Detention upheld: EAW fugitive's appeal rejected, 5-day pre-trial custody confirmed as valid pending Austrian surrender.

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin Încheierea penală nr. 112/P din 13 noiembrie 2011, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a dispus arestarea persoanei solicitate l.M. (cetățean român, fără antecedente penale) pe o perioadă de 5 zile, începând din data de 13 noiembrie 2011 până la data de 17 noiembrie 2011, inclusiv.

S-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare și s-a fixat termen pentru soluționare cauzei.

Pentru a se hotărî astfel s-au reținut următoarele: La 12 noiembrie 2011 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în contextul art. 101 din Legea nr. 302/2004 republicată, a sesizat Curtea de Apel Constanța, cu propunerea de arestare a persoanei solicitată l.M., în vederea punerii în executare a semnalării privind mandatul european de arestare emis la data de 17 martie 2010 de Procuratura Tribunalului Eisenstadt - Austria față de persoana solicitată l.M., fiind acuzată că, la data de 01 august 2009, în jurul orei 230, în orașul Eisenstadt - Austria, împreună cu numiții V.M., R.B.C. și alți autori necunoscuți, au forțat o fereastră a firmei Asfinag, și au pătruns în imobil, de unde au sustras aparatură electrică și unelte în valoare de 9800 euro; s-a reținut că autorii au acționat în cadrul unei asocieri de minim 5 persoane, pe termen îndelungat, asociindu-se pentru comiterea de infracțiuni contra patrimoniului unor terțe persoane.

S-a mai arătat că aceste fapte constituie, potrivit legislației austriece, infracțiunile de furt calificat, în cadrul unei asocieri penale, conform art. 127, 128 alin. 1 Z 4, 129 Z 1, 130 alin. 1,2 C. pen. austriac, pedepsite cu până la 10 ani închisoare, iar în legislația română sunt incriminate de dispozițiile art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), i) C. pen., respective, art. 323 C. pen., infracțiuni pedepsite cu până la 15 ani închisoare.

Curtea a constatat că această sesizare nu echivalează cu mandatul european de arestare, sens în care sunt incidente art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dar că, până la depunerea mandatului european de arestare față de persoana solicitată, trebuie luată o măsură procesuală privativă sau restrictivă de libertate pe o perioadă de 5 zile, în condițiile art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Instanța a reținut că, potrivit art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 dacă persoana a fost reținută potrivit art. 101, judecătorul poate dispune, prin încheiere motivată, pe baza semnalării transmise prin O.I.P.C. (Interpol), arestarea persoanei solicitate sau obligarea de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile. În acest caz, instanța amână cauza și fixează un termen de 5 zile pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoțit de traducerea în limba română. Ca atare, dispoziția enunțată impune luarea unei dintre cele 2 măsuri preventive - arestarea sau obligarea de a nu părăsi localitatea.

Curtea a reținut că circumstanțele cauzei, caracterul urgent al procedurii judiciare, ce impune soluționarea cu celeritate și prezența persoanei solicitate în fața instanței, scopul concret urmărit, respectiv asigurarea executării mandatului european de arestare, natura și gravitatea acuzației adusă persoanei solicitate, posibilitatea ca persoana solicitată să-și exprime acordul în vederea predării către autoritățile austriece, astfel cum a precizat în declarația dată în fața procurorului, datele ce caracterizează persoana inculpatului justifică luarea măsurii arestării, în detrimentul solicitării persoanei solicitate de luare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.

Măsura obligării de a nu părăsi localitatea nu este de natură a răspunde exigențelor impuse de procedura executării de către autoritățile române a unui mandat european de arestare, dat fiind urgența acestei proceduri și necesitatea asigurării prezenței persoanei solicitate în fața instanței, în vederea soluționării cererii de predare către autoritățile austriece.

S-a mai arătat că persoana solicitată are d. in ....., localitate situată la o distanță considerabilă de sediul instanței, iar luarea măsurii obligării de a nu părăsi această localitate, singura ce are caracterul de locuință permanentă a persoanei solicitate, conform susținerilor acestuia, ar crea dificultăți în derularea prezentei proceduri judiciare. Totodată, din declarația persoanei solicitate reiese că este plecată de la domiciliul său pentru perioade mari de timp, fără o destinație precizată, susținând că lucrează în diferite locații din țară, de aceea mobilitatea sa impune luarea măsurii arestării în vederea predării. Curtea a mai avut în vedere că în prezent persoana solicitată susține că locuiește temporar la o pensiune din com. Ostrov, jud. Constanța, pe care nu a putut-o nominaliza, ceea ce creează dubii suplimentare privind oportunitatea luării măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.

Împotriva acestei încheieri, persoana solicitată a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive, întrucât nu a săvârșit faptele de care este acuzat. Recursul nu este fondat.

Art. 103 din Legea nr. 302/2004 prevede că dacă persoana a fost reținută potrivit art. 101, judecătorul poate dispune, prin încheiere motivată, pe baza semnalării transmise prin O.I.P.C. (Interpol), arestarea persoanei solicitate sau obligarea acesteia de a nu părăsi localitatea, pe o durată de 5 zile.

În acest caz, instanța amână cauza și fixează un termen de 5 zile pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoțit de traducerea în limba română.

Analizând actele și lucrările din dosar Înalta Curte constată că încheierea atacată este legală și temeinică, în sensul că în mod corect s-a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate pe o perioadă de 5 zile până la prezentarea mandatului european de arestare.

Opțiunea instanței de a alege, dintre cele două măsuri preventive, pe aceea a arestării a fost determinată de caracterul urgent al procedurii de asigurare a executării mandatului european de arestare, de natura și gravitatea acuzației adusă persoanei solicitate, care, așa cum reiese chiar din declarația sa este plecată de la domiciliul său pentru perioade mari de timp, fără o destinație precizată, susținând că lucrează în diferite locații din țară.

Apărarea persoanei solicitate, în sensul că nu este autorul faptelor de care este acuzată nu poate fi supusă controlului instanței de recurs, întrucât, potrivit procedurii reglementate de Legea nr. 302/2004, instanța verifică numai îndeplinirea condițiilor de formă.

Așa fiind și neconstatându-se incidența vreunui caz de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, urmează ca, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului să fie respins ca nefondat, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată l.M. împotriva Încheierii penale nr. 112/P din 13 noiembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 1267/36/2011.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 noiembrie 2011.