Inadmissibility of double appeal against final first-instance judgment in criminal complaint proceedings under Article 278¹(10) CPC
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as inadmissible, upholding the Court of Appeal’s decision which had also rejected the previous appeal; consequently, the initial first-instance judgment remains in force. The dispute concerned a criminal complaint for negligence in service, abuse of office, and document destruction, where the public prosecutor's resolution not to initiate criminal proceedings and the trial court's subsequent dismissal of the victim's challenge were subject to successive appeals. The decisive legal basis for the dismissal was the provision of the Code of Criminal Procedure (Article 2781, paragraph 10) as amended by Law No. 202/2010, which established that the first-instance judgment in such cases is final and definitively precludes any further ordinary appellate remedies, thereby rendering any subsequent appeals procedurally inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen, art. 249 C. pen, art. 246 C. pen, art. 242 C. pen, art. 10 lit. a) C. proc. pen, art. 75 C. proc. pen; Inadmissibility of double appeal against final first-instance judgment in criminal complaint proceedings under Article 278¹(10) CPC: Instanța a constatat astfel că în cauză au fost efectuate cercetările necesare pentru soluționarea plângerii penale formulate de petent și că procurorul, în mod legal și temeinic a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimat în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 505 din 5 mai 2011, Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul M.C. împotriva Sentinței penale nr. 3464 din data de 20 decembrie 2010 a Judecătoriei lași, hotărâre pe care a menținut-o. Pentru a hotărî astfel a reținut următoarele:
Prin Sentința penală nr. 3464 din 20 Decembrie 2010 a Judecătoriei Iași, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul M.C., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă la data de 04 august 2010 în Dosarul nr. l4606/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria lași, menținută prin Rezoluția nr. 4327/11/2/2010 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria lași.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că la data de 23 noiembrie 2009 numitul M.C., angajat la Direcția Generală a Finanțelor Publice lași - serviciul inspecție fiscală, în funcția de consilier superior, a solicitat tragerea la răspundere penală a lui A.D., consilier superior în cadrul Administrației Finanțelor Publice a Municipiului lași, pentru săvârșirea infracțiunilor de "neglijența în serviciu", prev. și ped. de art. 249 C. pen., "abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor", prev. și ped. de art. 246 C. pen., și "sustragerea sau distrugerea de documente", prev. și ped. de art. 242 C. pen.
Plângerea petentului a făcut obiectul Dosarului nr. l4606/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria lași.
Prin Rezoluția dispusă la data de 04 august 2010 în Dosarul nr. l4606/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria lași s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul A.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de "neglijența în serviciu", prev. și ped. de art. 249 C. pen., "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor", prev. și ped. de art. 246 C. pen. și "sustragerea sau distrugerea de document", prev. și ped. de art. 242 C. pen., în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei soluții, petentul a formulat plângere la prim-procuror, iar după respingerea acestei plângeri, petentul s-a adresat Judecătoriei Iași cu plângerea ce a făcut obiectul cauzei de față.
Din probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța a reținut că plângerea adresată de petent instanței este neîntemeiată constatând că prin rezoluția atacată s-a reținut în mod corect faptul că afirmațiile petentului privind săvârșirea de către A.D. a infracțiunilor reclamate nu sunt sprijinite de niciun alt mijloc de probă pentru a avea valoare probantă, iar, conform art. 75 C. proc. pen., declarația părții vătămate dobândește valoare probantă doar prin coroborarea cu acte și împrejurări care rezultă din ansamblul probator.
Instanța a constatat astfel că în cauză au fost efectuate cercetările necesare pentru soluționarea plângerii penale formulate de petent și că procurorul, în mod legal și temeinic a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimat în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs petentul M.C., care a invocat nelegalitatea și netemeinicia ei, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel lași.
Examinând recursul din oficiu, sub toate aspectele de fapt și drept, Curtea de Apel lași a constatat că acesta este inadmisibil, având în vedere modificările aduse Codului de procedură penală de către Legea nr. 202/2010, în cauza de față fiind incidente noile prevederi specifice art. 2781 C. proc. pen., inclusiv noua formă a alin. (10) al acestui text de lege, conform căruia hotărârea dată în cauză de prima instanță este definitivă.
Împotriva Sentinței penale nr. 505 din 5 mai 2011 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs petiționarul M.C., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 31551/245/2010.
Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 3856 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 38515 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurentul petiționar M.C., este inadmisibil, având în vedere că decizia pronunțată de Curtea de Apel lași este definitivă.
Înalta Curte reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
Dispozițiile art. 3851 C. proc. pen. enumeră hotărârile precum și încheierile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs.
Căile ordinare de atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor, cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate.
În prezenta cauză prin Sentința nr. 505/2011 din 5 mai 2011, Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de către petentul M.C. împotriva Sentinței penale nr. 3464 din 20 decembrie 2010 a Judecătoriei lași, în condițiile în care textul de lege prevăzut la art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. nu permitea formularea niciunei căi de atac în acest context procesual, hotărârea primei instanțe fiind definitivă, împrejurare care a atras inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursul solicitat de petiționar în fața Curții de Apel lași și, ulterior în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Astfel, exercitând o cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancționat cu inadmisibilitatea.
Față de considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul M.C. împotriva Deciziei penale nr. 505/2011 din 5 mai 2011 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori.
În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul M.C. împotriva Deciziei penale nr. 505/2011 din 5 mai 2011 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2011.
Procesat de GGC - CL