Drug convictions upheld, sentences cut; association acquittals reinstated on appeal

Deliberând asupra recursurilor de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele:

1. Tribunalul Suceava, secția penală, prin Sentința penală nr. 41 din 19 februarie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 6052/86/2009 a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului P.O., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, faptă prev. și ped. de art. 323 C. pen., raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul P.O. la o pedeapsă de 18 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 41 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul P.O. la o pedeapsă de 13 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentință și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la data de 13 iunie 2009 la zi.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată reținută în sarcina inculpatului L.L. și prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de deținere de droguri de mare risc.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul L.L., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, faptă prev. și ped. de art. 323 C. pen., raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul L.L. la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.L. la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta sentință și i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la data de 13 iunie 2009 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă a inculpaților P.O. și L.L.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.A.M., la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de droguri și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la data de 13 iunie 2009 la 09 septembrie 2009.

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului C.Ș., din infracțiunea de transport și deținere de droguri de mare risc, fără drept, în infracțiunile de introducere în țară de droguri de mare risc și trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C.Ș., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, faptă prev. și ped. de art. 323 C. pen., raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.Ș. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de transport și deținere de droguri de mare risc, fără drept și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A.O.P., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, faptă prev. și ped. de art. 323 C. pen., raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.O.P. la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la introducere în țară de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.O.P. la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de droguri și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta sentință și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul F.C.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, faptă prev. și ped. de art. 323 C. pen., raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul F.C.G. la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la introducere în țară de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a fost revocată liberarea condiționată privind pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 306/2003 a Tribunalului Botoșani, și s-a contopit restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din această pedeapsă (1151 zile) cu pedeapsa rezultantă de 15 ani aplicată, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială a cantităților de 1930 gr. heroină cu cafeină și 1,2 gr. heroină cu cafeină depuse la camera de corpuri delicte în baza dovezilor de la dosar urmărire penală.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul L.L. la plata sumei de 7872 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul P.O. la plata sumei de 7872 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A.A.M. la plata sumei de 3936 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.Ș. la plata sumei de 4136 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 200 RON reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției în fondul Baroului de avocați Suceava).

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A.O.P. la plata sumei de 4936 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul F.C.G. la plata sumei de 5136 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 200 RON reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției în fondul Baroului de avocați Suceava).

Instanța a fost sesizată prin rechizitoriul nr. 52/D/P/2008 din 22 septembrie 2009 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, consecutiv căruia, potrivit art. 300 C. proc. pen., s-a și învestit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpaților L.L. și P.O., pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni - art. 323 C. pen., raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu art. 37 lit. b) C. pen.; trafic de droguri de mare risc - art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu art. 37 lit. b) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., A.A.M., pentru complicitate la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc și C.Ș., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 323 C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu art. 9 din Legea nr. 39/2003; art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu art. 41 alin. (2) și art. 16 din Legea nr. 143/2000.

De asemenea, instanța a fost sesizată prin rechizitoriul nr. 152/D/P/2009 din 16 decembrie 2009 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, învestindu-se în vederea tragerii la răspundere penală a inculpaților A.O.P., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la introducerea în țară de droguri de mare risc, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și complicitate la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și F.C.G., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 323 C. pen., raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu art. 37 lit. a) C. pen., complicitate la infracțiunea de introducere în țară de droguri de mare risc, cu art. 37 lit. a) și art. 33 lit. a) C. pen.

În esență, în actele de inculpare s-a reținut că inculpații s-au asociat în vederea introducerii în țară a drogurilor de mare risc, având participație penală în forma autoratului și complicității și au săvârșit, de asemenea, sub diferite forme de participație penală, infracțiunea de trafic de droguri de mare risc.

Prin încheierea de ședință din 22 ianuarie 2010, instanța fondului, constatând că este dat cazul de conexare prevăzut de art. 33 lit. a) C. proc. pen., a dispus conexarea Dosarului nr. 8647/86/2009 al Tribunalului Suceava la Dosarul nr. 6052/86/2009 al aceleiași instanțe, în vederea asigurării soluționării unitare a cauzei și a reținerii unei unice situații de fapt.

Hotărând soluționarea în fond a cauzei penale prin condamnarea în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., dar și, potrivit art. 345 alin. (3) C. proc. pen., prin achitare, după efectuarea cercetării judecătorești în condițiile art. 288 - art. 291 C. proc. pen., în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală, au fost audiați inculpații și martorii, instanța a examinat și apreciat materialul probator amintit, confirmând în mod parțial existența faptelor ilicite deduse judecății și tot parțial vinovăția penală a autorilor acestora, în care sens a reținut.

Sub aspectul săvârșirii infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc de către inculpații L., P., A. și F., tribunalul a constatat că probatoriul administrat în susținerea acesteia are ca punct de plecare declarația co-inculpatului C., care trebuie privită, în ceea ce privește valoarea probatorie, sub rezerva dispozițiilor art. 69 C. proc. pen. în consecință, având în vedere că sub aspectul acestei infracțiuni organele de urmărire penală nu au administrat probe directe, au fost analizate susținerile inculpatului C., pe de o parte, și cele ale inculpaților L., P., A. și F., pe de altă parte, respectiv modalitatea în care susținerile lor s-au coroborat cu celelalte probe administrate.

Tribunalul a constatat că situația de fapt prezentată prin declarația inculpatului C., sub aspectul modalității în care cantitatea de drog ar fi intrat în țară, este constantă în cuprinsul audierilor întreprinse atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, singura diferență notabilă fiind aceea că prin declarația inițială (Dosar 52D/P/2008) a ascuns identitatea persoanei racolate, iar ulterior a recunoscut că el a fost cel racolat. Mai mult, și în Dosarul 102D/P/2009 (înregistrat pe rolul instanței sub numărul 8521/86/2009) același inculpat a dat declarație de martor în cuprinsul căreia a relatat, în esență, aceleași împrejurări ca și cele din prezenta cauză. De altfel, această din urmă declarație a fost depusă la dosarul instanței tocmai la solicitarea apărătorilor co-inculpaților, în scopul de a evidenția lipsa de credibilitate a susținerilor inculpatului Ș., însă în fața instanței nu au fost relevate inadvertențe în cuprinsul declarațiilor date în cele două dosare.

Împrejurarea esențială ce s-a coroborat cu declarația inculpatului C. a fost aceea că asupra inculpaților L. și P. s-a descoperit, cu ocazia flagrantului, cantitatea de 2 kg heroină. Această împrejurare nu a făcut dovada veridicității susținerilor inculpatului C. (drogurile putând ajunge în posesia acestora și în altă modalitate), însă a fost de natură a o face credibilă.

De asemenea, inculpatul C. a indicat în mod expres modalitatea în care cei patru co-inculpați au procedat la introducerea în țară a coletului în care se aflau drogurile - prin intermediul unui autocar aparținând firmei de transport I.L.. Această susținere s-a coroborat în mod neechivoc cu declarația martorului V.I. (a cărui declarație a fost constantă în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești - unde a și fost audiat de două ori); aceasta l-a indicat pe inculpatul F. ca fiind cel care a ridicat bagajul și a depus la dosarul cauzei biletul de călătorie al inculpatului P. Recunoașterea de către martor a inculpatului F. (inclusiv în ședință publică, la solicitarea apărătorilor inculpaților) s-a coroborat chiar cu susținerile inculpatului F. referitoare la împrejurarea că are rude ce lucrează și locuiesc în Grecia și circulă, transmite și primește pachete frecvent din această țară.

Inculpatul C. a indicat de asemenea modalitatea în care cei patru co-inculpați au călătorit în Grecia, respectiv cu autoturismul R. condus de inculpatul A. Și această susținere s-a coroborat cu declarațiile martorilor S.I., E.S. și Ș.A. referitoare la circumstanțele în care inculpatul A. a împrumutat mașina cu nr. (...), respectiv data împrumutului și numărul de kilometri parcurși. Deși inculpatul A. a încercat, prin probele propuse în apărare și prin declarația soției, să acrediteze ideea conform căreia nu ar fi părăsit țara, această susținere a fost neconvingătoare și contradictorie. Martorii indicați mai sus au arătat că inculpatul a solicitat împrumutarea mașinii pentru a face o deplasare în străinătate (martorul E.S. indicând chiar Belgia), în timp ce inculpatul și martorii audiați în apărare au susținut că acesta nu ar fi părăsit țara. Însă, niciunul dintre martorii audiați nu a afirmat că l-ar fi văzut pe inculpat în perioada de referință. De asemenea, tribunalul a constatat că inculpatul A. nu a oferit o explicație pertinentă cu privire la motivul pentru care a împrumutat mașina și scopul în care a făcut-o. Fără îndoială că inculpatul are dreptul de a nu contribui la incriminarea sa iar tăcerea sa nu a fundamentat în mod decisiv sau exclusiv condamnarea, însă inclusiv jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este în sensul că tăcerea poate fi luată în considerare pentru aprecierea pertinenței și a caracterului concludent al probelor administrate în acuzare, în mod special atunci când (ca în cauza de față), situația impune în mod evident anumite explicații din partea acuzatului - cauza Beckles contra Marii Britanii.

Cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul inculpatului C. (dosar 52D/P/2008) s-au descoperit bunuri ce au acreditat deplasarea acestui inculpat în Grecia și Turcia pe itinerarul indicat în declarațiile sale: bon fiscal din Grecia din data de 29 mai 2009, cărți de vizită ale hotelurilor indicate și cartele telefonice.

Având în vedere cele reținute, constatând că probele indirecte administrate coroborează declarația inculpatului C. și nu o infirmă, precum și că probele administrate nu confirmă susținerile co-inculpaților L., P., F. și A., Tribunalul a concluzionat că declarația inculpatului C. se coroborează cu probele indirecte administrate, este corespunzătoare adevărului și a fost reținută la stabilirea situației de fapt în ceea ce privește infracțiunea de introducere în țară de droguri de mare risc.

Referitor la modalitatea în care cei patru inculpați au participat la săvârșirea acestei infracțiuni, tribunalul a constatat, în primul rând, că inculpații F. și A. au avut un rol de sprijinire a introducerii (prin ridicarea coletului în România, respectiv asigurarea transportului), activitate ce se circumscrie complicității penale astfel cum este precizată de art. 26 C. pen. în ceea ce privește activitatea inculpaților L. și P., tribunalul a constatat că din probatoriul administrat aceștia sunt cei care au condus și conceput activitatea infracțională ce a avut ca scop introducerea în țară a drogurilor de mare risc. Inculpatul L. a fost cel care a contribuit la racolarea inculpatului C. și i-a propus acestuia din urmă deturnarea transportului, iar inculpatul P. s-a deplasat cu autocarul pentru a se asigura că transportul nu va fi depistat. Mai mult, acești doi inculpați au negociat înstrăinarea cantității de heroină cu investigatorii sub acoperire și tot ei au fost cei care au fost depistați cu ocazia flagrantului. În consecință, având în vedere că din declarațiile celor audiați nu a rezultat în mod neechivoc modalitatea concretă și persoana ce a depus bagajul la firma de transport din Grecia, precum și contribuția celor doi inculpați în conceperea și executarea activității infracționale în ansamblu, Tribunalul a reținut că aceștia au săvârșit infracțiunea de introducere în țară de droguri de mare risc ca autori, astfel cum s-a reținut și în actul de sesizare.

Sub aspectul infracțiunii de trafic de droguri, tribunalul a examinat, în primul rând, actul material din data de 12 iunie 2009 și care a fost finalizat prin flagrantul întocmit de către organele de urmărire penală.

În ceea ce privește situația de fapt referitoare la inculpații L. și P., tribunalul a constatat că probatoriul administrat este neechivoc în ceea ce privește împrejurarea că aceștia au oferit spre vânzare cantitatea de 5 kg heroină și au vândut efectiv cantitatea de 2 kg. Apărările inculpaților s-au referit la necunoașterea împrejurării că „marfa" oferită spre vânzare și ulterior vândută ar fi fost heroină, precum și la aceea că ar fi fost provocați de către agenții sub acoperire.

Deși apărătorii inculpaților au solicitat administrarea probei cu expertiză pentru a stabili dacă substanța depistată este într-adevăr heroină, tribunalul a constatat că această probă nu este utilă în vederea soluționării cauzei, întrucât probatoriul administrat a dovedit neechivoc natura substanței. În acest sens s-au invocat declarația inculpatului C., declarațiile date în calitate de martori de către investigatorii acoperiți în fața instanței (care au arătat că s-a negociat pentru achiziționarea de heroină), precum și, în mod special, raportul de constatare tehnico-științifică. Față de natura împrejurării ce s-a solicitat a fi lămurită, efectuarea unei expertize nu a părut necesară în vederea stabilirii naturii substanței, față de concluziile neechivoce ale raportului de constatare. De altfel, cererea inculpaților a fost surprinzătoare prin aceea că a fost formulată într-un moment în care cercetarea judecătorească se apropia de final, precum și prin aceea că, în sprijinul cererii, s-a invocat că anterior s-ar fi susținut că întreaga cantitate de drog ar fi fost distrusă. Însă, din chiar conținutul raportului de constatare (care a fost cunoscut de către inculpați și apărători cel puțin de la data prezentării materialului de urmărire penală - procedură cu privire la care nu au fost formulate obiecțiuni) a rezultat expresis verbis că cele 1930 gr rămase s-au restituit organului de cercetare.

În ceea ce privește prima susținere a inculpaților referitoare la împrejurarea că inculpații nu ar fi cunoscut că în pachet s-ar fi aflat heroină și că ar fi vrut, la sugestia inculpatului C., „să tragă o țeapă", tribunalul a constatat că probatoriul administrat nu a susținut o asemenea variantă. În considerentele prezentei hotărâri tribunalul a reținut deja că inculpații L. și P. au participat direct și nemijlocit la introducerea în țară a cantității de heroină descoperită asupra lor, iar activitatea infracțională având ca obiect vânzarea drogurilor era consecința și finalitatea introducerii drogurilor în țară. Împrejurarea că unul dintre investigatorii sub acoperire s-a referit cu ocazia flagrantului la cuvântul „cacao" își găsește explicația, rezonabilă din perspectiva instanței, în aceea că au existat uneori cazuri în care s-a încercat vinderea unui amestec de cacao ca fiind heroină. Probatoriul administrat nu a îndreptățit însă o astfel de concluzie în prezenta cauză, iar instanța a concluzionat că apărarea inculpaților a fost astfel formulată tocmai pentru a specula posibilitatea ipotetică a unei confuzii (pe bază de culoare, granulație și consistență) între un amestec de cacao și heroină.

Sub aspectul susținerilor apărării referitoare la împrejurarea că inculpații L. și P. ar fi fost provocați de către investigatorii sub acoperire și că infracțiunea de trafic de droguri (respectiv actul material din data de 12 iunie 2009) nu ar fi fost săvârșit niciodată în lipsa intervenției acestora, tribunalul a constatat că susținerile sunt nefondate. Pentru a concluziona astfel au fost avute în vedere, pe de o parte, dispozițiile dreptului intern, respectiv art. 68 alin. (2) C. proc. pen., iar pe de altă parte, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie și distincția pe care Curtea o face între agentul infiltrat și agentul provocator (în mod special cauzele cauza Ramanauskas contra Lituaniei, Ludi contra Elveției, Teixeira contra Portugaliei, și, mai recent, cauza Constantin și Stoian împotriva României).

Tribunalul a reținut că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, utilizarea agenților infiltrați este admisibilă în măsura în care este circumscrisă unor garanții, însă interesul public nu poate justifica utilizarea elementelor obținute ca urmare a unei provocări polițiste - un astfel de procedeu este susceptibil a priva de la început și în mod definitiv un acuzat de un proces echitabil (Teixeira, p. 35 - 36, 39, Ramanauskas pag. 54). Într-o societate democratică dreptul la o bună administrare a justiției ocupă un loc atât de eminent încât nu poate fi sacrificat în fața oportunității (Sequiera contra Portugaliei pag. 5).

De asemenea, s-a mai arătat că agentul infiltrat trebuie în mod obligatoriu audiat pentru ca apărarea să-l poată interoga și să verifice credibilitatea acestuia. Audierea poate avea loc ținând cont de interesul legitim al autorităților polițiste de a păstra anonimatul în vederea protejării agentului sau în vederea folosirii lui ulterioare. Audierea este obligatorie chiar dacă condamnarea nu se întemeiază doar pe declarațiile scrise ale agentului infiltrat, însă în măsura în care aceste declarații servesc la stabilirea faptelor ce conduc ulterior la condamnare (Ludi pag. 47, 49).

Orice probă obținută ca urmare a unei provocări din partea poliției trebuie înlăturată pentru ca procedura să fie conformă exigențelor unui proces echitabil (art. 6). În măsura în care acuzatul susține că a fost provocat, jurisdicțiile penale trebuie să examineze atent dosarul și din această perspectivă (Ramanauskas pag. 60).

Însă, pentru a distinge între agentul provocator și cel infiltrat există mai multe criterii (Ramanauskas p. 56):

- dacă intervenția polițiștilor este ordonată și controlată

de un magistrat;

- dacă autoritățile naționale aveau, aparent, rațiuni suficiente pentru a-1 bănui pe acuzat de respectiva activitate ilicită;

- cazierul judiciar.

Există provocare din partea poliției atunci când agenții implicați (membrii ai forțelor de ordine sau persoane intervenind la cererea acestora) nu se limitează în a examina de o manieră pasivă activitatea ilicită, ci exercită asupra persoanei în cauză o influență de natură a o incita la comiterea unei infracțiuni care altfel nu ar mai fi fost săvârșită, în scopul de a face posibilă constatarea infracțiunii, adică pentru a obține dovezi și pentru a trage la răspundere (Ramanauskas p. 55, Eurofinacom p. 15).

Raportând aceste principii la prezenta speță, tribunalul a constatat că inculpatul P. este cunoscut cu antecedente penale, iar organele de urmărire penală aveau date cu privire la implicarea sa în traficul de droguri de mare risc încă din luna octombrie 2008, așa cum a rezultat din procesul-verbal de sesizare din oficiu (dosar urmărire penală 52D/P/2008). De asemenea s-a reținut că intervenția organelor statului a avut loc într-un moment în care (urmare a depistării inculpatului C. având asupra sa 2,5 gr heroină) se consumase deja o infracțiune extrem de gravă la regimul stupefiantelor (introducerea în țară de droguri de mare risc), iar intervenția a fost una promptă - flagrantul fiind realizat în 3 zile - și sub supravegherea și coordonarea unui magistrat, respectiv procurorul de caz. Pe de altă parte, la data respectivă declarația inculpatului C. trebuia verificată și tocmai în aceasta a constat activitatea de urmărire penală în zilele următoare. Din probatoriul administrat rezultă în mod clar că drogurile nu au fost în posesia inculpatului C. (care a colaborat cu organele de poliție), așa cum de altfel au și recunoscut inculpații L. și P., iar operațiunea a fost efectuată nu în scopul obținerii de probe, ci în vederea capturării întregii cantități de heroină, a cărei punere în circulație prezintă un risc major pentru sănătatea publică și chiar destinele eventualilor consumatori.

Un aspect deosebit de important l-a constituit afirmația neechivocă a inculpaților, cu ocazia flagrantului, în sensul că mai pot face rost de droguri în vederea vânzării către investigatorii sub acoperire, susținere care s-a coroborat cu declarația inculpatului C.Ș. în sensul că inculpații încercaseră anterior să vândă cantitatea de drog.

Contactul dintre investigatorii sub acoperire și inculpați a fost inițiat de către aceștia din urmă, în contextul în care inculpații L. și P. căutau în mod activ un cumpărător, iar inculpatul C. le-a furnizat un număr de telefon (dosar urmărire penală 52D/P/2008). Din conținutul convorbirilor ce au avut loc a rezultat neechivoc că prima convorbire între inculpatul L. și investigatorul sub acoperire a fost inițiată de către inculpat (dosar urmărire penală 52D/P/2008). Față de această împrejurare, având în vedere demersurile anterioare ale inculpaților pentru găsirea unui cumpărător, precum și susținerile exprese referitoare la posibilitatea procurării și vinderii unor alte cantități de drog, faptul că unele dintre conversațiile ulterioare au fost inițiate de investigatori sau că aceștia au stabilit locul și modalitatea în care vânzarea urma să aibă loc, a prezentat o relevanță redusă în cauză.

Față de toate aceste circumstanțe ale cauzei, tribunalul a concluzionat că acțiunea investigatorilor a fost eminamente pasivă și că, așa cum a reținut și Curtea Europeană în cauza Ludi contra Elveției, din momentul în care acuzatul își dă seama că îndeplinește un act ce cade sub incidența legii penale își asumă riscul de a întâlni un funcționar al poliției infiltrat și care încearcă în realitate să-l demaște.

În ceea ce privește participarea inculpaților A. și A.A.M. la această activitate infracțională, din probatoriul administrat a rezultat în mod clar că acești inculpați au asigurat transportul celor doi (L. și P.). Din procesul-verbal al investigatorului sub acoperire N.G. (dosar urmărire penală 52D/P/2008), coroborată cu declarația acestuia dată în fața instanței (dosar fond), și având în vedere că inculpatul A.A.M. i-a însoțit pe inculpații L. și P. atât la Bacău cât și la I.M., în momentul flagrantului, tribunalul a concluzionat că acesta a cunoscut natura activității infracționale desfășurate și a asistat la convorbirea dintre L. și P. referitoare la negocierea prețului heroinei. Toate aceste acte se circumscriu complicității penale conform art. 26 C. pen., astfel cum s-a reținut și prin rechizitoriu.

De asemenea, inculpatul A. cunoștea că inculpații L. și P. se află în posesia cantității de drog, sprijinindu-i pe aceștia și la momentul introducerii în țară, și a continuat să asigure sprijin în vederea vânzării cantității de drog, asigurând transportul inculpatului P. către I.M. și așteptându-l pe acesta până la finalizarea tranzacției.

Sub aspectul săvârșirii infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, tribunalul a reținut că de esența acesteia și ca deosebire de participație penală este necesitatea existenței unei anumite organizări a grupului, reguli de acționare, o anumită ierarhie și o repartizare a rolului între membrii grupului; diferența față de grupul infracțional organizat este dată în esență de durata în timp a celor două asocieri. În speță, probatoriul administrat a relevat că inculpații au acționat împreună în vederea săvârșirii unor infracțiuni grave, și chiar dacă activitatea infracțională a fost concepută și executată unitar, modalitatea în care inculpații au participat a relevat că nu a existat o organizare a activității tuturor inculpaților și nici o repartizare a rolurilor, participarea inculpaților A., A.A.M., C. și F. fiind în esență ocazională și ca urmare a unor solicitări din partea celorlalți doi inculpați.

În consecință, s-a apreciat că elementele constitutive ale acestei infracțiuni nu sunt întrunite în speță, iar activitatea inculpaților se circumscrie participației penale în forma autoratului și complicității - așa cum s-a reținut pentru fiecare dintre ei prin rechizitoriu.

Sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de către inculpații L. și P. în formă continuată, tribunalul a reținut că cei doi inculpați au încercat în mod repetat și față de mai multe persoane să vândă drogurile de mare risc, așa cum a rezultat din declarația inculpatului C., coroborată cu conținutul discuțiilor dintre inculpații L. și P. cu investigatorii sub acoperire și chiar cu conținutul interceptărilor telefonice și ale SMS-urilor consemnate la dosar (dosar urmărire penală 52D/P/2008).

În ceea ce privește cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de către inculpați, tribunalul a constatat că acestea sunt nefondate. Astfel, activitatea inculpatului L. nu a fost una de deținere a drogurilor de mare risc, ci acesta a negociat cu investigatorii condițiile de vânzare, iar cu ocazia flagrantului a încasat suma de bani negociată. Intenția sa a fost în mod constant aceea de a obține o sumă de bani consistentă pentru cantitatea de drog aflată în posesia sa și nu a constituit o activitate de deținere a drogurilor în vederea realizării unei alte operațiuni de către o altă persoană.

De asemenea a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului C.Ș., cu motivarea că activitatea sa infracțională a fost în mod constant dirijată și coordonată de către inculpatul L., atât în interiorul țării, cât și în străinătate.

În consecință, s-a dispus achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia, dispunându-se însă condamnarea inculpaților pentru celelalte infracțiuni reținute în sarcina lor prin actele de sesizare.

Sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor ce au fost aplicate, tribunalul s-a orientat către minimul special al pedepselor având în vedere cuantumul ridicat al acestora și împrejurarea că o parte deosebit de importantă a probatoriului a fost obținută prin utilizarea investigatorilor sub acoperire. Însă, având în vedere gravitatea intrinsecă deosebit de ridicată a infracțiunilor ce constituie obiectul prezentei cauze și, mai ales, cantitatea ridicată de drog de mare risc cu care inculpații au fost surprinși, s-a analizat în mod riguros măsura în care se impune, în fiecare caz în parte, acordarea de circumstanțe atenuante.

Astfel, în ceea ce privește activitatea inculpaților L. și P., tribunalul a reținut că aceștia au avut rolul central în săvârșirea ambelor procese infracționale (de introducere în țară a drogurilor și de comercializare a acestora), motive pentru care, având în vedere și conduita nesinceră a acestora în cursul procesului penal, reținerea de circumstanțe atenuante nu este justificată. Deși inculpatul L. a făcut în mod cert dovada unui comportament bun anterior săvârșirii infracțiunii, reținerea acestei circumstanțe nu este obligatorie pentru instanță și nici nu se justifică prin raportare la circumstanțele reale ale cauzei și gradul de participare al inculpatului la activitatea infracțională. În ceea ce privește inculpatul P., acesta este cunoscut cu antecedente penale și avut asupra sa, cu ocazia flagrantului, un cuțit.

De asemenea, având în vedere în principal existența antecedentelor penale, dar și conduita din cursul procesului penal, Tribunalul a conchis că reținerea de circumstanțe atenuante în ceea ce privește inculpatul F. nu are justificare legală.

Însă, s-a reținut pentru inculpatul C. conduita bună pe care acesta a avut-o înainte de săvârșirea infracțiunii obiectivată în lipsa antecedentelor penale și faptul că are loc de muncă, motive pentru care tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen. De asemenea s-a aplicat acestui inculpat dispoziția art. 16 din Legea nr. 143/2000, reținându-se că nu ar fi fost posibilă capturarea cantității de 2 kg heroină și prinderea celorlalți inculpați în lipsa cooperării acestuia cu organele de poliție. În sarcina inculpaților A.A.M. și A., având în vedere în principal lipsa antecedentelor penale (inculpatul A. fiind reabilitat) și gradul de contribuție la săvârșirea faptelor, tribunalul a reținut circumstanțe atenuante în baza art. 74 alin. (2) C. pen.

2. Împotriva acestei sentințe au declarat, în termen legal, apeluri procurorul, precum și inculpații, criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Procurorul a invocat greșita achitare a inculpaților P.O., L.L., C.Ș., A.O.P., F.C. în ce privește săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003. Susținând că în mod greșit prima instanță, în motivarea sa, a constatat inexistența grupului infracțional organizat, așa cum este explicitat la art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, întrucât trebuiau analizate elementele constitutive ale art. 323 C. pen., lucru ce nu s-a făcut, s-a solicitat condamnarea respectivilor inculpați și pentru această infracțiune.

Apărătorul inculpatului L.L. a solicitat, în primul rând, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare motivat de faptul că instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului cu privire la primul act material al infracțiunii continuate de trafic de droguri, constând în aceea că inculpații L. și P. i-ar fi oferit inculpatului C.Ș. un plic cu 2,5 g heroină pentru a întreprinde activități de identificare de posibili cumpărători. S-a susținut că nu s-a motivat în niciun fel acest aspect, fiind dat motivul de casare prevăzut de art. 3859 C. proc. pen. - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

În subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpatului pentru infracțiunile pentru care a fost condamnat, respectiv pentru introducere în țară de droguri de mare risc, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., susținând că nu există probe certe de vinovăție, ci doar prezumții, astfel că prezumția de nevinovăție nu este înlăturată, fiind incident principiul in dubio pro reo.

În subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpatului sub aspectul infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., susținându-se că fapta a fost săvârșită de inculpatul C.Ș., care în fața instanței de judecată a confirmat că el a trimis coletul din Grecia.

Sub aspectul infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, s-a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., atât pentru primul act material, respectiv oferirea de către inculpații L. și P. a unui plic cu 2,5 g heroină inculpatului C.Ș. pentru a întreprinde activități de identificare de posibili cumpărători, motivându-se că nu există probe certe cu privire la această faptă, ci doar declarația inculpatului C.Ș.

Referitor la al doilea act material al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, respectiv cel din parcarea I.M. din Suceava, când s-a organizat flagrantul, s-a solicitat de asemenea achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., motivându-se că toate probele obținute cu ocazia flagrantului sunt ilegale, inculpații L. și P. fiind determinați de către organul de urmărire penală, prin intermediul inculpatului colaborator C.Ș. și prin intermediul investigatorilor sub acoperire să săvârșească această infracțiune.

În subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpatului, în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen., întrucât inculpații L. și P. au fost în eroare de fapt, aceștia susținând în mod constant că inculpatul C. le-a adus coletul și că urmărește „să dea o țeapă".

S-a susținut de către apărătorul inculpaților L. și P. că, în mod greșit, instanța de fond a respins cererea lor prin care solicitau ca față de inculpatul C.Ș. să se schimbe încadrarea juridică din infracțiunea de transport de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în infracțiunea de introducere în țară de droguri de mare risc, prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. De asemenea, în mod greșit s-au reținut în favoarea inculpatului C. dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, întrucât inculpatul nu a denunțat săvârșirea unor fapte penale, ci a ajutat la crearea unor noi fapte penale.

Într-un alt subsidiar, s-a criticat individualizarea făcută pedepselor, solicitându-se ca, prin reținerea de circumstanțe atenuante facultative prev. de art. 74 lit. a) C. pen., să se reducă pedeapsa cu mult sub minimul special prevăzut de lege, iar modalitatea de executare să fie una neprivativă de liberate.

În ceea ce privește achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, s-a învederat instanței de apel că temeiul achitării este greșit, fiind incident în cauză art. 10 lit. a) C. proc. pen., și nu art. 10 lit. d) C. proc. pen., motiv pentru care a solicitat schimbarea temeiului achitării.

În apărarea inculpatului P.O., apărătorul C.B. a susținut aceleași motive de apel ca și în cazul inculpatului L.L.

La dosar au fost depuse concluzii scrise și de inculpatul L.L. care, în general, a solicitat achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc, menținerea soluției primei instanțe de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru comiterea infracțiunii de constituire grup infracțional, solicitând cu privire la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. în subsidiar, s-a solicitat ca, ținând cont de circumstanțele inculpatului, să se orienteze pedeapsa aplicată sub minimul prevăzut de lege.

Avocat C.C.C., pentru inculpatul A.A.M., a solicitat în general achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., susținând că faptei penale îi lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția. Într-un alt subsidiar, s-a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., arătând că fapta de complicitate la trafic de droguri de mare risc nu a fost comisă de către acest inculpat. Acesta a rămas singur în automobilul situat în fața hotelului din municipiul Bacău, neexistând probe că el cunoștea ce urma să se desfășoare, iar la data când a avut loc flagrantul, inculpatul A.A.M. era plecat din oraș.

S-a criticat și individualizarea pedepsei, solicitându-se a se reține circumstanțe atenuate facultative prev. de art. 74 lit. a) și c C. pen., făcându-se referire și la „provocarea polițistă" care ar fi dată în cauză.

Avocat G.A., pentru inculpații F.C.G. și C.Ș., a arătat că în cauză nu există probe certe, că dubiile nu au fost înlăturate, nefiind răsturnată prezumția de nevinovăție, impunându-se ca atare achitarea lor în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar, reținerea de circumstanțe atenuante facultative prev. de art. 74 C. pen., cu reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege.

Pentru inculpatul C.Ș. s-a solicitat ca la individualizarea pedepsei instanța să țină cont de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, că acesta a recunoscut comiterea faptei, nu are antecedente penale și să se aplice o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării.

Avocat C.M., pentru inculpatul A.O.P., a solicitat admiterea apelului și achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., susținând că fapta nu a fost comisă de către acest inculpat. În cauză nu există probe că el i-ar fi ajutat în vreun fel pe ceilalți inculpați la săvârșirea infracțiunilor de introducere în țară de droguri de mare risc și de trafic de droguri de mare risc. S-a susținut că inculpatul-apelant A., la data organizării flagrantului, nu avea decât calitatea de taximetrist, nu avea cunoștință de conținutul bagajelor din autoturismul său, iar apelantul nu a fost niciodată în Grecia.

Curtea, verificând sentința atacată pe baza materialului probator aflat la dosar și a probelor noi în apel, în raport cu motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de procuror și de inculpați, dar și din oficiu, cu privire la toate celelalte aspecte de fapt și de drept deduse judecății - în conformitate cu prevederile art. 371 alin. (2) C. proc. pen. - a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 52/D/P/2008 din 22 septembrie 2009 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților L.L. și P.O., pentru săvârșirea infracțiunilor de „asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni" prev. de art. 323 C. pen., rap. la art. 8, din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.; „introducere în țară de droguri de mare risc", faptă prev. și ped. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.; „trafic de droguri de mare risc", faptă prev. și ped. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., ambii în stare de arest preventiv; A.A.M. pentru săvârșirea infracțiunii de „complicitate la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc", prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și C.Ș., pentru săvârșirea infracțiunilor de „asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni", prev. de art. 323 C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 9 din Legea nr. 39/2003 și „transport și deținere de droguri de mare risc", prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 16 din Legea nr. 143/2000.

În fapt, s-a reținut că inculpatul C.Ș. se cunoștea cu inculpatul L.L. zis „L.", întrucât ambii au lucrat împreună la R.

Inculpatul L.L. zis „L.", i-a propus inculpatului C.Ș. să facă un transport de droguri pentru inculpatul J.C.M., contra sumei de 1.500 de euro, drogurile urmând a fi transportate din Turcia în Spania.

După ce inculpatul C.Ș. a acceptat, inculpatul L.L. zis „L.", i-a propus să-l înșele pe beneficiarul drogurilor, adică, după ce va intra în posesia acestora să nu le mai ducă la destinație, ci să i le dea lui (inculpatului L.L. zis „L."), pentru ca acesta din urmă să le valorifice. Inculpatul L.L. zis „L.", i-a promis inculpatului C.Ș., înainte de a pleca în Turcia că, dacă va deturna pachetul cu droguri și i-1 va preda lui, după ce va vinde marfa îi va da suma de 2000 de Euro și-i va cumpăra o garsonieră.

Inculpatul C.Ș. a fost de acord și cu această din urmă propunere și ca atare, în dimineața acelei zilei de 22 mai 2009, în jurul orelor 10.00 - 11.00 s-a întâlnit în parcul central din mun. Suceava, lângă Biserica Romano-Catolică cu inculpatul L.L. zis „L." și inculpatul A.A.M. zis „V.", iar după puțin timp, a apărut și inculpatul J.C.M., zis „J.". Acesta din urmă l-a întrebat pe inculpatul C.Ș. dacă cunoaște limba engleză și dacă are pașaport, iar C.Ș. i-a spus că se descurcă, dar că nu are pașaport.

J.C.M. i-a dat suma de 200 RON pentru a-și face pașaport la urgență, astfel că, în aceeași zi, în jurul orelor 13.30 inculpatul C.Ș. și-a făcut pașaport.

După ce și-a scos pașaportul, J.C.M., i-a spus inculpatului C.Ș. că urma să plece chiar a doua zi în Turcia de unde urma să primească o cantitate de droguri de la o persoană, care îl va căuta la hotel, după care, va primi indicații în legătură cu locul unde urma să ducă drogurile respective.

Ca atare, a doua zi, J.C.M. împreună cu inculpatul L.L. zis „L.", l-au condus pe C.Ș. la autogara din Suceava, unde l-au îmbarcat pe un autocar cu destinația Istambul din Turcia.

Înainte de a pleca din Suceava, J.C.M., l-a instruit pe inculpatul C.Ș. cu privire la activitatea ce urma să o desfășoare, și totodată i-a dat o cartelă telefonică, (spunându-i că va fi contactat pe numărul respectiv), un bilet pe care scria cartierul și hotelul unde urma să se cazeze, precum și suma de 310 Euro, pentru cheltuieli. Totodată, J.C.M., i-a dat lui C.Ș. suma de 200 RON pentru a-și cumpăra bilet de la Suceava până la Istambul.

În data de 24 mai 2009, C.Ș. a ajuns la Istambul și s-a cazat la hotelul indicat de „J.", după care a așteptat două sau trei zile ca să fie contactat. În timp ce se afla la Istanbul, C.Ș. a discutat cu J.C.M., care i-a spus acestuia din urmă să-și cumpere o cartelă de telefon turcească și să-l apeleze, pentru a-i vedea numărul.

Astfel, după 3 zile, inculpatul C.Ș. a fost contactat de către un cetățean de origine turcă, care i-a dat o valiză și suma de 100 de dolari și 450 de euro pentru biletul de avion, spunându-i să cumpere un bilet de autocar până în Grecia - Atena, de unde urma să meargă cu avionul în Spania.

După aceasta, C.Ș. i-a sunat atât pe inculpatul L.L. zis „L." cât și pe J.C.M. și le-a spus că va pleca a doua zi spre Grecia și că are „bagajul" asupra sa.

În ziua de 28 mai 2009, C.Ș. a plecat din Istanbul și a ajuns la Atena a doua zi, ocazie cu care s-a cazat la un hotel și i-a sunat, atât pe inculpatul L.L. zis „L.", cât și pe J.C.M.

Inculpatul L.L. zis „L.", i-a spus inculpatului C.Ș. că vine și el în Atena, iar J.C.M., i-a spus să cumpere un bilet de avion spre Spania.

La sfârșitul acelei zile, în jurul orelor 24.00, la hotelul unde era cazat inculpatul C.Ș. a ajuns inculpatul L.L. zis „L.", împreună cu inculpatul P.O., F.C. zis „F." și A.O.P., care era șofer. Aceștia au venit cu un autoturism R., cu numărul de înmatriculare (...), de culoare închisă.

Au intrat cu toții în camera de hotel unde era cazat C.Ș., ocazie cu care acesta a predat valiza în care erau drogurile, precum și cheile de la valiză inculpaților L.L. zis „L." și P.O., care au deschis bagajul ocazie cu care au văzut cu toții că pe fundul dublu al valizei era un pachet vidat, cu ambalajul de culoare maro.

A doua zi inculpatul P.O. și L.L., au lipit cu super glue căptușeala peste fundul dublu al valizei, iar pe deasupra au pus hainele lui C.Ș., după care, inculpatul P.O. și-a cumpărat bilet de autocar cu destinația România - Suceava, punând și bagajul cu droguri în autocar însă pe numele lui F.C., urmând ca acest colet să fie ridicat de către F.C., la Suceava. Cu această ocazie inculpatul P.O. și L.L. zis „L.", au stabilit că, în cazul în care bagajul ar fi fost descoperit, inculpatul P.O., urma să-i anunțe, pentru ca F.C. să nu-l mai ridice la destinație.

În ziua de 30 mai 2009 inculpatul P.O. a plecat cu autocarul spre Suceava, iar inculpatul C.Ș., inculpații L.L. zis „L.", F.C. și A.O.P., au plecat cu autoturismul R. (...), spre România - Suceava, ajungând la destinație în data de 31 mai 2009, orele 08.00. Când au ajuns în Suceava, aceștia din urmă, au mers la locuința inculpatului P.O. pentru a-1 lua de la domiciliu, după care, împreună cu acesta din urmă, au mers la autogară, pentru a ridica coletul în care se aflau drogurile. Inculpații P.O., L.L. și F.C. s-au dus să ridice valiza cu droguri, pe care au pus-o în portbagajul mașinii, după care, s-au dus la locuința lui L.L., unde acesta împreună cu inculpatul P.O., au intrat în apartament și au transferat marfa din valiză într-un rucsac de culoare neagră, pe care l-au adus în mașină, pentru a-1 duce în mun. Botoșani.

În zilele următoare, inculpații P.O., L.L., A.A.M. și C.Ș., au început să caute cumpărători, interesați să cumpere heroină. În data de 10 iunie 2009, C.Ș., a primit de la inculpatul L.L., cantitatea de 2,5 grame de heroină, să o ofere drept probă, vreunui posibil cumpărător, ocazie cu care acesta a fost depistat de către organele de poliție, având drogurile asupra sa. Cu această ocazie, C.Ș. a acceptat să colaboreze cu organele de poliție, în scopul depistării tuturor membrilor grupării infracționale, pentru a beneficia de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Ca urmare a acestui fapt, au fost introduși în cauză doi investigatori sub acoperire, cu scopul de a putea recupera cantitatea de 5 kg de heroină, introdusă în mod ilicit în România de către inculpații P.O. și L.L.

În urma acestui fapt, inculpații P.O., L.L., zis „L." și A.A.M., au acceptat să vândă drogurile respective investigatorilor sub acoperire, întâlnirea dintre aceștia având loc la Bacău. Cu această ocazie inculpații P.O., L.L., zis „L." și A.A.M., le-au cerut celor doi investigatori suma de 50.000 euro, pentru cantitatea de 5 kg heroină.

Investigatorii sub acoperire au acceptat să cumpere drogurile respective, și ca atare, au stabilit ca tranzacția să aibă loc în data de 12 iunie 2009, în parcarea de la I.M. Suceava.

La această dată, a fost organizat un flagrant, de către polițiștii din cadrul B.C.C.O. Suceava în cooperare cu alte structuri specializate, ocazie cu care a fost recuperată de la inculpații P.O., L.L., zis „L.", cantitatea de 1, 950 kg heroină.

Deoarece cercetările nu au putut fi finalizate față de A.O.P. și F.C. zis „F." în timp optim, iar în cauză existau inculpați arestați, s-a dispus disjungerea cauzei față de aceștia.

În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: interceptări ale convorbirilor telefonice; procese-verbale de înregistrare audio-video în mediul ambiental; procese-verbale de investigație; procesul-verbal de prindere în flagrant; constatările tehnico-științifice; declarațiile martorilor V.I., R.D. și C.M.T.

Prin rechizitoriul 152/D/P/2009 din 16 decembrie 2009 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A.O.P., zis „G.", pentru săvârșirea infracțiunilor de „asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni" prev. de art. 323 C. pen., rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003, „complicitate la infracțiunea de introducere în țară de droguri de mare risc", prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și „complicitate la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc", prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și F.C.G., zis „F.", pentru săvârșirea infracțiunilor de „asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni" prev. de art. 323 C. pen., rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., „complicitate la infracțiunea de introducere în țară de droguri de mare risc", prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Situația de fapt reținută prin acest al doilea rechizitoriu este identică cu cea prezentată de organele de urmărire penală prin rechizitoriul 52D/P/2008, astfel cum a fost rezumată mai sus.

În sarcina inculpatului A.O.P. s-a reținut în esență că la data de 29 mai 2009 i-a transportat pe inculpații L., P. și F. în Grecia, la 31 mai 2009 i-a adus pe inculpații L., C. și F. înapoi în România, a însoțit inculpații la punctul de lucru al I.L. SRL în vederea ridicării pachetului cu heroină, i-a transportat pe inculpații L., P. și F. în Botoșani în vederea valorificării drogurilor și la 12 iunie 2009 l-a transportat pe inculpatul P. ce avea asupra sa valiza cu heroină în parcarea I.M.

De asemenea, în sarcina inculpatului F. s-a reținut, în esență, că la data de 29 mai 2009 s-a deplasat cu inculpații L., P. și A. în Grecia, la 31 mai 2009 a revenit în țară împreună cu inculpații L., C. și A., a ridicat pachetul cu heroină de la punctul de lucru al I.L. SRL și împreună cu inculpații L., P. și A. s-a deplasat în Botoșani în vederea valorificării drogurilor.

În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: interceptări ale convorbirilor telefonice; procese-verbale de înregistrare audio-video în mediul ambiental; procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere; procesul-verbal de prindere în flagrant; constatările tehnico-științifice; declarații martorilor: C.Ș., E.S., A.M.D., Ș.A., V.I.; copie după lista cu pachete din data de 30 mai 2009 sosite din Atena; copie după chitanța de depunere a coletului din data de 30 mai 2009 și copie după biletul de călătorie a inc. P.O. din 30 mai 2009.

Prin încheierea de ședință din data de 20 octombrie 2010, Tribunalul Suceava, constatând existența cazului de conexitate prevăzut de art. 33 lit. a) C. proc. pen., a dispus conexarea Dosarului nr. 8647/86/2009 al acestei instanțe la Dosarul nr. 6052/86/2009, fiind pronunțată în final Sentința penală nr. 41 din 19 februarie 2010.

În cursul cercetării judecătorești au fost audiați: inculpații C.Ș., L.L., P.O., A.O.P., F.C.G. și A.A.M. și martorii V.I., A.L., J.C., B.E.D., C.M.T., R.D., D.L.M., I.A.M., T.C., V.G.L., C.C.D., P.M., F.N.A., N.G., E.S., S.I., A.M.D. și A.I.

Pe parcursul soluționării apelurilor formulate în cauză s-a efectuat un supliment de raport de expertiză de către Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, care a concluzionat că pachetul are o concentrație de 50,33% heroină, cantitatea concretă de heroină fiind de 971,37 grame; s-a efectuat un raport de expertiză criminalistică de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice - Iași, care a arătat că fragmentele de urmă papilară de pe pachetul cu droguri nu aparține inculpatului C.Ș.; s-au solicitat relații de la diverse instituții ale statului implicate în efectuarea urmăririi penale cu privire la cheltuielile efectuate; a fost reaudiat inculpatul C.Ș.; s-a procedat la confruntarea acestui inculpat cu inculpatul L.L.; au fost audiați martorii C.M.T., M.B.Ș.; s-au solicitat relații și s-a primit adresa din 09 august 2010 a Ambasadei Turciei de la București, din care a reieșit că numitul C.Ș. a intrat în Turcia la 24 mai 2009 prin punctul de frontieră Edirne Kapikule și a ieșit la 28 mai 2009 prin punctul Edirne Ipsala; supliment raport de constatare tehnico-științifică din care a rezultat că proba înaintată este de 1930 g heroină cu cafeină.

Examinând probatoriul administrat în faza de urmărire penală, în cursul cercetării judecătorești, pe parcursul soluționării apelurilor (și menționat anterior), instanța de apel a reținut aceeași situație de fapt cu cea prezentată în actele de sesizare a instanței, mai puțin în ce privește cantitatea de droguri introduse în țară, respectiv de 1932,5 grame (1930 + 2,5 grame), existând dubii în ce privește cantitatea de 5 kg, cum s-a reținut inițial (deși inculpații L. și P. au promis investigatorilor sub acoperire că în afara cantității oferite spre cumpărare în parcarea I.M., peste o săptămână le pot procura și alte cantități de droguri), motiv pentru care nu a mai fost reluată.

Deși inculpații s-au apărat, susținând că în cauză, ca probe care-i acuză, sunt doar declarațiile inculpatului colaborator C.Ș. și acelea contradictorii, că nu există probe certe împotriva lor, ci doar prezumții și probe indirecte, nefiind răsturnată prezumția de nevinovăție, Curtea a constatat că faptele de care sunt acuzați inculpații au fost dovedite.

Astfel, declarația inculpatului C.Ș. a fost susținută în mod direct de procesul-verbal de prindere în flagrant când, la data de 12 iunie 2009, în parcarea I.M. din Suceava, inculpații L. și P. au fost surprinși când au renegociat prețul și-au vândut pachetul de aproximativ 2 kg droguri investigatorilor sub acoperire pentru suma de 17.000 euro.

Rapoartele tehnico-științifice efectuate în cauză au evidențiat în mod cert, pe cale științifică, că atât plicul de 2,5 grame care, la data de 10 iunie 2009 a fost dat inculpatului C. de către inculpații L.L. și P.O. ca să-l ofere drept probă unui eventual cumpărător, ulterior acest pliculeț fiind găsit asupra inculpatului C., cât și pachetul de circa 2 kg din parcarea I.M., conțin fără echivoc heroină, acesta din urmă în cantitate de 971,37 grame.

Apoi, actele de constatare întocmite de organele de urmărire cu ocazia celor două acte materiale ce intră în conținutul infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, declarațiile martorilor asistenți sunt tot probe certe în sensul comiterii faptelor.

Cu toate că instanța de fond nu a făcut o analiză expresă a primului act material al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, respectiv cel vizând plicul cu 2,5 grame heroină dat de inculpații L. și P. inculpatului C., a fost observat că Tribunalul Suceava a trecut în revistă și situația de fapt expusă în actul de sesizare, a motivat forma continuată reținută în sarcina inculpaților L. și P., arătând că aceștia au încercat în mod repetat și față de mai multe persoane să vândă drogurile de mare risc, așa cum a rezultat din declarațiile inculpatului C., a acelor trei investigatori sub acoperire, cât și din conținutul înregistrărilor convorbirilor telefonice.

Ca urmare, nu s-a reținut că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, nefiind dat motivul de desființare cu trimitere, așa cum greșit a solicitat apărarea.

Cum inculpații au oferit mai multor persoane drogurile de mare risc spre cumpărare, respectiv numitului M. din Botoșani, propunându-li-se chiar un cumpărător din Germania, din actele materiale din 10 iunie 2009, vizând cele 2,5 grame și flagrantul din 12 iunie 2009 din parcarea I.M., a rezultat că este dată forma continuată a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

Cu privire la infracțiunea de introducere în țară de droguri de mare risc, apărătorii inculpaților acuzați de comiterea acestei fapte au susținut în bloc că nu există în cauză decât prezumții și îndoieli cu privire la comiterea acestei infracțiuni, că biletul de transport pe numele inculpatului P. pe ruta Atena - Suceava, coletul expediat pe numele inculpatului F., declarația administratorului firmei de transport nu constituie probe certe în acest sens. Faptul că inculpatul C. a făcut o excursie în Turcia și eventual în Grecia nu a dovedit cu nimic susținerile acestuia că ar fi preluat o cantitate de droguri și că ar fi deturnat-o și ar fi predat-o celorlalți inculpați. S-a mai susținut că inculpații nici nu au fost plecați în Grecia în anul 2009, iar autor al acestei infracțiuni este doar inculpatul C.Ș. care, în declarația dată în fața instanței de judecată, a confirmat că el a trimis coletul din Grecia.

Or, în contra celor afirmate de către apărare, în cauză există probe și cu privire la săvârșirea acestei infracțiuni.

Deși s-a afirmat că declarațiile date de inculpatul C.Ș. pe parcursul procesului penal sunt contradictorii, instanța de apel a constatat că, în marea lor majoritate, aceste depoziții au fost constante în ce privește modul de desfășurare a activității infracționale, persoanele participante, activitatea fiecăreia, modalitatea în care s-a procedat, aspecte ce au fost confirmate de alte probe administrate în acest sens. Chiar dacă în fata instanței de judecată inculpatul C. a susținut că el a trimis coletul din Grecia, s-a observat că anterior, în repetate rânduri, același inculpat C.Ș. a declarat că în noaptea de 28 mai 2009, în jurul orelor 24.00, în camera hotelului din Atena unde era cazat au pătruns inculpații L., P., însoțiți de inculpații A., F. A predat valiza în care erau drogurile, precum și cheile, inculpaților L. și P., care au deschis bagajul și au văzut cu toții că pe fundul dublu al valizei era un pachet vidat, de culoare maro.

A doua zi, cei doi inculpați au lipit căptușeala dublă a valizei cu super glue, s-au deplasat cu R.-ul toți inculpații la autocar, unde inculpații L., P. și F. au depus valiza cu droguri pe numele inculpatului F., cu destinația Suceava.

Tot inculpatul C. a arătat că valiza a fost însoțită pe traseul Atena - Suceava de către inculpatul P., care și-a cumpărat bilet la autocar, urmând ca în ipoteza descoperirii drogurilor să-i anunțe pe ceilalți inculpați, astfel încât inculpatul F. să nu se mai prezinte pentru a ridica valiza.

Probatoriul administrat în cauză a confirmat pe deplin cele anterior susținute de către inculpatul C.Ș. și care au fost reiterate și cu ocazia confruntării cu inculpatul L.L., a recunoașterilor din grup făcute etc.

Astfel, în dosarul de urmărire penală în care a fost întocmit rechizitoriul nr. 152/O/P/2009, există o listă din data respectivă a bagajelor ce au fost depuse pentru ruta Atena - Suceava în care inculpatul F.C. apare ca fiind destinatarul unei valize, pentru care la destinație a semnat în vederea ridicării ei (prezentând ca act de identitate CI seria SV nr. XXX), serie și număr ce corespund actului real de identitate al inculpatului F.; bilet de transport cu autocarul pe aceeași rută pe numele inculpatului P.O.; chitanță de depunere a coletului la autocar pe numele inculpatului F.C.

Potrivit declarațiilor martorului V.I. - reprezentantul firmei de transport din Suceava, acesta îl cunoaște pe inculpatul F. și la data respectivă i-a predat personal acestuia valiza, notându-i seria și numărul de buletin și punându-l să semneze de primire. Martorul a arătat că a avut chiar o discuție cu inculpatul F., care i-a spus că în urmă cu o zi tot el a pus valiza la autocar, dar că a ajuns mai repede la Suceava deoarece s-a întors cu avionul.

S-a menționat atitudinea procesuală a inculpatului F.C. care, în contra probelor anterior precizate, a semnăturii, a seriei și numărului real al cărții sale de identitate, în cursul urmăririi penale a declarat că nu a fost în Grecia, nu a expediat el coletul, nu a ridicat el valiza de la Autogara Suceava, pentru ca ulterior să susțină că el primește des colete din Grecia deoarece are rude acolo. Conform procesului-verbal de efectuare a percheziției domiciliare la inculpatul C.Ș., au fost găsite și ridicate dintr-un dulăpior bunurile: un bon fiscal din Grecia, având data de 29 mai 2009, o carte vizită hotel „V." din Istambul - Turcia, o carte vizită hotel „C.C."din Atena, o cartelă telefonică cumpărată din Grecia, un suport cartelă telefonică reîncărcabilă provenită din Turcia, cartele telefonice diferite, inclusiv din Turcia.

Chiar dacă în cauză s-a dispus în mod eronat restituirea acestor bunuri, fapt ce a reieșit din ordonanța de restituire și procesul-verbal de restituire, atâta vreme cât înscrisurile oficiale ce au consemnat existența respectivelor bunuri nu au fost anulate, instanța de apel și le-a însușit, considerându-le probe în susținerea celor declarate de inculpatul colaborator C.Ș., cât și martorul asistent la efectuarea percheziției, M.B.Ș., care a văzut personal aceste bunuri, fiindu-i-le prezentate și în momentul sigilării.

În plus, și din adresa datată din 09 august 2010 emisă de Ambasada Turciei la București a reieșit în mod clar că inculpatul C.Ș. a intrat în Turcia la data de 24 mai 2009 prin punctul de frontieră Erdine Kapikule și a ieșit la data de 28 mai 2009 prin punctul Erdine Ipsala, date ce corespund întru totul cu cele prezentate de inculpatul C.Ș.

În dovedirea faptelor de care au fost acuzați inculpații, o importanță deosebită au avut-o transcrierea convorbirilor telefonice, procesele-verbale de citire a agendelor telefoanelor mobile ale acestora, respectiv a apelurilor, SMS-urilor primite și trimise. Astfel, s-a constatat că fiecare inculpat avea în agenda sa numele și numerele de telefon ale celorlalți inculpați, fiind folosite fie numele proprii, fie poreclele „L.-1", „L." pentru inculpatul L., „V.", „V. 1" - porecla inculpatului A.A.M., „O-G." - porecla inculpatului A., „F." - porecla inculpatului F. etc., ceea ce denotă o relație apropiată între inculpați, o activitate comună, cu toate că inculpații A.A.M. și A. au declarat că ei au fost doar simpli șoferi, fără a cunoaște despre ce este vorba. De asemenea, în agendele telefonice ale inculpaților apăreau și numerele de telefon ale mai multor persoane, pe care organele de urmărire penală le suspectează că se ocupă de traficul de droguri.

Relevante au fost și mesajele primite de inculpatul L. de la C. pe durata cât acesta din urmă se afla în Turcia și Grecia. Mesaje primite de la L.L. de la numărul de telefon YYY: „Dă-mi un mesaj să dau camera sau nu, să știu ce să fac, că mă zăpăcesc acia (...)". „C. m-a sunat, mi-a dat bani, mi-a luat bilet și mi-a dat bagajul, restul mi le-a dat J., adresa și cu ce tre să merg"; „L. sper că nu mă faci să rămân în Grecia și tu încă nu te-ai pornit", "spune dacă te-ai pornit sau nu, că plec acu la Spania". „No bine te aștept, baftă la drum și mai caută de ăștia că am grijă de ei (...)"; „L. pentru protecție marfă am dus-o din hotel să nu am probleme, e prea mare cantitatea și nu mă riscam să țin la mine".

Cu privire la apărarea făcută de inculpații L., P., A., F., precum că ei în mai 2009 nu au fost în Grecia, au fost trecute în revistă și declarațiile unor martori care aveau cunoștință despre proveniența autoturismului R., cu care aceștia s-au deplasat.

Martorul E.S. a recunoscut că, la rugămintea cunoscutului său Ș.A., a vorbit la telefon cu vecinul său S.I. despre care știa că obișnuiește să-și mai închirieze autoturismul R., acesta fiind de acord cu închirierea. Ulterior, a venit inculpatul A. care a închiriat autoturismul R., zicând că are de adus o familie din Belgia. Autoturismul nu a fost restituit la timp, ci după zece zile, iar vecinul S.I. i-a spus că în aceste zile autoturismul avea parcurși peste 3000 Km. A zis martorul că s-a întâlnit cu inculpatul A., l-a întrebat de ce a întârziat restituirea, dar inculpatul a spus că nici el nu a fost plătit pentru cursa efectuată.

Martorul S.I. este proprietarul autoturismului R. cu care inculpații s-au deplasat în Grecia. Acesta a confirmat întru totul că inculpatul A. a venit însoțit și de Ș.A. și a închiriat autoturismul, dându-i doar un avans pentru acest lucru. S.I. a recunoscut din grup atât pe inculpatul A., cât și pe Ș., zicând despre acesta din urmă că posedă un autoturism M. cu volan pe dreapta, care i-a fost oferit spre folosință pe durata închirierii R.-ului.

La dosarul de urmărire penală este depusă copia certificatului de înmatriculare al autoturismului R. cu nr. de înmatriculare (...), proprietar fiind martorul S.I.

Și martorul Ș.A. a confirmat că la solicitarea inculpatul A. l-a întrebat pe martorul E.S. dacă cunoaște pe cineva care să închirieze un autoturism, că au fost împreună la martorul S.I., că el este cel ce a împrumutat pe inculpatul A. cu suma de 200 RON pentru a da avansul necesar închirierii. A mai arătat martorul că, deși a încercat, nu a reușit să-l contacteze telefonic pe inculpatul A. decât la începutul lunii iunie 2009, când acesta i-a spus că a fost plecat din țară cu acel autoturism.

Din înregistrările convorbirilor telefonice purtate între martorul E.S. și inculpatul A. a rezultat că acesta din urmă a recunoscut că la momentul închirierii autoturismului R. a susținut că merge în Belgia, dar în realitate nu a fost în Belgia. De asemenea, inculpatul A. nu a oferit interlocutorului său nicio explicație cu privire la faptul că în câteva zile, pe raza municipiului Suceava ar fi parcurs cu acest autoturism peste 3000 km.

Coroborând toate aceste probe, cu rapoartele și declarațiile ca martori ale investigatorilor sub acoperire P.M., F.N.A., N.G., instanța de apel a constatat că în speță există probe care dovedesc pe deplin comiterea infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc, inculpații cunoscând toți că este vorba despre heroină, negocierile fiind de altfel purtate în holul hotelului „Decebal" din Bacău, în concret pentru cantitatea de 5 kg heroină solicitându-se prețul de 50.000 euro.

Nu au fost reținute susținerile apărătorului inculpaților L.L. și P.O., în sensul că pentru a se pronunța o soluție, instanța trebuie să aibă în vedere doar probatoriul administrat în faza de cercetare judecătorească, unde este respectat principiul contradictorialității. A se proceda astfel ar însemna ca întregul probatoriu efectuat la urmărire penală să fie lipsit în totalitate de eficiență, cu atât mai mult cu cât este știut că, odată cu trecerea timpului, exactitatea datelor percepute de părți, de martori cu privire la un anumit fapt se diminuează, iar în speța de față probatoriul de la urmărirea penală s-a coroborat cu cel obținut în urma readministrării probelor, sau administrării unor probe noi.

Faptul că valiza cu droguri nu a fost interceptată de organele de anchetă și nu s-a substituit drogul, nu înseamnă că o infracțiune de introducere în țară de droguri nu poate fi dovedită și prin alte mijloace de probă, după cum s-a demonstrat anterior.

În contextul celor de mai sus arătate, probele administrate în apărarea inculpaților nu au fost reținute, nefiind relevante în raport de acuzațiile ce li s-au adus acestora, martorii relatând aspecte tangențiale faptelor, or, fiind în relații foarte apropiate cu inculpații, depozițiile acestora prezintă un grad ridicat de subiectivism (martora A.M.D. - soția inculpatului A., martorul A.I. - nepotul aceluiași inculpat).

Cu privire la această infracțiune de introducere în țară de droguri de mare risc, în apelurile inculpaților L. și P. s-a solicitat ca ei să fie achitați, fie în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., susținându-se că nu există probe certe de vinovăție, fie în subsidiar, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece doar inculpatul C.Ș. se face vinovat de comiterea acestei infracțiuni, el recunoscând în fața primei instanțe că a trimis coletul din Grecia. Tot legat de inculpatul C., aceiași apelanți au invocat că în mod greșit prima instanță le-a respins cererea și că se impune față de acest inculpat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de transport de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în infracțiunea de introducere în țară de droguri de mare risc, prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Dacă față de solicitarea inculpaților L. și P. de a fi achitați în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. Curtea s-a pronunțat deja, sub aspectul achitării în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a constatat că și în ipoteza în care s-ar ajunge la concluzia că inculpatul C. ar fi comis infracțiunea de introducere în țară de droguri de mare risc, prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava acest inculpat nu a fost trimis în judecată pentru o astfel de faptă.

Potrivit art. 336 alin. (1) C. proc. pen., doar procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la alte fapte și tot el este cel competent să declare că pune în mișcare acțiunea penală. În lipsa acestei atitudini a procurorului, instanța nu poate extinde de la sine procesul penal cu privire la alte fapte, situație ce a fost dată și în prezenta speță.

Referitor la greșita reținere în favoarea inculpatului C.Ș. a prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, s-a constatat că acest text de lege stipulează că persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2 - 10, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei.

Din lucrările dosarului a reieșit în mod clar că acesta a denunțat și facilitat identificarea, tragerea la răspundere a altor persoane care au comis infracțiuni legate de droguri, așa încât critica a fost nefondată.

Revenind la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, apărătorul inculpaților L. și P. a solicitat ca față de primul act material să se dispună achitarea acestora în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., motivând că nu există probe certe cu privire la această faptă, ci doar declarația inculpatului C.Ș., iar pentru al doilea act material s-a solicitat în principal achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., deoarece comiterea faptei din parcarea I.M. Suceava a fost determinată de organul de urmărire penală prin intermediul inculpatului C.Ș. și prin intermediul investigatorilor sub acoperire. În subsidiar, s-a solicitat ca pentru acest act material să se dispună achitarea în baza art. 10 lit. e) C. proc. pen., inculpații L. și P. fiind în eroare de fapt, aceștia susținând în mod constant că inculpatul C. le-a adus pachetul, fără să le spună ce conține, ci doar că urmează „să dea o țeapă".

Din lucrările dosarului a reieșit că primul act material al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată a constat în aceea că, la data de 10 iunie 2009, inculpatul C.Ș. a primit de la inculpații L.L. și P.O. cantitatea de 2,5 grame heroină să o ofere drept probă vreunui posibil cumpărător. În cursul respectivei nopți, inculpatul C.Ș. a fost depistat pe stradă de organele de poliție și, fiind condus la sediu, s-a găsit în lenjeria intimă a acestuia o folie de material plastic transparent în care se aflau circa 3 - 5 grame de praf de culoare crem, despre care inculpatul a spus că este heroină și o are de la doi tineri a căror identitate nu o poate dezvălui. Ulterior, inculpatul C. a precizat în declarațiile sale că cei doi tineri sunt inculpații L. și P.

Această faptă a fost dovedită nu doar de declarațiile inculpatului C.Ș., ci și din procesul-verbal din data de 10 iunie 2009 din care a rezultat că inculpatul C. a fost depistat de organele de poliție pe stradă, procesul-verbal de control corporal când asupra acestuia a fost găsită folia de material plastic transparent ce conținea praful de culoare crem, raportul de constatare tehnico-științific care reliefează că cele 2,5 grame găsite asupra inculpatului C. sunt heroină în amestec cu cafeina, de declarația martorului, investigator sub acoperire, F.N.A. care a arătat că în parcarea I.M. el este acela care a cântărit pachetul și a constatat personal că nu se scurgea nimic din pungă, dar a observat că pe ambalaj erau urme de praf alb, ca și cum la un moment dat s-ar fi scurs din ea.

Legat de credibilitatea și gradul de coroborare a declarațiilor inculpatului C.Ș. cu alte probe din dosar a fost menționat că acesta a indicat o persoană pe nume ,,M." din Botoșani, care poseda numărul de telefon ZZZ ca potențial cumpărător al pachetului cu heroină. Ori, acest nume „M." și numărul de telefon apar în agendele telefonice ale inculpaților P., A.A.M., L.

Referitor la al doilea act material al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, respectiv fapta comisă cu ocazia flagrantului organizat în parcarea I.M., nu au fost reținute apărările făcute în sensul de a fi achitați inculpații L. și P. în temeiul art. 10 lit. a) și e) C. proc. pen.

Din întregul probatoriu administrat în cauză a rezultat fără putință de tăgadă că, după ce în hotelul din Atena a fost predată valiza cu droguri inculpaților L. și P., aceștia au conceput și organizat întreaga activitate infracțională, fără ca inculpatul C.Ș. să mai aibă vreun drept de decizie. Inculpații L. și P. au fost singurii care, în Suceava, au transferat pachetul cu droguri din valiză în rucsac, percepând astfel în mod direct cantitatea existentă, ei sunt cei ce au negociat prețul de vânzare, inculpatul L. precizând investigatorilor sub acoperire că este vorba de 5 kg de heroină pe care vrea 50.000 euro. Ulterior, inculpatul L. a ieșit din incinta hotelului din Bacău, a mers la autoturismul cu care venise, unde s-a sfătuit cu inculpații P. și A.A.M., după care a revenit și a fost de acord cu prețul de 8.500 euro/kg. Apoi, chiar de la început, în mod clar inculpatul L. a promis inculpatului C. că după ce va vinde drogurile, îi va da 2.000 euro și-i va cumpăra o garsonieră.

Interceptările convorbirilor telefonice, depozițiile investigatorilor sub acoperire, celelalte probe au fost concludente sub acest aspect.

În aceste împrejurări, nu s-a reținut că inculpații L. și P. au fost în eroare de fapt, că nu au știut ce oferă spre vânzare, nefiind dat temeiul de drept prevăzut de art. 10 lit. e) C. proc. pen.

De altfel, în condițiile în care pachetul cu heroină ar fi aparținut inculpatului C.Ș., apărea ca ilogic comportamentul inculpaților L. și P. care au stabilit, negociat în mai multe rânduri prețul, au vândut heroina fără să-l consulte în vreun fel pe inculpatul C.

De asemenea, nu a fost reținută nici critica referitoare la faptul că inculpații ar fi fost provocați de investigatorii sub acoperire, de inculpatul C. să comită fapta.

Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului face distincție între noțiunile de agent infiltrat și agent provocator - cauza Ramanauskas contra Lituaniei, Teixeira contra Portugaliei etc.

Pentru a se face distincția dintre agentul infiltrat și cel provocator trebuie avute în vedere mai multe criterii:

- dacă intervenția agentului este ordonată și controlată de un magistrat;

- dacă autoritățile naționale aveau rațiuni suficiente pentru a-1 bănui pe acuzat de respectiva activitate infracțională;

- cazierul judiciar.

Există provocare din partea organelor de cercetare atunci când agentul infiltrat prin comportamentul său excede limitele examinării pasive a activității ilicite și exercită asupra persoanei suspectate o influență hotărâtoare de natură a o incita, a o provoca la comiterea infracțiunii care, în lipsa determinării agentului, nu ar fi fost săvârșită, în scopul de a face posibilă constatarea infracțiunii, obținerea de dovezi și tragerea la răspundere.

Or, în speță, inculpatul P.O. era recidivist, iar autoritățile naționale aveau date referitoare la implicarea sa alături de alte persoane în traficul de droguri de risc și mare risc, după cum a rezultat din procesul-verbal de sesizare din oficiu. Apoi, intervenția organelor statului a avut loc când deja infracțiunea de introducere în țară de droguri de mare risc se consumase deja, a fost asigurată coordonarea și supravegherea de către un magistrat, iar operațiunea a fost efectuată nu în scopul determinării comiterii faptei, nu în scopul obținerii de probe, ci în vederea capturării întregii cantități de heroină a cărei comercializare crea un pericol grav asupra sănătății eventualilor consumatori și a colectivității, cu atât mai mult cu cât inculpații au spus investigatorilor sub acoperire că mai pot procura și alte cantități de heroină.

Nu era reală susținerea că inculpații L. și P. nu au dat niciun telefon, ci doar inculpatul C.Ș. și investigatorii sub acoperire i-au sunat pe aceștia.

Sunt la dosar probe (interceptări ale convorbirilor telefonice, declarațiile inculpatului C.Ș., declarațiile investigatorilor sub acoperire) din care a rezultat că inculpații L. și P. sunt cei ce căutau în mod insistent cumpărători pentru cantitatea de 5 kg heroină, deplasându-se inclusiv la Botoșani pentru a o vinde numitului M. Aflând despre această situație, martorul Ș.A. (posesorul unui autoturism M. cu volan pe dreapta, fiind cunoscut și de către S.I. atunci când i s-a oferit spre folosință M.-ul cu volan pe dreapta pentru perioada în care el închiriase R.-ul), i-a spus inculpatului P. că are cumpărător pentru marfă, dar din Germania.

Contribuția inculpatului C. s-a limitat doar a trimite un SMS către inculpatul L. cu numărul de telefon al cumpărătorului (investigatorul sub acoperire).

Inculpatul L. este cel ce l-a contactat pentru prima dată pe investigatorul sub acoperire, de comun acord s-a stabilit ca loc de întâlnire hotelul din municipiul Bacău, iar apoi parcarea I.M. din Suceava.

Din înregistrarea unei convorbiri telefonice purtate între inculpații P. și L., acesta din urmă cu referire la vânzarea de droguri a afirmat: „mai stau oleacă, dacă nu îi sun eu" - ceea ce a demonstrat, din nou, că inculpații erau ferm hotărâți să procedeze la vânzare, încă din perioada în care introduseseră drogurile în țară (când de altfel îi promiseră inculpatului C. suma de 2.000 Euro și că îi vor cumpăra o garsonieră; având de achitat unele cheltuieli efectuate cu deplasarea în Grecia, inculpatul A. spunând la revenirea în țară martorului E.S. că nici el nu a fost plătit pentru cursa efectuată.

În plus, inculpații L. și P. au promis investigatorilor sub acoperire că după circa o săptămână le va mai vinde o altă cantitate de droguri.

Ca urmare, nu s-a reținut existența provocării polițiste, fapta fiind comisă de către inculpați din proprie voință și nu ca urmare a vreunei provocări.

Cum, în contextul celor prezentate, s-a constatat că există probe care dovedesc în mod cert vinovăția inculpaților, prezumția de nevinovăție a fost răsturnată. Celelalte critici formulate (controlul vamal la granița cu Bulgaria, lipsa amprentelor inculpaților de pe coletul cu droguri - știut fiind că lăsarea de amprente poate fi evitată prin purtare de mănuși, sau pot fi șterse etc.) nu mai apar ca fiind concludente în cauză.

În lumina celor arătate anterior și solicitările din concluziile scrise depuse de inculpatul L.L. de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru comiterea infracțiunilor de introducere în țară de droguri de mare risc, trafic de droguri de mare risc, au fost considerate neîntemeiate.

În legătură cu criticile formulate de inculpatul-apelant A.A.M., prin apărător, Curtea a constatat că și ele sunt neîntemeiate. Susținerea că în cauză ar fi dată „provocarea polițistă" a fost pe larg combătută în cadrul motivării apelurilor declarate de inculpații L. și P., motiv pentru care nu a mai fost reluată.

Parte din probatoriul precizat și analizat în prezenta hotărâre l-a vizat și pe inculpatul A.A.M., dovedindu-se că în ce-1 privește există infracțiunea de complicitate la trafic de droguri de mare risc.

Acest inculpat a solicitat în subsidiar și achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., susținând că lipsește intenția, deoarece a rămas singur în automobilul din fața hotelului din municipiul Bacău, că a fumat o țigară și el nu știa ce se petrece, iar la data când a avut loc flagrantul ar fi fost plecat din oraș.

Deși apelantul a susținut că nu ar fi avut decât rolul de simplu șofer și nu știa ce se întâmplă, împotriva acestuia nu sunt doar declarațiile inculpatului C.Ș., ci și ale celor trei investigatori sub acoperire, înregistrările de convorbiri telefonice, conținutul agendelor telefonice ale inculpaților unde numele sau apelativul ,,V." și numărul de telefon al apelantului apar frecvent, procesul-verbal de citire a telefonului ridicat de la inculpatul A.A.M. din care a rezultat că în agenda mobilului, pe lângă alte persoane, este trecut și L. cu numărul (...) (L.L.), M. - ZZZ care este, după spusele inculpatului C., persoana din Botoșani la care, după ridicarea valizei de la autogara Suceava, inculpații L., P., A., F. s-au deplasat pentru a-i vinde heroina.

Din procesul-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire N.G., din declarațiile acestuia a rezultat că el a supravegheat zona parcării hotelului din municipiul Bacău, că inculpatul L. a coborât din autoturismul A. și a intrat în hotel unde a stat circa 30 de minute, că în autoturism au rămas două persoane, una la volan, iar cealaltă pe locul din față dreapta, că aceste persoane nu au părăsit mașina și stăteau cu ușile deschise deoarece afară era cald. După circa 30 minute, persoana care a intrat în hotel (inculpatul L.) a revenit la mașină, a discutat cu persoana de pe locul față dreapta, în timp ce a treia persoană era la volan, după care a mers din nou în hotel. Ca urmare, inculpatul A.A.M. cel puțin a asistat la discuția dintre inculpații L. și P. privitoare la negocierea prețului heroinei, astfel încât cunoștea că este vorba despre droguri.

Prezența inculpatului A.A.M. în parcarea I.M. din Suceava cu ocazia derulării flagrantului a fost în mod categoric dovedită. Procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, planșele foto, constatarea tehnico-științifică care evidențiază că amprentele digitale ridicate din interiorul autoturismului W.P. cu nr. (...) aparțin apelantului etc., au confirmat că inculpatul A.A.M. era cel care l-a adus cu autoturismul W.P. pe inculpatul L.L. la I.M., că asupra inculpatului A.A.M. au fost găsite unele bunuri (un telefon mobil, o pereche ochelari de soare, o agendă, o carte de identitate, o brichetă, 2 seturi chei), prezența lui fiind certă.

Coroborând toate aceste probe care-1 vizează pe inculpatul A.A.M. nu s-a concluzionat că acesta a efectuat doar transport de persoane ocazional, ci dimpotrivă, că el cunoștea că se face trafic de heroină, având legături multiple cu celelalte persoane implicate.

Faptele inculpatului-apelant F.C.G. care, la data de 29 mai 2009, s-a deplasat cu inculpații L., P. și A. în Grecia, la data de 31 mai 2009 a revenit în țară împreună cu inculpații L., C. și A., a ridicat valiza în care se afla pachetul cu heroină de la autogara Suceava și împreună cu inculpații L., P. și A. s-a deplasat în Botoșani în vederea valorificării drogurilor au fost dovedite de probatoriul anterior menționat, relevante fiind nu doar declarațiile inculpatului C.Ș., ci și declarațiile martorului V.I., care, cu ocazia ridicării valizei, a discutat personal cu acesta, copia chitanței de depunere a coletului din data de 30 mai 2009, copie a listei bagajelor unde inculpatul-apelant, care era destinatarul valizei, a semnat de ridicare, a indicat seria și numărul real al cărții de identitate, proces-verbal prin care inculpatul C. l-a recunoscut din grup pe inculpatul F., procesele-verbale de citire a agendelor telefonice a celorlalți inculpați în care era trecut și numărul de telefon al inculpatului F. zis și „F." etc.

Ca urmare, apărările făcute de apărătorul acestui inculpat-apelant, că nu există probe certe că ar fi comis faptele, că apelantul nu a fost în Grecia, că nu a ridicat coletul de la autogara din Suceava, au fost considerate neîntemeiate.

Referitor la apelul declarat de inculpatul C.Ș. s-a constatat că acesta este singurul care a avut o poziție procesuală corectă de recunoaștere și regret a faptelor comise, care potrivit art. 16 din Legea nr. 143/2000 a facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, beneficiind în mod legal de prevederile acestui text de lege. De asemenea, în mod corect au fost reținute în favoarea acestui inculpat-apelant circumstanțele atenuante facultative, prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.

Totuși, având în vedere și criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., activitatea infracțională a inculpatului C.Ș., instanța de apel a constatat că în cauză nu se impune schimbarea modalității de executare a pedepsei, aceasta fiind corect individualizată de către Tribunalul Suceava, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare.

Inculpatul-apelant A.O.P. a fost cel care, la data de 29 mai 2009, i-a transportat pe inculpații L., P., F. în Grecia, la 31 mai 2009, i-a adus pe inculpații L., C., F. înapoi în Suceava, i-a însoțit pe inculpați la Autogara Suceava pentru a ridica coletul, după care i-a transportat pe inculpații L., P., F. în Botoșani în vederea valorificării drogurilor. La 12 iunie 2009 l-a transportat pe inculpatul P., care avea asupra sa valiza cu heroină în parcarea I.M. din Suceava. Chiar dacă inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor, solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., la dosar există probe care-1 incriminează, precum declarațiile martorilor E.S., Ș.A., S.I., din care a rezultat în mod cert că apelantul a împrumutat autoturismul R. de la proprietarul S.I. pentru a pleca în străinătate cu el, că într-o discuție purtată în iunie 2009 cu martorul Ș.A. inculpatul A. a recunoscut că a fost plecat cu autoturismul în străinătate.

Din procesul-verbal de citire a telefonului mobil al inculpatului A. a rezultat că acesta avea în agenda telefonică numerele mai multor inculpați din prezenta cauză, iar din înregistrările convorbirilor telefonice dintre martorul E.S. și inculpatul A. a reieșit că acesta din urmă a recunoscut că la momentul închirierii autoturismului R. a afirmat că se va deplasa în Belgia, dar că nu a fost în Belgia. De altfel, inculpatul-apelant nu a putut oferi nicio explicație asupra faptului că în perioada închirierii, de câteva zile, a parcurs peste 3.000 km.

Coroborând aceste probe cu declarația inculpatului C., procese-verbale de recunoaștere din grup, cu celelalte probe, susținerile inculpatului-apelant A. că el nu a fost în Grecia, că doar în calitate de taximetrist l-a transportat pe inculpatul P. la I.M., nu au fost reținute (a se vedea și cele expuse cu privire la acest inculpat în cadrul analizării apelurilor declarate de inculpații L. și P.). Depozițiile martorilor propuși de acest inculpat au fost infirmate de restul probatoriului, ele neputând avea efecte juridice, având în vedere și relațiile apropiate în care se află (soția și nepotul inculpatului).

În apelurile formulate de inculpații L.L., P.O., A.A.M., F.C.G., C.Ș. s-a criticat și individualizarea făcută pedepselor, solicitându-se fie reținerea de circumstanțe atenuante facultative prevăzute de art. 74 C. pen., fie ca circumstanțelor deja reținute să li se dea o eficiență mai mare, care să ducă la reducerea pedepselor și schimbarea modalității de executare într-una neprivativă de libertate.

Reținerea de circumstanțe atenuante facultative este o posibilitate a instanței și nicidecum o obligație.

Potrivit art. 72 C. pen., la individualizarea pedepsei trebuie să se țină seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, gradul de pericol social concret, limitele speciale ale pedepsei, împrejurările săvârșirii faptelor, cauzele ce agravează sau atenuează răspunderea penală, urmările produse sau ce puteau să se producă, persoana făptuitorului.

Dacă cu privire la inculpatul C.Ș. instanța de apel a abordat deja acest aspect, cu privire la inculpații L. și P. care au deținut rolul central în derularea întregii activități infracționale, care au introdus și traficat o cantitate mare de heroină, având în vedere și poziția procesuală nesinceră de inducerea în eroare a instanței, precum și statutul de recidivist al inculpatului P., Curtea a constatat că nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante facultative, cu atât mai mult cu cât pedepsele au fost orientate spre limita minimă de 15 ani închisoare.

Aceeași concluzie s-a impus și față de inculpatul F.C.G., motivat de statutul său de recidivist și conduita din cursul procesului penal.

Față de inculpatul-apelant A.A.M. au fost deja reținute circumstanțe atenuante prev. de art. 74 al.2 C. pen., iar o diminuare mai accentuată a pedepsei ar fi contravenit scopului de prevenție și reeducare a inculpatului.

Ca urmare, s-a constatat că în cauză s-a făcut o corectă individualizare a pedepselor, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare, apelurile formulate de inculpați dovedindu-se a fi neîntemeiate.

În ce privește critica referitoare la cuantumul cheltuielilor judiciare stabilite de către instanța de fond, Curtea, având în vedere relațiile primite de la diferitele instituții implicate în efectuarea urmăririi penale referitoare la aceste cheltuieli, a constatat că în mod justificat inculpații au fost obligați la plata acestora.

În ce privește apelul procurorului, acesta a fost apreciat ca întemeiat din următoarele considerente:

Potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, constituie grup infracțional organizat - grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o anumită perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material. Nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are o continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.

Conform art. 8 din Legea nr. 39/2003, inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este potrivit prezentei legi un grup infracțional organizat, se pedepsește după caz potrivit art. 167 sau 323 C. pen.

Potrivit art. 323 alin. (1), (2) C. pen., infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni constă în fapta de a se asocia sau de a iniția constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni, altele decât cele arătate în art. 167 C. pen., ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri. Dacă fapta de asociere a fost urmată de săvârșirea unei infracțiuni, se aplică regulile concursului de infracțiuni.

Subiect al infracțiunii prevăzute de art. 323 C. pen. poate fi orice persoană, iar prin natura sa această infracțiune presupune o pluralitate constituită de subiecți. Toți subiecții au calitatea de autori, fiind indiferent faptul că au participat la constituirea grupării sau au aderat ulterior, ori au sprijinit-o în orice mod. Participația este posibilă sub forma instigării la constituirea asociației, iar complicitatea, sub forma promisiunii de tăinuire sau favorizare. De observat că legea asimilează complicitatea prin înlesnire ori ajutor cu însăși săvârșirea de autor a infracțiunii.

Latura subiectivă a infracțiunii se realizează cu intenție directă, iar o cerință esențială a acesteia este ca asocierea să aibă ca scop săvârșirea uneia sau mai multor infracțiuni, subiecții infracțiunii să cunoască acest scop.

Latura obiectivă a infracțiunii presupune patru modalități: asocierea, inițierea, aderarea și sprijinirea. Consumarea infracțiunii are loc în momentul săvârșirii uneia dintre aceste modalități alternative a laturii obiective.

Având în vedere conținutul art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, conținutul infracțiunii prev. de art. 323 C. pen., instanța de apel a constatat că în mod greșit tribunalul a reținut că de esența infracțiunii prev. de art. 323 C. pen. este necesitatea existenței unei anumite organizări a grupului, reguli de acționare, o anumită ierarhie și o repartizare a rolului între membrii grupului. Aceste elemente sunt caracteristici ale grupului infracțional organizat prevăzut de art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003.

Conform teoriei și practicii judiciare, latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 323 C. pen. constă în asocierea în scopul săvârșirii uneia sau a mai multor infracțiuni a cel puțin două persoane, prin manifestarea voinței acestora, presupunând o reunire cu perspectiva unei durate în timp a mai multor persoane, în vederea realizării unui scop infracțional comun.

Aderarea la o asociere constituită în vederea săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni - a treia modalitate de săvârșire a unei infracțiuni - constă în intrarea efectivă a făptuitorului într-o astfel de asociere ca membru al acesteia, această modalitate de săvârșire fiind condiționată de o asociere deja constituită în care făptuitorul înțelege să intre ca membru.

Acțiunea de sprijinire a asociației constă în orice ajutor sau înlesnire a activității acesteia.

În speță, probatoriul administrat scoate în evidență că la propunerea inculpatului L., inculpatul C. a acceptat să deturneze spre România drogurile preluate din Turcia, astfel încât acești inculpați s-au asociat în vederea săvârșirii infracțiunilor de introducere în țară de droguri de mare risc (inculpatul L. a promis chiar de la început inculpatului C. că dacă îi va da lui drogurile, după vânzare îi va da 2000 de euro și-i va cumpăra o garsonieră). La această asociere au aderat ulterior și inculpații P., A. și F., activitatea acestora fiind anterior precizată.

Ca urmare, faptele acestor inculpați întrunesc și elementele constitutive ale infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 alin. (1), (2) C. pen., așa cum s-a motivat în apelul procurorului, criticile făcute de apărători cu privire la această infracțiune fiind nefondate.

Așa fiind, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către cei șase inculpați.

Referitor la inculpații L.L. și P.O. s-a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților a fost luată prin Încheierea nr. 20 A din 13 iunie 2009 și respectiv nr. 18 A din 13 iunie 2009 pentru o perioadă de 29 zile, motivat de faptul că sunt date temeiurile prev. de art. 143, 148 C. proc. pen., respectiv că sunt indicii temeinice de comitere a faptelor pentru care sunt cercetați, pedepsele prevăzute de lege sunt mai mari de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Ulterior, ea a fost menținută pe toată durata soluționării cauzei.

Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b C. proc. pen.

Conform art. 160b alin. (3) teza I C. proc. pen., în cazul în care instanța constată că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate, dispune menținerea acestei măsuri.

Din materialul probator efectuat a reieșit că există probe, în sensul art. 681 C. proc. pen., din care a rezultat presupunerea de comitere, de către inculpați, a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată și ulterior condamnați de către prima instanță, subzistând așadar temeiul prev. de art. 143 C. proc. pen. (proces-verbal de constatare, proces-verbal de cercetare, planșe foto, declarațiile de martor, declarațiile unora dintre inculpați, adrese, înscrisuri etc).

Având în vedere natura și modalitatea concretă de comitere a faptelor, gravitatea acestora, frecvența și amploarea pe care a cunoscut-o acest fenomen în ultimul timp, rolul determinant al inculpaților L. și P. în derularea activității infracționale, precum și efectele grave pe care le produce toxicomania asupra individului din punct de vedere fizic și psihic, s-a justificat menținerea stării de arest preventiv, subzistând în continuare temeiul prev. de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Prin lăsarea în libertate a inculpaților s-ar crea în rândul societății o stare de tulburare, de insecuritate. Reprimarea fenomenului de trafic ilicit de droguri impune luarea de măsuri cât mai eficiente, iar organele statului trebuie să acționeze cu mai multă fermitate.

Există însă anumite tipuri de infracțiuni, printre care și cele de trafic ilicit de droguri care prin însăși comiterea lor generează un pericol concret pentru ordinea publică, prin gravitatea efectelor pe care le-ar putea produce, justificând luarea măsurii arestării preventive.

Ca urmare, constatând că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților L.L. și P.O. subzistă în continuare, în baza art. 381 C. proc. pen., s-a dedus în continuare din pedeapsă durata arestării preventive de la 19 februarie 2010 la zi, fiind menținută măsura preventivă.

În consecință, prin Decizia penală nr. 83 din 28 decembrie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații P.O., A.A.M., L.L., C.Ș., A.O.P. și F.C.G. împotriva Sentinței penale nr. 41 din 19 februarie 2010 a Tribunalului Suceava și a admis apelul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, dispunând în sensul celor precizate în precedent.

3. Împotriva acestei decizii au formulat, în termen legal, recursuri inculpații, aducând ample critici vizând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

Astfel, recurentul-inculpat P.O. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 10, 12, 14, 17, 171, 18 C. proc. pen.

O primă critică a vizat aspectul că instanța fondului nu a intrat în cercetarea fondului cu privire la primul act material al infracțiunii continuate de trafic de droguri, constând în aceea că inculpații L.L. și P.O. ar fi oferit inculpatului C.Ș. un plic cu 2,5 grame heroină. Se susține în acest sens că instanța nu a arătat temeiurile ce au fundamentat soluționarea laturii penale, motivarea nefăcând vreo referire punctuală la acest act material, context în care se apreciază ca fiind incidente și dispozițiile art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., în împrejurarea în care s-a solicitat achitarea ambilor inculpați pentru acea faptă.

În ceea ce privește infracțiunea de introducere în țară de droguri de mare risc, inculpatul P.O. solicită achitarea sa în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., învederând că în cazul constituirii unei astfel de infracțiuni nu poate exista o prezumție în sensul că drogurile respective ar fi fost introduse în țară de către respectivii participanți la infracțiunea de trafic de droguri, o asemenea prezumție nefiind prevăzută ca mijloc de probă și nici permisă de Codul de procedură penală, tocmai pentru că există o prezumție legală prevăzută, aceea de nevinovăție, ce are ca izvor principiul in dubio pro reo.

În legătură cu elementele faptice avute în vedere la susținerea acuzării inculpatului de săvârșirea infracțiunii - respectiv achiziționarea unui bilet de transport pe ruta Atena - Suceava, un colet expediat pe numele inculpatului F.C.G. și declarația administratorului firmei de transport, apărarea relevă că acestea nu au valoare de certitudine cu privire la identitatea reală a persoanei ce a achiziționat biletul de transport, de conținutul real al acelui colet, astfel încât, în lipsa unui alt mijloc de probă cert ori relativ cert, acuzațiile nu sunt sustenabile, iar declarațiile inculpatului C.Ș. nu prezintă valoare probatorie, în condițiile în care nu se coroborează cu ansamblul materialului probator al cauzei.

Recurentul-inculpat P.O. pretinde că simplul fapt că inculpatul C.Ș. a făcut o excursie în Turcia și eventual în Grecia nu dovedește cu nimic susținerile acestuia că ar fi preluat o cantitate de droguri, că ar fi deturnat-o și predat-o celorlalți inculpați, cu atât mai mult cu cât în declarația sa, C.Ș. arată că nu a desfăcut coletul și nu știe ce conținea.

Invocând practica Curții Europene a Drepturilor Omului, apărarea susține că mijloacele de probă strânse în cursul urmăririi penale servesc doar ca temei pentru trimiterea în judecată a acuzatului, însă doar probele administrate în cursul judecății în mod contradictoriu pot servi aflării adevărului.

În plan subsidiar, pentru această infracțiune se solicită achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., în împrejurarea în care infracțiunea de introducere în țară de droguri de mare risc a fost săvârșită de inculpatul C.Ș., potrivit declarațiilor date de acesta.

Prin urmare, soluția de condamnare a inculpatului P.O. este greșită, instanța comițând o gravă eroare de fapt, în împrejurarea în care îndoiala persistă în ceea ce privește vinovăția ceea ce, în opinia inculpatului, echivalează cu o probă pozitivă de nevinovăție.

În sprijinul persistenței îndoielii, se invocă o serie de constatări ale instanței fondului, cuprinse în considerentele hotărârii pronunțate și se arată că raționamentul acesteia nu numai că înfrânge orice prezumție de vinovăție cât și principiul in dubio pro reo, dar face dovada că inculpații nu au beneficiat de un proces echitabil în fața unei autorități judiciare imparțiale.

În ceea ce privește infracțiunea de trafic de droguri în formă continuată, în primul său act material, recurentul-inculpat solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție achitarea pe temeiul că fapta nu există, și același regim juridic consideră că s-ar impune și cu privire la cel de-al doilea act material al acestei infracțiuni, respectiv cel de vânzare a cantității de droguri la I.M., motivat de aspectul că probele strânse cu ocazia flagrantului, cât și anterior, au fost obținute în mod nelegal, prin determinarea inculpaților P.O. și L.L. la săvârșirea infracțiunilor de către investigatorii sub acoperire.

În acest sens sunt evidențiate interceptările telefonice, în care investigatorul sub acoperire îl contactează pe inculpatul L.L., și depășindu-și atribuțiile, îl determină pe acesta la săvârșirea infracțiunii de vânzare de droguri în scopul obținerii de probe.

În plan subsidiar se invocă eroarea de fapt în care s-ar fi aflat inculpații L.L. și P.O. cu privire la conținutul coletului adus de C.Ș., circumscris cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., conform precizării recurentului-inculpat P.O. - se susține că în cauză se impunea schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de transport de droguri de mare risc în două infracțiuni, respectiv cea de introducere în țară de droguri de mare risc (autorat) și trafic de droguri sub forma vânzării (complicitate).

O altă critică avansată a vizat greșita reținere în favoarea inculpatului C.Ș. a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 193/2000, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile textului de lege, acesta nedenunțând săvârșirea altor fapte penale, ci a ajutat la crearea unor noi fapte penale.

În plan subsidiar, în contextul înlăturării apărărilor evocate în precedent, recurentul-inculpat P.O. invocă dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea judiciară a pedepselor aplicate prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen., cu consecința stabilirii unei pedepse într-un cuantum situat sub limita minimului special prevăzut de lege, sens în care se învederează aspectul că inculpatul nu este traficant și nici consumator de droguri.

Referitor la infracțiunea de asociere în vedere comiterii de infracțiuni, recurentul-inculpat arată că legiuitorul prin instituirea art. 8 din Legea 38/2003 nu a instituit o prezumție absolută de existență a unei alte infracțiuni, precum cea prevăzută de art. 167 sau 323 C. pen., ci a îndrumat organul judiciar în a analiza incidența unor asemenea infracțiuni.

S-ar impune, în opinia recurentului-inculpat, a se face distincția cuvenită, în raport cu specificul speței, între infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și participația penală la oricare infracțiune și a se identifica în mod precis elementul esențial ce diferențiază cele două ipoteze, anume momentul consumării infracțiunii de asociere față de infracțiunea scop, neincriminarea actelor pregătitoare ale infracțiunii scop, ci doar al acordului de voință dat de cel puțin două persoane de a se asocia să comită un anumit gen de infracțiuni.

În mod evident, în speță, din modul în care e descrisă acuzația, se poate constata că nu există anterior săvârșirii pretinsei fapte de introducere în țară de droguri și trafic de droguri, o asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni generice.

Recurentul-inculpat L.L. a invocat în motivele de recurs, amplu detaliate în scris, aceleași critici, aducând argumente identice, în fapt și drept, susținerilor sale.

Recurentul-inculpat C.Ș. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând Înaltei Curți de Casație și Justiție să constate că se impune reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate, în contextul în care conduita sa anterioară săvârșirii faptelor, aspectul că nu este recidivist, a colaborat cu organele judiciare, oferind, furnizând informații pentru depistarea tuturor membrilor grupării infracționale, a recunoscut și regretat faptele comise, ar fi impus ca modalitatea de executare a pedepsei să se concretizeze în aplicarea art. 861 C. pen. în același sens, inculpatul a arătat că circumstanțele personale îi sunt favorabile, este încadrat în muncă, integrat într-un colectiv.

Și recurentul-inculpat A.O.P. a criticat decizia penală pronunțată în cauză, apreciind că se impune luarea în considerare a cazurilor de casare reglementate în art. 3859 pct. 9, 12, 14 și 18 C. proc. pen.

Astfel s-a susținut că instanțele nu au procedat la cercetarea elementelor constitutive în raport cu actele materiale ale infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, și respectiv, complicitate la traficul de droguri, respectiv complicitate la introducerea în țară a drogurilor de mare risc, împrejurări în care, urmare a casării deciziei penale dar și a sentinței fondului, cauza ar trebui trimisă spre rejudecare primei instanțe.

În plan subsidiar s-a solicitat casarea deciziei instanței de apel și menținerea soluției fondului cu privire la achitarea pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 323 - art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Incidența art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. se fundamentează, în opinia recurentului-inculpat A.O.P., pe omisiunea cercetării elementelor constitutive ale infracțiunii, în sensul de a se afla dacă inculpatul a avut cunoștință de existența grupării infracționale, ori intenția de a face parte dintr-o astfel de grupare, câtă vreme ocupația sa era de taximetrist.

Decizia instanței de apel în sensul condamnării sale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 323 - art. 8 din Legea nr. 39/2003, reprezintă consecința unei grave erori de fapt, atrăgând casarea, în condițiile incidenței cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18.

Aceeași este solicitarea inculpatului și cu referire la complicitate la infracțiunea de introducere în țară de droguri de mare risc, precum și la complicitate la traficul internațional de droguri, în condițiile în care acuzațiile aduse nu sunt susținute de materialul probator al cauzei, material ce a fost greșit evaluat de instanță.

În fine, recurentul-inculpat invocă, într-un plan subsidiar, și reindividualizarea judiciară a pedepselor aplicate, apreciind ca excesivă pedeapsa pe care urmează a o executa și contravenind scopurilor generale ale pedepsei.

Recurentul-inculpat F.C.G. a înțeles să critice hotărârea din perspectiva faptului că instanțele, deși erau datoare să administreze probatorii privind atitudinea subiectivă de constituire a unui grup, nu au făcut decât să genereze concluzii apriorice de vinovăție.

S-a mai pretins că instanțele nu au administrat probatorii care să evidențieze natura coletului introdus în țară, dincolo de orice îndoială.

Într-o teză subsidiară, inculpatul a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepsei.

Recurentul-inculpat A.A.M. a invocat drept cazuri de casare dispozițiile art. 3859 pct. 18, 14 C. proc. pen., sens în care a învederat Înaltei Curți de Casație și Justiție că soluția de condamnare este consecința comiterii unei grave erori de fapt, în împrejurarea în care nu erau întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de care e acuzat, lipsind intenția, context în care se impune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În plan subsidiar, apreciază că se impune reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate, care este prea severă și reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante judiciară reglementată în art. 76 lit. b) C. pen., cu consecința aplicării art. 76 lit. b) C. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție examinând hotărârile recurate, prin prisma amplelor critici aduse în raport cu motivele de recurs, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată:

În urma administrării materialului probator al cauzei - prin efectuarea unui supliment de raport de expertiză de către Laboratorul Central de Analiză și Profil al drogurilor, a unui raport de expertiză criminalistică de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași - a relațiilor obținute de la diverse instituții ale statului implicate în efectuarea urmăririi penale, dar și reaudierea inculpaților, parțial a martorilor cauzei, precum și efectuarea unui raport de constatare tehnico-științific cu privire la proba înaintată a concluzionat cu privire la 1930 g heroină cu cafeină - instanța de apel a reținut aceeași situație de fapt cu cea prezentată în cele două acte de sesizare ale instanței, constatând dubii în ceea ce privește cantitatea de droguri introdusă în țară (respectiv cantitatea de 5 kg cum se reținuse inițial).

Efectuând propriul examen cu privire la ansamblul probator strâns în faza de urmărire penală, administrat de prima instanță în cursul cercetării judecătorești și suplimentat de instanța de control judiciar în faza soluționării apelurilor, Înalta Curte de Casație și Justiție constată:

Criticile formulate de inculpații F.C.G., L.L., P.O. și A.O.P., cu privire la greșita condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc sunt nefondate, probatoriul valorificat de instanță fiind complet și suficient în susținerea acuzațiilor formulate în acest sens și, pe cale de consecință, în vederea tragerii inculpaților la răspundere penală.

Deși punctul de plecare în susținerea acuzației l-a constituit declarația coinculpatului C.Ș., instanțele au avut în vedere valoarea probatorie, sub rezerva dispozițiilor art. 69 C. proc. pen., analizând judicios aceste declarații în raport cu cele ale inculpaților F.C.G., L.L., P.O. și A.O.P., în contextul coroborării acestora cu restul probatoriului și evidențiind în mod justificat, dealtfel, împrejurarea că asupra inculpaților L.L. și P.O. s-a descoperit, cu ocazia flagrantului, cantitatea de 2 kg heroină.

Deși s-a constatat existența unor probe indirecte care au confirmat susținerile inculpatului C.Ș., infirmând totodată apărările construite de cei patru inculpați, instanțele în mod corect au reținut vinovăția acestora în săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc, în diverse forme ale participației penale, procedând la sancționarea penală a acestora.

Aspectele relevate de instanță, în sensul modalității în care cei patru inculpați au participat la săvârșirea acestei infracțiuni - sprijinire, concepere, conducere a activității infracționale - sunt conforme situației de fapt ce a rezultat din materialul probator al cauzei.

De asemenea, argumentele aduse de instanță în motivarea soluției de condamnare sunt suficiente și judicios expuse, astfel încât susținerile inculpaților în fața primei instanțe, a instanței de apel și reiterate în cuprinsul motivelor de recurs, în sensul nevinovăției lor apar ca lipsite de fundament, în contextul în care probele cauzei, fie ele indirecte, conduc la o singură concluzie, cu privire la existența faptului principal, în sensul existenței infracțiunii și a vinovăției penale în săvârșirea ei a celor patru inculpați.

Din această perspectivă, și solicitările recurenților-inculpați P.O., L.L., A.O.P. și F.C.G. cu privire la greșita încadrare a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului C.Ș., precum și a reținerii eronate în favoarea acestui din urmă inculpat a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 sunt nefondate, Curtea de Apel aflată în fața acelorași critici, constatând într-o manieră justă că obiectul judecății în ceea ce-1 privește pe inculpatul C.Ș. (art. 317 C. proc. pen.) nu permitea instanțelor, chiar în ipoteza în care s-ar fi concluzionat cu privire la comiterea infracțiunii de introducere în țară de către acest inculpat a drogurilor de mare risc, a proceda la aplicarea art. 334 C. proc. pen., singura instituție ce ar fi putut opera fiind extinderea procesului penal cu privire la alte fapte, instituție de drept procesual penal, care în conformitate cu art. 336 alin. (1) C. proc. pen., lasă în atributul procurorului un asemenea demers.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 își află incidența în cazul inculpatului C.Ș., în împrejurarea în care probele cauzei au demonstrat că inculpatul a denunțat și facilitat identificarea cu consecința tragerii la răspundere penală și a altor persoane vinovate de comiterea unor infracțiuni legate de droguri.

În consecință, cazul de casare reglementat în art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. nu este incident în cauză, condamnarea celor patru inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc nefiind consecința unor grave erori de fapt, astfel cum în mod nejustificat au pretins recurenții-inculpați.

O critică având caracter comun a fost aceea vizând infracțiunea de trafic de droguri reținută în sarcina inculpaților P.O. și L.L., mai exact a primelor două acte materiale componente ale acestei infracțiuni în forma sa continuată [art. 41 alin. (2) C. pen.], acte cu privire la care s-ar fi impus soluția achitării, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru ambele acte, respectiv, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Susținerile inculpatului sunt contrazise de declarațiile inculpatului C.Ș., dar și de procesele-verbale de control corporal al lui C.Ș., raportul de constatare tehnico-științifică, declarația martorului investigator sub acoperire, precum și de interceptările convorbirilor telefonice, probe ce evidențiază, fără putință de tăgadă, activitatea infracțională a inculpaților P.O. și L.L., maniera în care cei doi au conceput, organizat și coordonat acțiunile ilicite, puterea lor de a decide.

Referitor la criticile ample aduse de recurenții-inculpați modului ilegal în care ar fi fost obținute probele, în sensul provocării, a determinării lor la săvârșirea de infracțiuni de către investigatorul sub acoperire, ori de către însuși inculpatul C.Ș., instanțele au motivat, de asemenea corespunzător inexistența provocării din partea agenților statului și respectarea limitelor examinării pasive a activității ilicite.

Efectuând propriul demers analitic asupra legalității obținerii probelor în prezenta cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că inculpații nu au fost incitați, provocați, în niciun mod de către agenții infiltrați la comiterea infracțiunilor, activitățile acestora respectând garanțiile oferite de art. 6 din Convenție și art. 68 alin. (2) C. proc. pen., în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție are în vedere că între inculpați și investigator, colaborator sub acoperire, contactele au avut loc în împrejurări în care inculpații căutau în mod activ cumpărător pentru cantitatea de heroină, în cauză existau date cu privire la implicarea inculpatului P.O. (recidivist) alături de alte persoane în traficul de droguri de risc și mare risc, iar acțiunea prin care organele statului au intervenit, prin agenți infiltrați, a fost coordonată, supravegheată de un magistrat și s-a produs ulterior consumării infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc.

Infiltrarea agenților statului a fost pe deplin justificată în demersul autorității judiciare de a captura întreaga cantitate de heroină, ce reprezenta un real pericol în perspectiva comercializării, în speță, Înalta Curte de Casație și Justiție neputând identifica vreun element care să susțină ipoteza că operațiunea ar fi fost efectuată în scopul determinării inculpaților în a comite infracțiuni, ori în scopul obținerii de probe în acest sens.

Astfel, cum instanțele au constatat, la dosarul cauzei există probe - declarațiile inculpatului C.Ș., declarațiile investigatorului sub acoperire, dar și interceptarea convorbirilor telefonice - care atestă, dincolo de orice îndoială, activitatea infracțională a inculpatului.

Dintr-o asemenea perspectivă, solicitările avansate de recurenții-inculpați, în sensul constatării obținerii în mod nelegal a probelor, nu pot fi primite.

Nici criticile aduse de inculpatul A.A.M. hotărârii pronunțate în același sens, al ilegalității manierei de obținere a probelor nu vor fi avute în vedere în temeiul acelorași argumente.

Același inculpat a susținut neîntrunirea elementelor constitutive ale complicității sale la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, invocând lipsa intenției în condițiile în care rolul său la data săvârșirii infracțiunilor a fost acela de simplu șofer, neavând cunoștință de caracterul ilicit al acțiunilor derulate de ceilalți inculpați, iar la data organizării flagrantului fiind plecat din oraș.

Contrar celor învederate, materialul probator al cauzei evidențiază că inculpatul A.A.M. a asistat la discuțiile purtate între inculpații P.O. și L.L., având cunoștință de tranzacțiile cu droguri, dar a și fost prezent în parcarea I.M. din Suceava cu ocazia derulării flagrantului, astfel încât soluția de condamnare nu este consecința producerii unei grave erori de fapt, ci se fundamentează pe probe certe de vinovăție.

Concluzionând cu privire la infracțiunea de introducere în țară de droguri de mare risc, și respectiv, de trafic de droguri, în încadrarea juridică reținută de instanță și cu formele de participație penală menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază ca legale și temeinice soluțiile de condamnare pronunțate în condițiile administrării în mod complet și corespunzător a materialului probator cu consecința evaluării juste a acestuia și fără ca în cauză să se contureze vreo îndoială ce ar fi putut profita inculpaților.

În raport cu criticile aduse de către inculpații P.O., L.L., C.Ș., A.O.P. și F.C.G. deciziei instanței de apel vizând greșita lor condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 323 C. pen. - art. 8 din Legea nr. 39/2003 și solicitarea formulată de aceștia în sensul menținerii soluției de achitare dispuse de judecătorul fondului, Înalta Curte de Casație și Justiție expune:

Dispozițiile art. 8 din Legea nr. 39/2003 prevăd că inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este, potrivit acestei legi, un grup infracțional organizat, se pedepsește, după caz, potrivit art. 167 sau 323 C. pen.

Prevederile art. 323 C. pen. incriminează fapta de a se asocia sau de a iniția constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni, altele decât cele arătate în art. 167 C. pen., ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri.

Interpretarea logică și sistematică a dispozițiilor evocate relevă că pentru existența acestei infracțiuni se impune ca acțiunea de asociere în scopul comiterii uneia sau a mai multor infracțiuni presupune activitatea de constituire, prin consensul mai multor persoane, a unui nucleu autonom, în scopul de a ființa în timp și de a pregăti, organiza și duce la îndeplinire planurile de comitere a unor infracțiuni. Infracțiunea subzistă indiferent dacă obiectul care a determinat asocierea se realizează ori nu din punct de vedere faptic.

Asocierea presupune așadar, o pluralitate constituită de făptuitori, supuși unei discipline interne, unor reguli privind ierarhia și rolurile membrilor în realizarea planurilor infracționale adoptate.

Prin urmare, pentru existența infracțiunii este deci esențială organizarea grupului și durata în timp a asocierii.

Infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni și participația penală reglementată în art. 23 și următoarele C. pen. sunt două instituții diferite.

În cazul participației, pericolul social provine din comiterea infracțiunii, pluralitatea reprezintă un element de accentuare a pericolului, care însă nu derivă din faptul că sunt mai mulți infractori, ci din săvârșirea infracțiunii.

În ipoteza asocierii pentru săvârșirea de infracțiuni, pericolul social provine din însăși constituirea și ființarea pluralității, al cărei scop este comiterea uneia sau mai multor infracțiuni, asocierea are o existență independentă, cu o durată de timp și implică o activitate de organizare a acțiunilor infracționale.

În speța de față materialul probator a evidențiat că inculpații au acționat împreună, în scopul săvârșirii unor infracțiuni grave, însă modalitatea de comitere a acțiunilor ilicite relevă participația penală, în forma autoratului și complicității.

Din această perspectivă, soluția de achitare a inculpaților P.O., L.L., C.Ș., A.O.P. și F.C.G. pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni - art. 8 din Legea nr. 39/2003 - art. 323 alin. (1), (2) C. pen. - în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 lit. d) C. proc. pen. - dispusă de instanța fondului, deși insuficient și, pe alocuri, deficitar motivată - este corectă.

În baza propriului examen, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că deși activitatea infracțională derulată de către inculpați a fost concepută și exercitată unitar, în cauză nu a existat o acțiune de asociere în sensul dispozițiilor art. 323 C. pen., de constituire prin consens a unei grupări autonome, nucleu, ce să dureze în timp și care să aibă drept obiect de acțiune pregătirea, organizarea și realizarea unor planuri de comitere a unor infracțiuni, precum și îndeplinirea acestor obiective.

În mod just a reținut instanța fondului că participarea inculpaților A.O.P., A.A.M., C.Ș. și F.C.G. a fost în esență ocazională și ca urmare a solicitărilor inculpaților P.O. și L.L.

În fine, o ultimă critică având caracter comun, avansată de recurenții-inculpați, în plan subsidiar, a constituit-o greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicate, în planul cuantumului, dar și a modalității de executare.

În raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., cu evaluarea circumstanțelor concrete ale faptelor, dar și a elementelor ce caracterizează persoanele inculpaților și împrejurările ce atenuează ori agravează răspunderea penală, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților A.A.M., C.Ș. și A.O.P. îndeplinește cerințele legii, asigurând scopurile pedepsei.

Judecătorul fondului a apreciat în mod corespunzător gravitatea concretă a faptelor săvârșite de inculpații A.A.M., C.Ș. și A.O.P., realizând o justă individualizare a pedepselor, în urma analizei serioase, judicioase a vinovăției acestora, a atitudinii psihice față de faptele comise și urmările lor.

În fine, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza propriului demers apreciază că circumstanțele personale ale inculpaților A.A.M., C.Ș. și A.O.P. au fost valorificate adecvat, asigurându-se proporționalitatea între scopul reeducării infractorilor, prin caracterul retributiv al pedepselor stabilite și așteptările societății față de actul de justiție realizat, sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților P.O., L.L. și F.C.G., Înalta Curte de Casație și Justiție expune:

Pedepsele aplicate inculpaților prin cuantumul lor prea ridicat, nu sunt apte să-și îndeplinească funcțiile și să-și realizeze scopul.

Individualizarea pedepselor trebuie să aibă ca scop determinarea aplicării unei pedepse juste, corecte, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât și din punctul de vedere al nevoii de reeducare a făptuitorului.

Numai într-o asemenea manieră, retribuția justă realizează și scopul pedepsei, cel de prevenție generală și specială.

Este de necontestat că cei trei inculpați au săvârșit infracțiuni caracterizate de un grad foarte ridicat de pericol social, la individualizarea judecătorească a pedepsei impunându-se a fi avute în vedere și persoana făptuitorului, precum și împrejurările care atenuează ori agravează răspunderea penală.

În ceea ce-i privește pe inculpații P.O. și F.C.G., instanțele nu ar fi trebuit să omită la momentul alegerii sancțiunii penale, aspectele ce țin de urmările efective produse - introducerea în țară a drogurilor cu consecința prinderii în flagrant a inculpaților având asupra lor droguri - comportamentul acestora după săvârșirea faptelor.

Într-un asemenea context, s-ar fi impus ca, având în vedere nevoia de reeducare și posibilitatea de reinserție socială după executarea pedepsei, să justifice reținerea în cauză pentru inculpații P.O. și F.C.G. a circumstanțelor atenuante facultative prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen.

Referitor la inculpatul L.L., instanțele ar fi trebuit să țină seama de conduita bună a acestuia anterior săvârșirii infracțiunii și în raport cu criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, să constate aplicabil art. 74 lit. a) C. pen.

În adevăr, reținerea de circumstanțe atenuante judiciare este o posibilitate a instanței și nicidecum o obligație.

Finalizarea procesului de individualizare a pedepsei presupune însă o activitate de cântărire a tuturor împrejurărilor care caracterizează fapta și persoana infractorului, în scopul stabilirii unei pedepse care să garanteze realizarea scopului acesteia.

În această activitate, judecătorul trebuie să asigure un echilibru între criteriile de individualizare a pedepsei și scopurile pedepsei, o judecată echilibrată trebuind să aibă ca finalitate realizarea unei proporționalități juste, corespunzătoare faptei comise și vinovăției autorului, reeducarea și reinserția socială a acestuia.

Aceasta nu înseamnă că trebuie agreată ideea aplicării unor pedepse exemplare, cu efect intimidant, ci a unor pedepse juste, echitabile, atât pentru infractor, cât și pentru societate.

În cadrul unei asemenea operațiuni, instanța are obligația evaluării împrejurărilor care pot atenua ori agrava răspunderea penală, a constatării acestora, dacă se impune și a efectelor lor.

În virtutea considerentelor ce preced, în conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se vor admite recursurile declarate de inculpații P.O., L.L., C.Ș., A.O.P. și F.C.G. împotriva Deciziei penale nr. 83 din 28 decembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Se va casa, în parte, decizia atacată și, în parte, Sentința penală nr. 41 din 19 februarie 2010 a Tribunalului Suceava, secția penală, și rejudecând:

Va descontopi pedepsele rezultante principale aplicate inculpaților P.O., L.L., C.Ș., A.O.P. și F.C.G. și va repune în individualitatea lor pedepsele componente;

Se va înlătura dispoziția de condamnare a inculpaților P.O., L.L., C.Ș., A.O.P. și F.C.G. din decizia atacată și se va menține soluția de achitare a inculpaților sus-menționați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003 dispusă prin Sentința penală nr. 41 din 19 februarie 2010 a Tribunalului Suceava, secția Penală.

Se vor reduce pedepsele principale aplicate inculpatului P.O. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. b) și art. 41 alin. (2) C. pen., de la 18 ani închisoare la 13 ani închisoare și, respectiv, de la 13 ani închisoare la 11 ani închisoare, aplicând dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen. în privința ambelor infracțiuni.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 C. pen. se vor contopi pedepsele aplicate inculpatului P.O., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.O., durata prevenției de la 13 iunie 2009 la 01 noiembrie 2011.

Se vor reduce pedepsele principale aplicate inculpatului L.L. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 15 ani închisoare la 10 ani închisoare și, respectiv, de la 10 ani închisoare la 8 ani închisoare, făcând aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen. în privința ambelor infracțiuni.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și 35 C. pen., se vor contopi pedepsele aplicate L.L., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului L.L., durata prevenției de la 13 iunie 2009 la 01 noiembrie 2011.

Se va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului F.C.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de la 15 ani închisoare la 12 ani închisoare, făcând aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.

Se va menține revocarea liberării condiționate dispusă prin hotărârea primei instanțe, privind pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare aplicată inculpatului F.C.G. prin Sentința penală nr. 306/2003 a Tribunalului Botoșani.

În baza art. 61 C. pen. se vor contopi pedepsele aplicate inculpatului F.C.G., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței.

Se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.A.M. împotriva aceleiași decizii.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții-inculpați P.O., C.Ș., A.O.P. în cuantum de câte 300 RON se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții-inculpați L.L. și F.C.G. în cuantum de câte 50 RON, până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

Va fi obligat recurentul-inculpat A.A.M. la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații P.O., L.L., C.Ș., A.O.P. și F.C.G. împotriva Deciziei penale nr. 83 din 28 decembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia atacată și, în parte, Sentința penală nr. 41 din 19 februarie 2010 a Tribunalului Suceava, secția penală, și rejudecând:

I. Descontopește pedepsele rezultante principale aplicate inculpaților P.O., L.L., C.Ș., A.O.P. și F.C.G. și repune în individualitatea lor pedepsele componente;

II. Înlătură dispoziția de condamnare a inculpaților P.O., L.L., C.Ș., A.O.P. și F.C.G. din decizia atacată și menține soluția de achitare a inculpaților sus-menționați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003 dispusă prin Sentința penală nr. 41 din 19 februarie 2010 a Tribunalului Suceava, secția penală.

Reduce pedepsele principale aplicate inculpatului P.O. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic, art. 37 lit. b) și art. 41 alin. (2) C. pen., de la 18 ani închisoare la 13 ani închisoare și, respectiv, de la 13 ani închisoare la 11 ani închisoare, aplicând dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen. în privința ambelor infracțiuni.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 C. pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului P.O., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.O., durata prevenției de la 13 iunie 2009 la 1 noiembrie 2011.

Reduce pedepsele principale aplicate inculpatului L.L. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 15 ani închisoare la 10 ani închisoare și, respectiv, de la 10 ani închisoare la 8 ani închisoare, făcând aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen. în privința ambelor infracțiuni.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și 35 C. pen., contopește pedepsele aplicate L.L., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului L.L., durata prevenției de la 13 iunie 2009 la 1 noiembrie 2011.

Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului F.C.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de la 15 ani închisoare la 12 ani închisoare, făcând aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.

Menține revocarea liberării condiționate dispusă prin hotărârea primei instanțe, privind pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare aplicată inculpatului F.C.G. prin Sentința penală nr. 306/2003 a Tribunalului Botoșani.

În baza art. 61 C. pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului F.C.G., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.A.M. împotriva aceleiași decizii.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții-inculpați P.O., C.Ș., A.O.P. în cuantum de câte 300 RON se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții-inculpați L.L. și F.C.G. în cuantum de câte 50 RON, până la prezentarea apărătorilor aleși, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul-inculpat A.A.M. la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 noiembrie 2011.