite privind prezentarea și redactarea sentințelor și hotărârilor în diferite state. Pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea trebuie să evidențieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (CEDO: Boldea împotriva României din 15 februarie 2007; Van den Hurk împotriva Olandei din 19 aprilie 1994; Helle împotriva Finlandei din 19 februarie 1997).

În aceste condiții, examinând pe fond recursurile declarate în cauza penală. Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 3859 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, printre altele, în următoarele cazuri:

1. nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei;

2. instanța nu a fost sesizată legal;

10. instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului;

12. când instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 334 -337 C. proc. pen.;

18. când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare;

Nu este incident niciunul dintre aceste cazuri de casare la care, prin concluziile lor, apărarea a făcut trimitere, având în vedere următoarele:

Inculpații nu au avut, la data faptelor, una din calitățile menționate de Legea nr. 78/2000 care să atragă competența Direcției Naționale Anticorupție, după cum niciuna dintre infracțiunile pentru care au fost cercetați și trimiși în judecată nu este, după caz, o infracțiune de corupție, o infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție ori o infracțiune în legătură cu infracțiunile de corupție. În consecință, au fost respectate normele de competență după materie și după calitatea persoanei, iar instanța de fond a fost legal sesizată.

Din examinarea celor două hotărâri atacate rezultă, cu evidență, că ambele instanțe (instanța de fond și instanța de apel) s-au pronunțat asupra tuturor probelor administrate, au examinat toate cererile și apărările inculpaților și părților civile, pronunțându-se motivat asupra acestora. Ambele instanțe au examinat, distinct, fiecare apărare, a fiecărui inculpat și, cu ample argumente de natură probatorie și de natură juridică, le-au înlăturat, Înalta Curte însușindu-și integral aceste argumente și apreciind că nu se impune reluarea lor.

Neîntemeiată este și critica referitoare la pretinsa eroare gravă de fapt care ar fi condus, în opinia apărării, la greșita condamnare a inculpaților (solicitându-se achitarea în temeiul art. 10 lit. a), respectiv, art. 10 lit. d) din C. proc. pen.).

Conform cazului de casare invocat, hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare; eroarea gravă trebuie să fie constatată din compararea faptelor reținute de instanță cu probele administrate.

Apărarea nu a arătat în ce constă eroarea gravă de fapt și ce probă este în contradicție cu situația de fapt reținută de prima instanță și, respectiv, confirmată de instanța de prim control judiciar. Argumentele apărării, astfel cum sunt menționate în înscrisurile depuse la dosar, dar și după cum au fost expuse în cursul dezbaterilor, sugerează ipoteza potrivit căreia instanțele ar fi interpretat greșit probele administrate, situație care însă nu este, prin ea însăși, suficientă să justifice incidența cazului de casare menționat.

Potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită iar aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Prima instanță, precum și cea de apel, au motivat convingător situația de fapt și vinovăția inculpaților prin coroborarea probelor administrate în cursul procesului penal.

Este adevărat că inculpatul beneficiază de „prezumția de nevinovăție", nefiind obligat să-și dovedească nevinovăția (art. 66 alin. (1) C. proc. pen.), revenind organelor judiciare (acuzării) obligația să administreze probe în vederea dovedirii vinovăției acestuia (art. 4, art. 62 și art. 65 alin. (1) C. proc. pen.). Este însă deopotrivă adevărat că, potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul, în cazul în care există probe de vinovăție, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. În înțelesul legii „a proba lipsa lor de temeinicie", este un drept și o obligație procesuală care nu se rezumă la negarea verbală a vinovăției, la negarea conținutului informativ al unei probe ori la negarea evaluării corecte a probelor de către instanță. În măsura în care inculpatul nu reușește să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, prezumția de nevinovăție a acuzatului este răsturnată, aceasta având un caracter relativ, iar nu absolut.

Neîntemeiate sunt și criticile recurentelor părți civile, în sinteză, referitoare la nerecuperarea prejudiciului și la modul de individualizare a pedepselor (cuantum și modalitate de executare).

Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Conform art. 72 din C. pen., care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama: de dispozițiile părții generale a Codului penal; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal; de gradul de pericol social al faptei săvârșite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Înalta Curte, în acord cu cele două instanțe - însușindu-și integral argumentele instanței de fond și ale instanței de apel, expuse în partea expozitivă a hotărârilor atacate, secțiunea referitoare la individualizarea judiciară a sancțiunilor - apreciază că pedepsele stabilite (cuantum și modalitate de executare) răspund atât cerințelor art. 72 C. pen., scopului prevăzut de art. 52 C. pen., cât și principiului proporționalității între gradul concret de pericol social al faptelor săvârșite, pe de o parte, și datele personale ale făptuitorilor, pe de altă parte.

În raport cu probele concrete, dar și cu natura infracțiunilor care au făcut obiectul judecății, legal și temeinic au fost soluționate și aspectele civile ale cauzei, nefiind îndeplinit vreunul dintre cazurile de casare pe latura civilă a cauzei penale, Înalta Curte însușindu-și argumentele expuse în decizia atacată.

Față de cele reținute, Înalta Curte - în temeiul 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. - va respinge ca nefondate recursurile părților civile și ale inculpaților.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., fiecare recurent va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile Ț.S.R. și SC M.C.G. SRL și de inculpații P.M.S., O.V. și M.D.P. împotriva Deciziei penale nr. 171/A din 29 decembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurenții inculpați P.M.S., O.V. și M.D.P. la plata sumei de câte 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentele părți civile Ț.S.R. și SC M.C.G. SRL la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 13 decembrie 2011.