Corruption indictment competence via conexitas and statutory contravention powers of historic monument inspectors

Deliberând asupra recursurilor de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele:

I. Tribunalul București, secția I penală prin Sentința penală nr. 297/F din 8 aprilie 2010, dată în Dosar nr. 38283/3/2009, soluționând în fond cauza penală dedusă judecății în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a dispus următoarele:

În temeiul art. 334, C. proc. pen., a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor penale formulată de Ministerul Public și, în consecință, a schimbat încadrarea juridică atât a faptelor penale reținute în sarcina inculpatului B.V.S. din infracțiunile prev. de art. 254, alin. (1), C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75, alin. (1), lit. a), C. pen., și de art. 257, alin. (1), C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplicarea art. 33, lit. a), C. pen., în infracțiunile prev. de art. 254, alin. (1), C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000, și de art. 257, alin. (1), C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplicarea art. 33, lit. a), C. pen., cât și a faptei penale reținută în sarcina inculpatului M.R.T. din infracțiunea prev. de art. 254, alin. (1), C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75, alin. (1), lit. a), C. pen., în infracțiunea prev. de art. 254, alin. (1), C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 și consecutiv.

1. În temeiul art. 254, alin. (1), C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000, I-a condamnat pe inculpatul B.V.S. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, căruia, în temeiul art. 65, alin. (1), C. pen., i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, b) și c), C. pen., pe o perioadă de 3 ani, conform art. 53, pct. 2, lit. a), C. pen., după care, în temeiul art. 257, alin. (1), C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000, I-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, apoi, în temeiul art. 33, C. pen., raportat la art. 34, C. pen., a contopit pedepsele cu închisoarea aplicate, astfel că, în final, inculpatul va executa pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 5 ani închisoare, cu aplicarea, în temeiul art. 35, alin. (1), C. pen., a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, b) și c), C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66, C. pen., a făcut aplicarea art. 71 - art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, b) și c), C. pen., a menținut, în temeiul art. 350, C. proc. pen., starea de arest preventiv a inculpatului și, în temeiul art. 88, C. pen., a dedus prevenția de la data de 5 august 2009 la zi.

2. În temeiul art. 257, alin. (1), C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpatul D.S. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, cu aplicarea art. 71 - art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, și b), C. pen., ale căror executare, în temeiul art. 861, C. pen. și al art. 71, alin. (5), C. pen., a suspendat-o sub supraveghere, pe perioada termenului de încercare de 8 ani, stabilit în temeiul art. 862, C. pen., pe durata căruia, potrivit art. 863, alin. (1), C. pen., inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere de a se prezenta, în ultima săptămână din ultima lună a fiecărui trimestru, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, de a anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, de a comunica și justifica schimbarea locului de muncă, de a comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență, atrăgându-i atenția, în temeiul art. 359, C. proc. pen., asupra dispozițiilor art. 864, C. pen., după care, în temeiul art. 350, alin. (3), C. proc. pen., a dispus punerea, de îndată, în libertate a inculpatului, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză, și a dedus, în temeiul art. 88, C. pen., prevenția de la data de 5 august 2009 până la data punerii efective în libertate.

3. În temeiul art. 254, alin. (1), C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000, I-a condamnat pe inculpatul M.R.T. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, căruia, în temeiul art. 65, alin. (1), C. pen., i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, b) și c), C. pen., pe o perioadă de 3 ani, conform art. 53, pct. 2, lit. a), C. pen., a făcut aplicarea art. 71 - art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, b) și c), C. pen., apoi, în temeiul art. 35, alin. (1), C. pen., i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, b) și c), C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66, C. pen.

4. În temeiul art. 254, alin. (1), C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000, I-a condamnat pe inculpatul P.T. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, cu aplicarea, în temeiul art. 65, alin. (1), C. pen., a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, b) și c), C. pen., pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53, pct. 2, lit. a), C. pen., a făcut aplicarea art. 71 - art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, b) și c), C. pen., după care, în temeiul art. 35, alin. (1), C. pen., i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, b) și c), C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66, C. pen.

În temeiul art. 255, alin. (5), C. pen., a dispus restituirea către martorul H.R.L. a sumei de 8.000 RON, consemnată pe numele inculpatului B.V.S., potrivit recipisei din 9 noiembrie 2009, eliberată de C. Bank;

În temeiul art. 192, alin. (2), C. proc. pen., i-a obligat pe inculpații B.V.S. la plata sumei de 14.000 RON, pe inculpatul D.S. la plata sumei de 8.500 RON, iar pe inculpații M.R.T. și P.T. la plata sumei de câte 7.500 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Hotărând astfel, instanța a reținut în fapt că după clasarea sesizărilor înregistrate la Primăria sectorului 1, București, formulate de petentul B.E.M., privind modalitatea de desfășurare a lucrărilor de reamenajare la imobilul monument istoric, situat în vecinătatea sa, sectorul 1, București, aflat în proprietatea SC „E.G. - I.I." SRL, la care martorul H.R.L., cetățean american, este asociat unic și martorul V.J. este angajat, pe data de 26 noiembrie 2008 inculpații B.V.S. și P.T., ambii referenți la Primăria sectorului 1, București -Direcția Generală de Poliție Comunitară - Serviciul de Inspecție Monumente Istorice și Zone Protejate, împreună cu inculpatul M.R.T., șeful serviciului, s-au deplasat la imobilul respectiv, unde, pentru a nu aplica amendă contravențională pentru neregulile constatate, au solicitat o sumă de bani, al cărei cuantum urma să fie precizat la data de 29 septembrie 2008, când inculpatul B.V.S., însoțit de aceeași doi coinculpați, a solicitat suma de 8.000 RON, stabilind să se întâlnească, din nou, pentru remiterea acesteia, pe data de 30 septembrie 2008, timp în care martorul V.J., mergând la Primăria Municipiului București, a aflat că Primăria sectorului 1, București nu are competență cu privire la imobilele monument istoric, iar pe data de 30 septembrie 2008 inculpatul B.V.S., întâlnindu-se, la restaurantul „L.E.", cu martorii H.R.L., M.C.R.

și V.J., a primit, în autoturismul său, de la martorul-denunțător M.C.R. suma de 8.000 RON, compusă din bancnote anterior înseriate, pusă la dispoziție de denunțători. De asemenea, inculpatul B.V.S. îl încunoștințase anterior pe martorul-denunțător M.C.R. că-l poate ajuta să obțină procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, astfel că pe data de 30 marie 2009, însoțit de inculpata D.S., funcționar la Primăria sectorului 1, București, care avea relații la Primăria Municipiului București, și de martorul T.N.T., prietena acesteia, s-a întâlnit cu martorii M.C.R.

și V.J. la același restaurant „L.E.", unde inculpatul B.V.S. a pretins, inițial, suma de 6.000 euro, compusă din suma de câte 500 euro, reprezentând comisionul său și al inculpatei D.S., și suma de 5.000 euro, ce revenea martorilor Ș.D., expert la Primăria Municipiului București - Serviciul Autorizații de Construire, și V.M.C., inspector principal la Primăria Municipiului București - Direcția Inspecție și Control General - Serviciul Inspecție Lucrări Edilitare, subordonata martorului D.R., fostul soț al inculpatei D.S., urmând să comunice suma destinată funcționarului din cadrul Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, apoi pe data de 1 aprilie 2009, când a avut loc o nouă întâlnire la același restaurant, inculpații au pretins suma de 16.000 euro, care să le fie remisă pe data de 3 aprilie 2009, apoi pe data de 4 august 2009 au reiterat suma de 16.000 euro, pentru a obține procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor cu toate semnăturile, iar pe data de 5 august 2009 inculpatul B.V.S. a fost prins în flagrant în timp ce primea de la martorul-denunțător M.C.R. suma de 16.000 de euro, pusă la dispoziție de Direcția Națională Anticorupție.

Situația de fapt amintită a fost întemeiată pe mijloacele de probă strânse la urmărirea penală - astfel cum au fost administrate ulterior la cercetarea judecătorească în condițiile art. 322 și urm. C. proc. pen. și art. 70 și urm. C. proc. pen. rap. la art. 288 - 291 C. proc. pen. - respectiv: sesizările și declarațiile martorilor-denunțători și M.C.R., care i-a recunoscut de pe planșele fotografice pe inculpații B.V.S. și P.T., coroborate cu declarațiile martorului H.R.L., care i-a recunoscut de pe planșele fotografice pe inculpații B.V.S., M.R.T.

și P.T., procesul-verbal din data de 30 septembrie 2008, cu planșe fotografice, privind înserierea bancnotelor componente ale sumei de 8.000 de RON, pusă la dispoziție de denunțători, procesul-verbal din data de 5 noiembrie 2008, potrivit căruia martorul-denunțător M.C.R. a predat organelor de urmărire penală cartea de vizită pe numele inculpatului M.R.T., atașată, în original, procesele-verbale din data de 5 august 2009 privind înserierea și marcarea bancnotelor componente ale sumei de 16.000 de euro, cu planșe fotografice, și de constatare a infracțiunii flagrante, cu planșe fotografice, declarațiile martorilor C.C., administrator la SC „D." SRL, care efectua lucrările de renovare-reabilitare la imobilul din str.

E. sectorul 1, București, care a susținut că inculpații B.V.S. și P.T. au venit de mai multe ori la imobil, o dată fiind însoțiți de inculpatul M.R.T., și au pretins de la martorul H.R.L. suma de 2.000 euro, T.N.T., Ș.D., expert la Primăria Municipiului București - Serviciul Autorizații de Construire, V.M.C., inspector principal la Primăria Municipiului București - Direcția Inspecție și Control General - Serviciul Inspecție Lucrări Edilitare, D.R., șef serviciu la Serviciul Inspecție Lucrări Edilitare din cadrul Direcției de Inspecție și Control General de la Primăria Municipiului București, și L.S.A., consilier superior la Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național al Municipiului București din cadrul Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor din 5 august 2009, adresa 2 august 2009 a Primăriei Municipiului București și adresa din 12 august 2009 a Primăriei Municipiului București - Direcția Generală de Dezvoltare, Investiții și Planificare Urbană - Direcția Urbanism și Amenajarea Teritoriului, prin care a fost înaintată întreaga documentație cu privire la imobilul din București, str.

E, sectorul 1, adresa din 7 august 2009, prin care Consiliul local al sectorului 1, București - Direcția Generală de Poliție Comunitară - Serviciul Management Resurse Umane, a comunicat fișele de post ale inculpaților B.V.S., M.R.T. și P.T., adresa din 2 august 2009, prin care Primăria Municipiului București - Direcția Managementul Resurselor Umane a comunicat fișele de post ale martorilor Ș.D. și V.M.C., precum și un extras din Regulamentul de Organizare și Funcționare a Direcției Urbanism și Amenajarea Teritoriului și a Direcției de Inspecție și Control General, adresele din data de 12 august 2009, emise de Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, împreună cu Regulamentul de Organizare și Funcționare al Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național a Municipiului București, aprobat prin Ordinul nr. 2.394 din 24 iunie 2008 al Ministrului Culturii și Cultelor, și cu fișa postului martorului L.S.A., procesele-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor din mediul ambiental purtate între martorii-denunțători și inculpați, însoțite de planșe fotografice, procesele-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice dintre martorii-denunțători și inculpați, declarațiile de recunoaștere ale inculpatului D.S. (mijloace de probe în acuzare pe baza cărora au fost înlăturate ca neîntemeiate apărările inculpaților B.V.S. și M.R.T., care au susținut că martorii-denunțători au avut reprezentarea clară a faptului că nu au atribuții de control, astfel că nu puteau întocmi un proces-verbal de constatare a contravenției, cât și apărările inculpaților B.V.S. și P.T., potrivit cărora interceptările convorbirilor din mediul ambiental și telefonice sunt nelegale, fiind efectuate în faza actelor prealabile, ale inculpatului B.V.S., care a susținut că a fost determinat de martorii-denunțători să comită infracțiunea de trafic de influență, fiind încălcate dispozițiile art. 68, alin. (2), C. proc. pen., și ale inculpatului P.T., potrivit căruia la data denunțului nu fusese solicitată vreo sumă de bani, iar procurorul i-a determinat pe martorii-denunțători să le remită bani, atunci când vor fi ceruți).

În baza constatărilor în fapt anterior expuse - contrar susținerilor în apărare făcute de inculpați - instanța a concluzionat pentru reținerea vinovăției inculpaților în sensul că deplasările la imobil au fost făcute pentru a pretinde și primi mită, fără a avea vreo relevantă juridică asupra îndeplinirii elementelor constitutive ale infracțiunii de luare de mită împrejurarea că nu a fost întocmit vreun proces-verbal de constatare a contravenției, au fost respectate dispozițiile art. 911 C. proc. pen., precum și Decizia nr. 962/2009 a Curții Constituționale, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 911, C. proc. pen., atâta timp cât a fost întocmit un proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare, care, potrivit art. 224, alin. (3), C. proc. pen., constituie mijloc de probă, cu atât mai mult cu cât interceptările convorbirilor nu sunt singurele mijloace de probă, inculpatul B.V.S. a avut inițiativa comiterii infracțiunii de trafic de influență și, în plus, art. 68 alin. (2), C. proc. pen. se referă la organele judiciare, și nu la martorii-denunțători, iar, din materialul probator, rezultă că inculpații B.V.S. și P.T. au avut intenția clară de a lua mită, așa încât indicația procurorului către martorii-denunțători de a le remite banii solicitați nu constituie un element de determinare. De asemenea, a înlăturat susținerea inculpatului D.S., care a arătat că nici nu a pretins și nici nu a primit vreo sumă de bani, întrucât există probe clare, respectiv declarațiile martorilor-denunțători V.J. și M.C.R., coroborate cu interceptările convorbirilor din mediul ambiental și telefonice, din care rezultă că a cunoscut faptul că o parte din suma pretinsă de inculpatul B.V.S. reprezintă comisionul său, și, chiar în situația în care nici nu a pretins și nici nu a primit bani, elementul material al infracțiunii de trafic de influență poate consta în acceptarea primirii de bani pentru altul, adică pentru funcționarii din cadrul Primăriei Municipiului București și din cadrul Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național.

Referitor la încadrarea juridică a faptelor penale comise de inculpații B.V.S., M.R.T. și P.T., care aveau atribuții de constatare a contravențiilor, a arătat că trebuie reținut art. 7 din Legea nr. 78/2000, în loc de art. 6 din Legea nr. 78/2000, iar infracțiunea de luare de mită nu poate fi comisă de trei sau mai multe persoane împreună, astfel că se impune înlăturarea circumstanței agravante legale prevăzută de art. 75, alin. (1), lit. a), C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei cu închisoarea față de fiecare inculpat, a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72, C. pen., respectiv limitele speciale ale pedepsei închisorii prevăzute de legea penală, prin raportare la Legea nr. 78/2000, gradul ridicat de pericol social concret al infracțiunii de luare de mită, comisă de inculpații B.V.S., M.R.T. și P.T., care, având calitatea de funcționari publici, cu exercițiul autorității statului, erau primii obligați să respecte legea și normele de conduită profesională, prin ocrotirea și realizarea drepturilor și intereselor legitime ale cetățenilor, precum și prin apărarea ordinii de drept, la care se adaugă modalitatea concretă de comitere, mai precis prin deplasări repetate la imobilul în reamenajare, unde au prezentat legitimațiile cu însemnele statului român și unde au făcut afirmații care afectează imaginea țării, precum: „(...) aici este România, nu Statele Unite ale Americii". Cât privește pe inculpatul D.S., care a avut o contribuție minimă la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență și a manifestat o atitudine procesuală sinceră, a arătat că scopul pedepsei închisorii poate fi atins prin suspendarea executării sub supraveghere.

II. Împotriva Sentinței penale 297/F din 8 aprilie 2010 a Tribunalului București, secția I penală, apreciată ca nelegală și netemeinică, au declarat în termen apel Parchetul de pe lângă I.C.O. - D.N.A. și inculpații B.V.S., D.S., M.R.T. și P.T.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. a criticat hotărârea primei instanței pentru nelegalitate, pe de o parte, față de inculpații B.V.S., M.R.T. și P.T., prin omisiunea reținerii inclusiv a alin. (2) al art. 254, C. pen., raportat strict la art. 7, alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în loc de art. 7 din Legea nr. 78/2000, precum și prin greșita motivare, instanța de fond argumentând că infracțiunea de luare de mită nu trebuie să aibă legătură cu atribuțiile de serviciu, deși a pronunțat o soluție de condamnare pentru această infracțiune, iar, pe de altă parte, față de inculpatul D.S., prin greșita deducere a prevenției, respectiv de la data de 5 mai 2009, în loc de 6 mai 2009, cum este corect, cât și pentru netemeinicie, față de inculpatul D.S., prin neaplicarea, ca pedeapsă complementară, inclusiv a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64, alin. (1), lit. c), C. pen., precum și prin greșita individualizare a executării pedepsei închisorii, avându-se în vedere contribuția sa faptică extrem de importantă, în sensul că, fără intervenția sa, nu s-ar fi putut realiza activitatea infracțională, în cadrul căreia l-a implicat inclusiv pe fostul său soț, împrejurarea că traficul de influență s-a materializat, prin primirea de către coinculpatul B.V.S. a sumei de 16.000 de euro, din care i se cuvenea o parte importantă, atitudinea sa procesuală oscilantă, astfel că a solicitat executarea în regim de detenție.

Inculpatul B.V.S., a criticat hotărârea primei instanțe în sens contrar, în principal, pentru nelegalitate, respectiv greșita sa condamnare infracțiunea de luare de mită, deoarece martorii-denunțători cunoșteau faptul că nu poate constata și sancționa contravențiile, ci doar raporta pe cale ierarhică, solicitând achitarea sa, în temeiul art. 11, pct. 2, lit. a), C. proc. pen., raportat la fie la art. 10, alin. (1), lit. d), C. proc. pen., fie la art. 10, alin. (1), lit. a), C. proc. pen., iar, în subsidiar, pentru netemeinicie, solicitând reindividualizarea pedepselor cu închisoarea aplicate pentru fiecare infracțiune concurentă, sub aspectul cuantumului și modalității de executare, prin aplicarea art. 861 C. pen., privind suspendarea sub supraveghere, avându-se în vedere împrejurarea că probele au fost nelegal administrate, prin încălcarea art. 68 alin. (2), C. proc. pen., atâta timp cât denunțătorii aveau probleme cu finalizarea și realizarea recepției finale a lucrărilor de reamenajare, astfel că aveau nevoie de sprijinul Ministerului Public, care i-a instigat pe denunțători, gradul său de implicare și de vinovăție, este integrat în societate, a muncit tot timpul, o perioadă ca ospătar pe vase de croazieră, după care, absolvind cursurile facultății de drept, a devenit funcționar public, și-a pierdut, de curând, bunica și tatăl, a avut o atitudine procesuală sinceră.

Inculpatul D.S.,a criticat la rândul său hotărârea primei instanțe în principal, pentru nelegalitate, respectiv greșita sa condamnare, deoarece nu există probe care să dovedească pretinderea sau primirea vreunei sume de bani, ci doar a acordat o consultanță juridică, solicitând informațiile privind actele necesare pentru obținerea procesului-verbal de recepție finală, pentru a-l ajuta pe inculpatul B.V.S., prieten, care, la rândul său, a ajutat-o, solicitând achitarea sa, în temeiul art. 11, pct. 2, lit. a), C. proc. pen., raportat la art. 10, alin. (1), lit. d), C. proc. pen., iar, în subsidiar, pentru netemeinicie, solicitând reindividualizarea cuantumului pedepsei închisorii, în raport cu datele sale personale, respectiv este divorțată și are un copil în întreținere, care trebuie să-și susțină examenul de bacalaureat, prezintă aptitudini profesionale și a avut o atitudine procesuală sinceră, astfel că a solicitat reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante judiciară prevăzută de art. 74, alin. (1), lit. c), C. pen., cu efectul coborârii pedepsei închisorii sub limita minimă specială prevăzută de legea penală.

Inculpatul M.R.T., similar primilor doi coinculpați a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate, respectiv încălcarea competenței materiale de către Direcția Națională Anticorupție, care nu putea efectua urmărirea penală pentru prima faptă penală, așteptând 1 an pentru comiterea celei de-a doua fapte penale, pentru a fi competent material, solicitând trimiterea cauzei la procuror, pentru refacerea urmăririi penale, și respectiv pentru greșita sa condamnare, deoarece, în principal, fapta nu există, atâta timp cât nu există probe clare de vinovăție, așteptându-se, fără succes, un an pentru a mai reține o infracțiune de corupție, care să atragă competența materială a Direcției Naționale Anticorupție, ori denunțurile și declarațiile martorilor-denunțători, care nu se coroborează cu alte probe, atâta timp cât interceptările convorbirilor telefonice sunt nelegale, nu pot răsturna prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 66 alin. (1), C. proc. pen., solicitând achitarea sa, în temeiul art. 11 alin. (1), lit. a), C. proc. pen., raportat fie la art. 10, alin. (1), lit. a), C. proc. pen., iar, în subsidiar, nu a comis fapta penală reținută în sarcina sa, întrucât nu avea atribuții de constatare a contravențiilor și de aplicare a amenzilor contravenționale, în timp ce instanța de fond a efectuat considerații generale, pentru toți cei trei inculpați, fără a distinge în mod individual, solicitând achitarea sa, în temeiul art. 11, pct. 1, lit. a), C. proc. pen., raportat la art. 10, alin. (1), lit. c), C. proc. pen., precum și prin greșita aplicare a art. 35, alin. (1), C. pen.

Inculpatul P.T., a criticat la rândul său hotărârea primei instanțe, în principal, pentru nelegalitate, respectiv nelegala sesizare a instanței de judecată, deoarece Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, care a efectuat urmărirea penală, nu era competent material, sub sancțiunea nulității absolute, prevăzută de art. 197, alin. (2), C. proc. pen., atâta timp cât, potrivit art. 13, alin. (1), lit.

a) din O.U.G. nr. 43/2002, republicată, acesta este competent material doar în situația în care, indiferent de calitatea inculpatului, valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție este mai mare decât echivalentul în RON a sumei 10.000 de euro, ori infracțiunea de luare de mită reținută în sarcina sa are ca obiect material suma de 8.000 de RON, prin greșita sa condamnare, deoarece nu există probe de vinovăție, care să dovedească pretinderea sau primirea vreunei sume de bani, atâta timp cât interceptările convorbirilor telefonice și din mediul ambiental sunt nelegale, întrucât au fost efectuate în faza actelor premergătoare, procurorul de urmărire penală nu Ie-a efectuat, personal, potrivit art. 912, alin. (1), C. proc. pen., ci cu sprijinul Serviciului Român de Informații, iar ofițerii de poliție judiciară au fost delegați doar să le asculte, nu a fost întocmit nici un proces-verbal prin care să se probeze actele premergătoare, conform art. 224, alin. (3), C. proc. pen., traducerile interceptărilor în limba engleză sunt nelegale, ori denunțurile și declarațiile martorilor-denunțători nu reprezintă mijloace de probă, procesul-verbal de înseriere a bancnotelor componente ale sumei de 8.000 RON, împreună cu planșele fotografice nu dovedesc primirea banilor, care, de altfel, nu au fost găsiți asupra sa, nu a fost învestit cu o solicitare scrisă, ca situație premisă pentru existența infracțiunii de luare de mită, nu are calitatea de subiect activ al infracțiunii de luare de mită, deoarece nu avea competența de a constata contravenții și de a aplica amenzi contravenționale, suma de bani a fost remisă înainte de pretindere, astfel că procurorul a încălcat dispozițiile art. 68 alin. (2), C. proc. pen., care interzic determinarea, în scopul obținerii de probe, solicitând achitarea sa, în temeiul art. 11, alin. (1), lit. a), C. proc. pen., raportat fie la art. 10, alin. (1), lit. a), C. proc. pen., fie la art. 10, alin. (1), lit. d), C. proc. pen., iar, în subsidiar, pentru netemeinicie, solicitând reindividualizarea pedepsei închisorii.

La termenul de judecată din data de 1 octombrie 2010, Curtea a procedat la ascultarea apelantului-intimat-inculpat B.V.S., a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosar. Apelantul-intimat-inculpat B.V.S. a propus, fiindu-i încuviințată, proba cu înscrisuri în circumstanțiere, depunând la dosar contractul de ipotecă, care poartă încheierea de autentificare din 19 martie 2008 a B.N.P. M.D., certificate de deces, Seria A, nr. X eliberat la data de 10 mai 2010, de către Consiliul local al sectorului 2, București, pe numele B.I., și Seria A, nr. Y, eliberat la data de 21 mai 2010, de către Consiliul local al sectorului 2, București, pe numele B.L.

La rândul său, apelantul-intimat-inculpat D.S. a formulat, fiindu-i încuviințată, proba cu înscrisuri în circumstanțiere, depunând la dosar Sentința civilă nr. 677 din 1 februarie 1993 a Judecătoriei Sectorului 6, București, din Dosarul nr. 9123/1992, cu mențiunea: „Definitivă", și adeverința din 27 august 2010, eliberată de SC „M.T." SA, în mod similar, apelantul-intimat-inculpat M.R.T. a formulat, fiindu-i admisă, proba cu înscrisuri în circumstanțiere, neadministrată.

De asemenea, apelantul-intimat-inculpat P.T. a solicitat, fiindu-i respinsă, ca lipsită de utilitate procedurală, efectuarea unei expertize tehnice a suporturilor audio-video, care să fie vizionate, și, de asemenea, a formulat, fiindu-i încuviințate, probele cu înscrisuri pe situația de fapt, depunând la dosar procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor din 27 martie 2009, întocmit de Consiliul local al sectorului 1, București - Direcția Generală de Poliție Comunitară a sectorului 1, București - Direcția Inspecție, și cu înscrisuri în circumstanțiere, neadministrată.

Din oficiu, Curtea a solicitat relații suplimentare de la Consiliul local al sectorului 1, București, care a răspuns prin adresele din 21 octombrie 2010, la care a atașat fișele de post ale inculpaților B.V.S., M.R.T. și P.T., în fotocopie și din 2 noiembrie 2010, cu actele normative atașate.

La termenul de judecată din data de 23 iulie 2010, Curtea, în temeiul art. 198, alin. (3), C. proc. pen., a aplicat amendă judiciară în cuantum de 2.000 RON apărătorului ales S.I.E. al apelantului-intimat-inculpat D.S., iar, prin încheierea de ședință din data de 1 octombrie 2010, în temeiul art. 199, C. proc. pen., a admis cererea de reexaminare formulată de petentul S.I.E., dispunând scutirea de amendă judiciară, întrucât a făcut dovada imposibilității sale de prezentare.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarelor, precum și sentința penală apelată, atât din punct de vedere al motivelor de nelegalitate și de netemeinicie invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 371, alin. (2), C. proc. pen., a statuat că apelurile formulate de Ministerul Public și de apelantul-intimat-inculpat P.T. sunt fondate, în timp ce apelurile declarate de apelanții-intimați-inculpați B.V.S., D.S., M.R.T. nu sunt fondate, pentru considerentele arătate în continuare:

Instanța de apel a observat cu caracter preliminar modalitatea în care apelanții-intimați-inculpați, prin apărătorii aleși, au înțeles să-și exercite dreptul procesual în calea de atac a apelului pendinte, în sensul că au depus la dosar mai multe seturi consistente cu diverse și contradictorii motive de apel, unele nesusținute în dezbatere, tocmai pentru a face cât mai dificilă munca de sinteză a Curții și cu speranța că aceasta va omite să analizeze vreuna dintre apărări, pentru a obține, în această modalitate speculativă, o soluție de casare, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, în scopul prelungirii duratei procesului penal.

Referitor la necompetența materială a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, invocată de apelanții-intimați-inculpați M.R.T. și P.T., Curtea a constatat că există cazul de conexitate prevăzut de art. 34, lit. a), C. proc. pen., deoarece inculpatul B.V.S. a comis un concurs real de infracțiuni, respectiv, împreună cu coinculpații M.R.T. și P.T., infracțiunea de luare de mită, care are ca obiect material suma de 8.000 RON, și, împreună cu inculpatul D.S., infracțiunea de trafic de influență, cu un obiect material în sumă de 16.000 de euro, valoare care, evident, depășește suma de 10.000 de euro, stabilită de art. 13, alin. (1), lit. a) din O.U.G. nr. 43/2002, cu modificările și completările ulterioare, în baza căruia Direcției Naționale Anticorupție îi revine competența materială. În plus, potrivit art. 13, alin. (1), lit. b) din O.U.G. nr. 43/2002, cu modificările și completările ulterioare, sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, printre care se numără infracțiunile de luare de mită și de trafic de influență, indiferent de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție, dar care au fost comise, printre altele, de către persoanele cu funcții de control din cadrul autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, cu excepția persoanelor cu funcții de control din cadrul autorităților și instituțiilor publice de la nivelul orașelor și comunelor, ori fiecare dintre apelanții-intimați-inculpați B.V.S., M.R.T. și P.T. aveau atribuții de control în cadrul Consiliului local al sectorului 1 al Municipiului București. Ca atare, competența materială specială a Direcției Naționale Anticorupție este atrasă nu numai de valoarea obiectului material al infracțiunii de corupție, ci și de calitatea persoanei. În aceste condiții, sesizarea instanței de fond este legală, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 332, alin. (2), C. proc. pen., privind restituirea cauzei la procurorul competent material sau după calitatea persoanei.

Curtea, întrucât fiecare dintre apelanții-intimați-inculpați B.V.S., M.R.T. și P.T. a invocat lipsa atribuțiilor de constatare și sancționare a contravențiilor, a analizat, în mod deosebit, această apărare, constatând a fi lipsită de fundament factual și legal. Potrivit fișei posturilor, întocmite de Direcția Generală de Poliție Comunitară a sectorului 1, București - Direcția Inspecție - Biroul Inspecție Monumente Istorice, la data de 26 septembrie 2008, când a fost pretinsă o sumă de bani, inculpatul B.V.S. îndeplinea funcția de referent, fiind numit inspector ulterior, prin Decizia nr. 1.314 din 20 octombrie 2008 a Consiliului local al sectorului 1, București - Direcția Generală de Poliție Comunitară, inculpatul M.R.T. era consilier, iar inculpatul P.T. avea funcția de referent în cadrul aceleiași instituții publice.

Însă, competențele generale ale acestor funcționari publici sunt stabilite prin Legea nr. 422/2001, privind protejarea monumentelor istorice, independent de modalitatea fidelă, insuficientă, eronată sau confuză în care acestea se regăsesc în fișa postului și indiferent de afirmațiile vădit părtinitoare ale Consiliului local al sectorului 1, București - Direcția Generală de Servicii Comunitare, care, prin adresele din 21 octombrie 2010 și din 2 noiembrie 2010, au adus la cunoștința instanței de judecată nu numai modul în care trebuie interpretate textele de lege, dar și împrejurarea mincinoasă că proprii angajați nu au nici un fel de competență în constatarea și sancționarea contravențiilor.

În realitate, însă, toate aceste apărări și reacții instituționale nefirești sunt contrazise de chiar actele normative. Potrivit art. 55 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 422/2001, constituie contravenție la regimul de protejare a monumentelor istorice încălcarea de către proprietarul unui monument istoric a obligațiilor prevăzute de art. 36 din aceeași lege, printre care, la alin. (1) lit. b), este prevăzută obligația acestuia de a asigura efectuarea lucrărilor de conservare, consolidare, restaurare, reparații curente și de întreținere, cu respectarea procedurii prevăzută de această lege specială. Aceste dispoziții legale se coroborează cu art. 26, lit.

f) din Legea nr. 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, conform căruia constituie contravenție împiedicarea ori sustragerea de la efectuarea controlului, prin interzicerea accesului organelor de control abilitate sau prin neprezentarea documentelor solicitate. După cum se arată la art. 57, alin. (2) din Legea nr. 422/2001, pentru contravențiile prevăzute la art. 55 alin. (1) lit.

b) din aceeași lege, constatarea și aplicarea amenzilor contravenționale pot fi efectuate inclusiv de către primar, președintele consiliului județean, împuterniciții acestora sau de către organele de poliție. Competența de constatare și sancționare contravențională se regăsește, de altfel, în Regulamentul de organizare și funcționare al Direcției Generale de Poliție Comunitară a sectorului 1, București, a cărui modificare a fost aprobată prin Hotărârea nr. 61 din 27 martie 2008 a Consiliului local al sectorului 1, București, unde, potrivit art. 25 din structura Serviciului de Inspecție în Construcții face parte Biroul de Inspecție Monumente Istorice, care are atribuții de control și sancționare în baza art. 26 lit.

f) din Legea nr. 50/1991, Legii nr. 422/2001 și a Ordinului nr. 2.314/2004 al Ministerului Culturii și Cultelor, întocmind procese-verbale de constatare și sancționare contravențională.

De asemenea, nu prezintă relevanța juridică dorită de aceeași trei apelanți-intimați-inculpați împrejurarea că nu exista vreo sesizare înregistrată la Primăria sectorului 1, București, ca situație premisă pentru existența infracțiunii de luare de mită, care, de altfel nici nu este reglementată de legea penală, atâta timp cât, având calitatea de organe ale statului cu atribuții de supraveghere și control, se puteau sesiza din oficiu cu privire la actele contravenționale comise în domeniul monumentelor istorice.

Ca atare, stabilind, în mod neechivoc, împrejurarea că inculpații B.V.S., M.R.T. și P.T. aveau atribuții de control, se impune schimbarea încadrării juridice a uneia dintre faptele penale reținute în sarcina inculpatului B.V.S. și a faptei penale reținută în sarcina fiecăruia dintre inculpații M.R.T. și P.T. din infracțiunea prev. de art. 254, alin. (1), C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75, alin. (1), lit. a), C. pen., în infracțiunea prev. de art. 254, alin. (1) și alin. (2), C. pen., raportat la art. 7, alin. (1) din Legea nr. 78/2000, motiv de apel al Ministerului Public, în defavoarea apelanților-intimați-inculpați.

Referitor la soluția de condamnare a inculpaților B.V.S., M.R.T. și P.T., fiecare pentru infracțiunea de luare de mită, Curtea a apreciat că există probe clare de vinovăție, a căror lipsă de temeinicie nu a fost dovedită de către inculpați, potrivit art. 66, alin. (2), C. proc. pen. Astfel, pe data de 29 septembrie 2008, au formulat denunțuri atât martorul-denunțător M.C.R., prin care a arătat că, după ce, pe cale amiabilă, s-a stins conflictul cu petentul B.E.M., vecinul său, care depusese sesizări la Direcția Generală de Poliție Comunitară a sectorului 1, București - Biroul Inspecție Monumente Istorice, au venit, de mai multe ori, la imobilul din București, str. E. sector 1, aflat în lucrări de reamenajare, alți doi polițiști comunitari, dintre care unul era inculpatul B.V.S., solicitându-i documentele imobilului, apoi pe data de 26 septembrie 2008 aceștia au venit însoțiți de inculpatul M.R.T., șeful acestora, spunându-i, în prezența martorului C.C., care efectua traducerea, că există trei posibilități, și anume fie aplicarea unei amenzi contravenționale în sumă de 200.000.000 ROL (20.000 RON), fie înaintarea actelor la primărie, fie mai discută pe data de 29 septembrie 2008, cât și martorul-denunțător V.J., soția martorului-denunțător M.C.R., care a arătat că, după un timp de la clasarea sesizării, au venit alți doi polițiști comunitari, dintre care unul era inculpatul B.V.S., însoțiți de inculpatul M.R.T., șeful acestora, care, după ce le-au verificat actele imobilului, le-au spus că vor închide lucrările, apoi a aflat de la Primăria Municipiului București că primăria de sector nu are competență în privința imobilelor istorice. În urma acestor două denunțuri depuse, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, în regim de urgență, a emis Ordonanța din data de 29 septembrie 2008, în Dosarul nr. 252/P/2008, prin care a autorizat interceptările și înregistrările convorbirilor telefonice și din mediul ambiental, cu titlu provizoriu, în baza căreia a fost emisă autorizația din 29 septembrie 2008, confirmată, ulterior, prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 1 octombrie 2010 a Tribunalului București - Cabinetul Președintelui, din Dosarul nr. 784/A.I./2008.

Potrivit art. 912, alin. (21), C. proc. pen., în cazurile de urgență, cum a fost în această situație, când mita trebuia remisă a doua zi, interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor poate fi dispusă de procuror, care, potrivit art. 912, alin. (3), C. proc. pen., este obligat ca, în termen de 48 de ore, să prezinte ordonanța, împreună cu un proces-verbal de redare în rezumat și cu suportul interceptărilor, la judecător, în vederea confirmării. Această procedură de urgență poate fi aplicată inclusiv în faza actelor premergătoare, creându-se, astfel, posibilitatea organelor judiciare de a nu pierde probe utile, în dovedirea unei activități infracționale.

Totodată, se impune lămurirea că procurorul doar dispune culegerea acestor probe, în condițiile de specialitate prevăzute de legea procesual penală, și nu interceptează, personal, convorbirile telefonice sau ambientale, după cum a susținut apelantul-intimat-inculpat P.T. În acest sens Curtea a constatat că toată această procedură a fost respectată întocmai de către procurorul de la urmărire penală, astfel că interceptările convorbirilor telefonice și din mediul ambiental constituie mijloace legale de probă. Potrivit acestor interceptări din mediul ambiental, inculpatul B.V.S. începuse să-i asigure pe martorii-denunțători că-i poate ajuta să obțină procesul-verbal de recepție a lucrărilor la imobil, astfel că organele de urmărire penală, din rațiuni specifice, au continuat urmărirea activității infracționale și strângerea probatorului, pentru ca abia după constatarea flagrantului din data de 5 august 2009 să se dispună începerea urmăririi penale, potrivit Rezoluției din data de 5 august 2009.

Din procesul-verbal întocmit pe data de 16 septembrie 2009 privind redarea discuțiilor ambientale purtate la întâlnirea din data de 29 septembrie 2008, la imobilul din București, str. E. sectorul 1, dintre martorul-denunțător M.C.R. și martorul C.C. cu inculpații B.V.S. și P.T., însoțit de planșe fotografice, rezultă, cu multă claritate, că au existat discuții prealabile cu privire la o mită în sumă de 8.000 de RON, pentru evitarea unor viitoare controale, astfel că inculpatul B.V.S., printre altele, afirmă că fac o afacere bună pentru ambele părți, se înțelege că atât pentru proprietar, cât și pentru inculpați, în timp ce inculpatul P.T. participă, în mod activ, la dialogul privind remiterea sumei de bani solicitată anterior, stabilindu-se o întâlnire pentru a doua zi.

Totodată, potrivit procesului-verbal din data de 19 septembrie 2009 privind redarea interceptărilor unor convorbiri telefonice, pe data de 29 septembrie 2008, inculpatul B.V.S. îi comunică inculpatului P.T., care afirmă că nu-l poate însoți a doua zi, că trebuie să meargă, dimineață, să ia banii, indiferent de situație, apoi stabilește, prin telefon, cu martorul C.C. ora pentru întâlnirea de a doua zi, ca să ia „ce trebuie". Tot pe data de 29 septembrie 2008 au fost interceptate o serie de convorbiri telefonice, în care martorul-denunțător M.C.R.

îi comunică martorului C.C. faptul că a făcut rost de suma de 8.000 de RON, iar, mai târziu, martorul C.C. îl încunoștințează asupra discuției telefonice purtată cu inculpatul B.V.S. Pe data de 30 septembrie 2008, după înserierea bancnotelor componente ale sumei de 8.000 de RON, pusă la dispoziție de denunțători, prin procesul-verbal din data de 30 septembrie 2008, însoțit de planșe fotografice, inculpatul B.V.S. a mers la imobilul în reamenajare, de unde, temându-se să nu fie instalate camere de luat vederi, s-a deplasat, împreună cu martorii-denunțători M.C.R.

și V.J., cu martorii H.R.L. și C.C., la restaurantul „L.E." din sectorul 1, București, pe care, la un moment dat, l-a părăsit, împreună cu martorul-denunțător M.C.R., ambii intrând în autoturismul inculpatului, unde martorul-denunțător i-a remis suma de 8.000 de RON, anterior înseriată, după cum atestă procesul-verbal din data de 19 septembrie 2009 privind redarea interceptărilor convorbirilor din mediul ambiental, însoțit de planșe fotografice. Totodată, potrivit aceluiași proces-verbal din data de 19 septembrie 2009 privind redarea interceptărilor unor convorbiri telefonice, pe data de 30 septembrie 2008, după primirea banilor, inculpatul B.V.S. îi relatează inculpatului P.T. momentul în care i-a înmânat inculpatului M.R.T. suma de 8.000 de RON, spunând că acestuia îi este ușor să stea la birou și să primească banii aduși de subordonați.

Toate discuțiile telefonice și din mediul ambiental au fost traduse de interpretul de limbă engleză B.E.C., cu autorizația din 30 ianuarie 2003, eliberată de Ministerul Justiției.

De asemenea, martorul H.R.L., asociat unic la SC „E.G. - I.I." SRL, proprietarul imobilului, a confirmat prezența, de mai multe ori, în curtea casei la care se efectuau lucrările de renovare, a celor doi polițiști comunitari, descriși după trăsăturile fizice, identificați ca fiind inculpații B.V.S. și P.T., care găseau diferite motive de sancționare contravențională, după care s-au prezentat împreună cu inculpatul M.R.T., șeful acestora, care purta un cercel în ureche, toți trei inculpații comunicându-i, în mod neechivoc, că trebuie să plătească, pentru că lucrările nu pot fi niciodată perfecte. Aceste susțineri sunt confirmate de declarațiile martorului C.C., administrator la SC „D." SRL, care efectua lucrările de renovare-reabilitare, prin care arată că a asigurat interpretarea dintre martori și inculpați, respectiv inculpații B.V.S. și P.T., recunoscuți de pe planșele fotografice, care au venit, la început, de mai multe ori, încercând să găsească nereguli, după care s-au prezentat împreună cu inculpatul M.R.T., șeful acestora, solicitându-le suma de 2000 de euro. În plus, însăși coinculpatul D.S. a arătat, în declarația sa din data de 9 septembrie 2009 de la urmărirea penală, că Ie-a comunicat inculpaților B.V.S., M.R.T. și P.T. împrejurarea că se știe despre primirea sumei de 8.000 de RON, iar aceștia nu au negat, ci doar și-au exprimat îngrijorarea de a nu fi fost filmați.

Ca atare, Curtea a concluzionat la rândul său că din modalitatea în care cei trei inculpați au acționat, rezultă intenția directă de a obține mită.

În situația în care inculpații ar fi constatat comiterea vreunei contravenții, conduita legală a acestora presupunea întocmirea unui proces-verbal de sancționare contravențională, și, nicidecum, să se deplaseze de mai multe ori la imobil sau la restaurant, pentru a se întâlni cu persoanele contraveniente, întrucât aplicarea sancțiunii contravenționale trebuie să fie fermă și imediată, nicidecum negociată. În aceste condiții, în mod legal, martorii-denunțători au sesizat, pe data de 29 septembrie 2008, organele judiciare, care, imediat, au luat măsurile necesare pentru a culege probe, în vederea dovedirii activității infracționale a inculpaților, ce urma să fie finalizată, prin primirea mitei, într-un timp foarte scurt. Aceste denunțuri au fost formulate cu mult după rezoluția infracțională a inculpaților, chiar și după ce, pentru fiecare dintre cei trei inculpați în parte, infracțiunea de luare de mită s-a consumat, în modalitatea pretinderii, pe data de 26 septembrie 2008. Faptul că, ulterior, a fost realizat de către inculpatul B.V.S. inclusiv elementul material în modalitatea normativă a primirii nu are nici o relevanță juridică, sub acest aspect. Ca atare, organele judiciare nu au încălcat dispozițiile art. 68, alin. (2), C. proc. pen., privind interzicerea obținerii de probe prin determinare, după cum au susținut apelanții-intimați-inculpați B.V.S. și P.T. Tot din aceleași rațiuni juridice privitoare la modalitatea normativă de comitere a infracțiunii de luare de mită, Curtea a apreciat că este lipsită de importanță juridică împrejurarea că martorii-denunțători au cunoscut necompetența inculpaților cu privire la imobilele monumente istorice, întrucât pretinderea s-a făcut tocmai în exercitarea competențelor profesionale, cu atât mai mult cu cât nu se poate pretinde ca denunțătorii și martorii, unii cetățeni străini, să cunoască, în mod lămurit, atribuțiile de serviciu ale unui polițist comunitar, care face parte dintr-o instituție publică în care nu se știu cu exactitate limitele sale de funcționare. În același timp, susținerea apelantului-intimat-inculpat B.V.S., conform căreia martorii-denunțători au formulat denunțuri pentru a obține, în acest mod, facilități procedurale în dosarele în care sunt urmăriți penal, sunt simple speculații, care depășesc decența apărării.

Din tot acest vast probatoriu - a concluzionat de asemenea instanța de apel -rezultă că a fost comisă o faptă penală, în materialitatea sa, care a produs schimbări în lumea obiectivă, respectiv martorii au pregătit suma de 8.000 de RON, remisă, ulterior, inculpatului B.V.S., și, de asemenea, sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, în ceea ce privește subiectul activ, atâta timp cât toți cei trei inculpați erau funcționari publici, în plus cu atribuții de control, a fost comisă acțiunea de pretindere a unei sume de bani, ca element material al laturii obiective, iar, pe latura subiectivă, vinovăția îmbracă forma intenției directe, care este dovedită prin deplasările insistente și prin discuțiile cu denunțătorii. Referitor la apelantul-intimat-inculpat M.R.T., care s-a apărat susținând că nu acesta a comis fapta penală, Curtea, stabilind că elementul material al infracțiunii de luare de mită constă în modalitatea normativă a pretinderii, nu poate să mai aibă în vedere acțiunea ulterioară de primire a inculpatului B.V.S., despre care, în calitatea sa de șef, era în perfectă cunoștință.

Având în vedere ansamblul materialului probator astfel cum a fost examinat și analizat anterior, Curtea a apreciat ca fiind lipsite de fundament solicitările de achitare ale apelanților-intimați-inculpați B.V.S., în temeiul art. 11, pct. 2, lit. a), C. proc. pen., raportat fie la art. 10, alin. (1), lit. a), C. proc. pen., fie la art. 10, alin. (1), lit. d), C. proc. pen., M.R.T., în temeiul art. 11, alin. (1), lit. a), C. proc. pen., raportat fie la art. 10, alin. (1), lit. a), C. proc. pen., fie la art. 10, alin. (1), lit. c), C. proc. pen., și P.T., în temeiul art. 11, alin. (1), lit. a), C. proc. pen., raportat fie la art. 10, alin. (1), lit. a), C. proc. pen., fie la art. 10, alin. (1), lit. d), C. proc. pen. Chiar și această paletă de temeiuri de drept pentru achitare relevă lipsa de sinceritate și construcția unei apărări în totală contradicție cu evidența probelor.

În ceea ce privește infracțiunile de trafic de influență comise de inculpații B.V.S. și D.S., Curtea a apreciat că, în egală măsură, sunt probate prin dovezi de vinovăție lipsite de orice echivoc.

Întrucât apelantul-intimat-inculpat B.V.S. nu a contestat vinovăția sa, Curtea a făcut referire doar cu privire la încadrarea juridică a acestei faptei penale.

În acest sens, prin schimbarea încadrării juridice, instanța de fond, în mod corect, a reținut art. 7 din Legea nr. 78/2000, în loc de art. 6 din aceeași lege. însă, pentru acuratețe juridică, Curtea a apreciat că nu trebuia reținut, în bloc, tot art. 7 din Legea nr. 78/2000, ci doar alin. (3) al acestui articol, iar această precizare nu are caracterul unei schimbări de încadrare juridică, pentru a fi fost pusă în discuția părților.

Cât privește pe apelantul-intimat-inculpat D.S., Curtea a apreciat că probele administrate dovedesc faptul că a urmărit obținerea procesului-verbal de recepție a lucrărilor, semnat de funcționarii publici pe lângă care a intervenit, pentru obținerea sumei de 16.000 de euro, fără să aibă vreo relevanță juridică dacă numai pentru inculpatul B.V.S. sau pentru amândoi, astfel după cum s-a apărat, susținând că nu a pretins pentru sine și nici nu a primit vreo sumă de bani.

Prin procesul-verbal din data de 17 septembrie 2009, a fost redată interceptarea discuțiilor ambientale din data de 5 noiembrie 2008 purtate de martorii M.C.R. și C.C. cu inculpații B.V.S. și D.S., care sosiseră la imobilul în renovare, fiind de reținut solicitarea inculpatului D.S. adresată coinculpatului de a le traduce martorilor că îi este ușor să le spună că poate să facă recepția imobilului în stadiul în care se afla în momentul respectiv și să le ia banii, astfel că implicarea sa a continuat, iar pe data de 23 martie 2009, însoțită de același coinculpat și de martorul T.N.T., s-a întâlnit, de data aceasta, la restaurantul „L.E." din sectorul 1, București, cu martorii M.C.R.

și V.J., unde s-au purtat discuții intense cu privire la recepția finală a lucrării, pentru suma de 1.000 euro, solicitată de inculpatul B.V.S., care să fie împărțită, în mod egal, între aceștia, astfel după cum atestă procesul-verbal din data de 21 septembrie 2009 de redare a interceptării din ambient. Pe data de 24 martie 2009, inculpatul D.S., aflată în autoturismul său marca K., cu număr de înmatriculare (...), s-a întâlnit cu martorul V.J., care i-a înmânat un set de înscrisuri, astfel după cum se constată prin procesul-verbal din data de 27 martie 2009 de redare a interceptării ambientale, cu planșe fotografice.

Pe data de 30 marie 2009, tot la restaurantul „L.E.", se întâlnesc, din nou aceeași coinculpați, însoțiți de martorul T.N.T., cu martorii M.C.R. și V.J., purtându-se discuții ample cu privire la recepția finală a lucrării, la care inculpatul D.S. are o participare preponderentă, conform procesului-verbal din data de 22 septembrie 2009 de redare a interceptărilor din mediul ambiental, cu planșe fotografice. Martorul T.N.T., referent în cadrul Serviciului Autorizații de Construire și Reglementări Urbanistice al Primăriei sectorului 1, București, a confirmat că i-a însoțit pe inculpații B.V.S. și D.S., la întâlnirile, în restaurantul respectiv, cu martorii M.C.R.

și V.J., când au avut loc discuții cu privire la imobilul din București, str. E. sectorul 1, București, la care nu a fost atentă. Potrivit procesului-verbal din data de 22 septembrie 2009, cu planșe fotografice, pe data de 1 aprilie 2009, în aceeași locație, s-au întâlnit, din nou, aceeași martori și inculpați, iar inculpatul B.V.S. calculează prețul influenței, respectiv suma de 15.000 de euro pentru funcționarii publici de la Primăria Municipiului București și de la Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, la care se adaugă suma de 1.000 de euro, „comisionul" acestora, fără ca inculpatul D.S. să aibă vreo intervenție de negare sau de refuz, apoi pe data de 3 aprilie 2009, în același loc, s-au întâlnit, iarăși, în aceeași componență, purtându-se discuții pe aceeași temă, iar inculpatul D.S. redă, la un moment dat, din memorie, dialogurile purtate cu persoanele pe lângă care a intervenit, după cum se constată din procesul-verbal întocmit pe data de 22 septembrie 2009, însoțit de planșe fotografice.

Conform procesului-verbal din data de 22 septembrie 2009 de redare a convorbirilor ambientale, pe data de 3 august 2009 inculpatul D.S. se întâlnește, în același restaurant, cu martorii M.C.R. și V.J., cărora le expune motivele tergiversării obținerii avizelor, confirmând cuantumul sumei de bani anterior solicitată de coinculpatul B.V.S. Conținutul, în esență, al discuțiilor purtate în ambientul restaurantului sunt confirmate prin declarațiile martorilor M.C.R. și V.J., care a arătat că, după mai multe întâlniri cu inculpații B.V.S. și D.S., pe data de 5 august 2009, la ora 10,00, inculpatul D.S. i-a comunicat, prin telefon, că procesul-verbal de recepție are toate semnăturile.

De asemenea, martorul V.M.C., inspector principal la Primăria Municipiului București - Direcția de Inspecție și Control General - Serviciul Inspecție Lucrări Edilitare, a arătat că martorul D.R., șeful său și fostul soț al inculpatei D.S., a rugat-o să o ajute pe fosta sa soție, cu privire la care a mai adăugat că venea destul de des pe la Primăria Municipiului București și că s-a implicat în activitatea de obținere a procesului-verbal de recepție, având o atitudine suspectă, iar martorul Ș.D., expert la Primăria Municipiului București - Serviciul Autorizații de Construire, a declarat că, la solicitarea martorului D.R., s-a deplasat, împreună cu martorul V.M.C., la imobilul respectiv, iar, după un timp, martorul V.M.C. i-a prezentat procesul-verbal de recepție, cu toate celelalte semnături, pe care, la rândul său, I-a semnat.

Totodată, martorul L.S.A., consilier superior în cadrul Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național al Municipiului București din cadrul Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, a susținut că, după ce la sfârșitul lunii martie a anului 2009 I-a sunat la telefon de mai multe ori, inculpata D.S. a venit în biroul său, unde a semnat formularele procesului-verbal de recepție, precizând că aceasta este prietenă cu H.G., colega sa de serviciu, pe care aceasta o vizitează deseori. Din toate aceste probe coroborate, rezultă că inculpatul D.S. s-a ocupat, personal, de obținerea avizelor de pe procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor din 5 august 2009, pe care trebuiau aplicate semnăturile martorilor Ș.D.

și L.S.A., alături de alte două semnături, dintre care una aparținând arhitectului B.G.A., cu privire la care există referiri că ar fi refuzat, inițial, să semneze. Se mai adaugă procesul-verbal din data de 6 august 2009 de redare a discuțiilor ambientale purtate pe data de 5 august 2009 de aceeași doi martori cu inculpatul B.V.S., procesul-verbal din data de 5 august 2009, însoțit de planșe fotografice, privind înserierea bancnotelor componente ale sumei de 16.000 de euro, pusă la dispoziție de Direcția Națională Anticorupție, precum și procesul-verbal din data de 5 august 2009 de constatare a infracțiunii flagrante, cu planșe fotografice, conform căruia în autoturismul marca O., cu număr de înmatriculare (...), aparținând inculpatului, aflat la volan, a fost găsită suma de 16.000 de euro, pe care martorul-denunțător M.C.R. i-o înmânase.

Referitor la individualizarea judiciară a pedepselor cu închisoarea, Curtea a făcut trimitere în acest sens la criteriile generale enumerate la art. 72, alin. (1), C. pen., și anume limitele speciale prevăzute de legea penală, cuprinse între 3 ani și 15 ani închisoare pentru infracțiunea de luare de mită, între 2 ani și 10 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență, și între 2 ani și 12 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență, cu aplicarea art. 7, alin. (3) din Legea nr. 78/2000, gradul ridicat de pericol social ridicat al infracțiunilor de corupție, care rezultă din calitatea de funcționar public cu atribuții de control a inculpaților B.S.V., P.T.

și M.R.T., șeful acestora, din modalitatea concretă de comitere atât a infracțiunii de luare de mită, cât și a infracțiunii de trafic de influență, și anume prin deplasări repetate, efectuate în timpul programului de serviciu, la imobilul în renovare sau, de cele mai multe ori, la restaurant, unde se purtau discuții ample, în care inculpatul B.V.S. a dat dovadă de o insistență agresivă, în timp ce inculpatul D.S. a avut mai mult tact, doar pentru a obține, în acest mod, bani necuveniți, sumele importante de 8.000 de RON, cu titlu de mită, și de 16.000 de euro pentru traficarea influenței, persoana inculpaților B.V.S., în vârstă de 33 de ani la data comiterii primei infracțiuni, în anul 1998 a absolvit Facultatea de Drept a Universității „N.T.", în perioada anilor 1999 - 2001 a lucrat, ca vânzător, în anul 2002 s-a angajat, ca ospătar, pe un vas de croazieră, revenind în țară în anul 2005, unde, cu banii economisiți, a încercat să-și întemeieze o societate comercială de taximetrie, însă nu a obținut aprobările necesare, apoi, în anul 2007, a fost angajat la Primăria sectorului 1, București, ca referent, date care rezultă din referatul de evaluare socială, întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, nu are antecedente penale, a manifestat o atitudine procesuală nesinceră, D.S., în vârstă de 41 de ani la data săvârșirii infracțiunii, în prezent este necăsătorită și are un major în vârstă de 20 de ani, rezultat din prima căsătorie, s-a recăsătorit în anul 1997 și a divorțat, din nou, după 10 ani, a lucrat, aproximativ 8 ani, la Fabrica de Calculatoare P., unde verifica circuitul computerelor, apoi a fost barman, baby-sitter și coafeză, după care, în perioada anilor 1995 - 2000 a deținut o societate comercială în domeniile comerțului și construcțiilor, însă a renunțat pentru a se angaja, în anul 2000, la Primăria sectorului 1, București, ca inspector fiscal, iar, din anul 2008 este consilier principal la Direcția de Disciplină în Construcții, astfel după cum s-a consemnat în referatul de evaluare socială, întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, nu are antecedente penale, a avut o atitudine procesuală doar declarativ sinceră, pentru că și-a motivat activitatea sa infracțională prin prisma altruismului, M.R.T., în vârstă de 33 de ani la data comiterii infracțiunii, a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universității Ecologice în anul 2001, când a început să lucreze, ca jurnalist, apoi în anul 2005 a fost angajat, ca șef al Biroului de Inspecție Monumente Istorice din cadrul Serviciului de Inspecție în Construcții de la Direcția Generală de Poliție Comunitară a sectorului 1, București, astfel după cum se menționează în referatul de evaluare socială, întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, nu este cunoscut cu antecedente penale, a manifestat o atitudine procesuală constant nesinceră, P.T., în vârstă de 40 de ani, are studii medii, a început să lucreze încă din anul 1988, ca șofer profesionist, iar în anul 2008 a fost angajat la Primăria sectorului 1, București - Serviciul de Inspecție în Construcții - Biroul de Inspecție Monumente Istorice, întreține o relație de concubinaj, din care a rezultat un minor, în prezent în vârstă de 8 ani, așa după cum s-a cosemnat în referatul de evaluare socială, întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine procesuală nesinceră pe tot parcursul procesului penal, starea de agravare a răspunderii penale a concursului de infracțiuni reținut în sarcina inculpatului B.V.S.

Având în vedere toate aceste elemente de natură a caracteriza atât faptele penale, la care inculpații B.V.S. și D.S. au avut un grad ridicat de participare, în timp ce inculpatul M.R.T., ca șef de serviciu, a manifestat o oarecare abilitate, trimițându-și subalternii să culeagă foloasele ilicite, obținute în urma exercitării autorității sale sporite, cât și persoana fiecăruia dintre inculpați, care, după practicarea unor meserii obscure, au dobândit calitatea de funcționar public în administrația locală, pe care s-a dovedit că au folosit-o nu pentru a sluji interesele comunitare, ci pentru a se îmbogăți, utilizându-și puterea, Curtea a apreciat că pedepsele cu închisoarea au fost corect individualizate doar sub aspectul cuantumului acestora.

În ceea ce privește modalitatea de executare, Curtea a considerat că pentru inculpatul D.S., care a avut o contribuție însemnată la realizarea activității infracționale, prin toate deplasările și intervențiile sale de-a lungul unei perioade mari de timp, scopurile educativ și punitiv ale pedepsei închisorii pot fi atinse doar prin executarea în regim de detenție, pentru a înțelege că un funcționar public, în timpul programului său de lucru, trebuie să asigure interesele comunității, și nu pe cele personale.

Dimpotrivă, reținând participarea redusă a inculpatului P.T., care s-a aflat în umbra inculpatului B.V.S., Curtea a apreciat că acesta nu va mai comite alte infracțiuni, astfel că suspendarea executării sub supraveghere este în măsură să constituie un avertisment serios pentru inculpat.

De asemenea, în ceea ce privește pe apelantul-intimat-inculpat D.S., Curtea, având în vedere tocmai calitatea de funcționar public a acestuia, a apreciat că este nedemn să mai exercite o asemenea profesie, astfel că a aplicat acestuia inclusiv pedeapsa complementară prevăzută de art. 64, alin. (1), lit. c), C. pen. Totodată, Curtea constată că acesta a fost reținut pe data de 6 august 2009, prin Ordonanța nr. 6 din 6 august 2009, și nu pe data de 5 august 2009, după cum a menționat instanța de fond, și nici pe data de 6 mai 2009, cum a susținut Ministerul Public, evident fiind o eroare materială.

Referitor la apelanții-intimați-inculpați M.R.T. și P.T., Curtea constată că inculpații au comis și au fost condamnați pentru o infracțiune unică, astfel că nu pot fi aplicate dispozițiile art. 35, alin. (1), C. pen., care se referă la pedepse complementare ce însoțesc pedepse cu închisoarea aplicate pentru infracțiuni concurente.

În consecință, Curtea de Apel București, secția I penală prin Decizia penală nr. 265 din 3 decembrie 2010 în baza art. 379, pct. 2, lit. a), C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de apelantul-intimat-inculpat P.T. împotriva Sentinței penale nr. 297/F din 8 aprilie 2010 a Tribunalului București, secția I penală, în Dosarul nr. 38283/3/2009, pe care a desființat-o în parte, și, rejudecând în fond, consecutiv descontopirii pedepsei rezultante de 5 ani închisoare stabilită față de inculpatul B.V.S. și repunerii în individualitatea lor, a pedepselor componente de 5 ani închisoare și de 5 ani închisoare a decis următoarele:

- în temeiul art. 334, C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a uneia dintre faptele penale reținute în sarcina inculpatului B.V.S. și a faptei penale reținută în sarcina fiecăruia dintre inculpații M.R.T. și P.T. din infracțiunea prev. de art. 254, alin. (1), C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75, alin. (1), lit. a), C. pen., în infracțiunea prev. de art. 254, alin. (1) și alin. (2), C. pen., raportat la art. 7, alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

- în temeiul art. 254, alin. (1) și alin. (2), C. pen., raportat la art. 7, alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpatul B.V.S. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, în varianta agravată, cu aplicarea, în temeiul art. 65, alin. (2), C. pen., a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, b) și c), C. pen., pe o perioadă de 3 ani, iar, în temeiul art. 257, alin. (1), C. pen., raportat la art. 7, alin. (3) din Legea nr. 78/2000, va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, după care, în temeiul art. 33, lit. a), C. pen., raportat la art. 34, alin. (1), lit. b), C. pen., va contopi pedepsele de 5 ani închisoare și de 5 ani închisoare, astfel că, în final, inculpatul va executa pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 5 ani închisoare, cu aplicarea, în temeiul art. 35, alin. (1), C. pen., a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, b) și c), C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66, C. pen.

- în temeiul art. 65, alin. (1), C. pen., a aplicat inculpatului D.S. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, b) și c), C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66, C. pen., va face aplicarea art. 71 - art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, b) și c), C. pen., așa încât va înlătura aplicarea art. 861, C. pen., privind suspendarea executării sub supraveghere, iar, în temeiul art. 88, alin. (1), C. pen., va deduce reținerea și arestarea preventivă pe durata 6 august 2009 - 8 aprilie 2010, inclusiv.

- în temeiul art. 254, alin. (1) și alin. (2), C. pen., raportat la art. 7, alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpatul M.R.T. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, în varianta agravată, cu aplicarea, în temeiul art. 65, alin. (2), C. pen., a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, b) și c), C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66, C. pen., urmând să înlăture aplicarea art. 35, alin. (1), C. pen.

- în temeiul art. 254, alin. (1) și alin. (2), C. pen., raportat la art. 7, alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpatul P.T. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, în varianta agravată, cu aplicarea, în temeiul art. 65, alin. (2), C. pen., a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, b) și c), C. pen., pe o perioadă de 3 ani, și înlăturarea aplicării art. 35, alin. (1), C. pen., iar, în temeiul art. 861, alin. (1) și alin. (2), C. pen., art. 71, alin. ultim, C. pen., va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei principale a închisorii, precum și a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, b) și c), C. pen., pe durata termenului de încercare de 7 ani, stabilit în temeiul art. 862, alin. (1) și alin. (2), C. pen., în timpul căruia, în temeiul art. 863, alin. (1), C. pen., inculpatul va fi obligat să se supună măsurilor de supraveghere de a se prezenta, la datele stabilite, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, de a anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, de a comunica și justifica schimbarea locului de muncă, de a comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență, urmând ca, în temeiul art. 359, C. proc. pen., să-i atragă atenția asupra dispozițiilor art. 864, C. pen., fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

În temeiul art. 379, pct. 1, lit. b), C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de apelanții-intimați-inculpați B.V.S., D.S. și M.R.T.

În temeiul art. 383, alin. (11), C. proc. pen., raportat la art. 3002, C. proc. pen., cu aplicarea art. 160b, alin. (1) și alin. (3), C. proc. pen., a menținută starea de arest preventiv a apelantului-intimat-inculpat B.V.S.

În temeiul art. 383, alin. (2), C. proc. pen., pentru apelantul-intimat-inculpat B.V.S. s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă începând cu data de 5 august 2009 la zi.

III. Recursurile în termen împotriva deciziei amintite formulate de inculpații B.V.S., M.R.T., D.S. și P.T. reiterând criticile de nelegalitate și netemeinicie respinse în apel circumscrise cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 1, 17, 171, 18 și 14 C. proc. pen. sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Referitor la necompetența materială a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, invocată de recurenții-inculpați M.R.T. și P.T., instanța de apel a constatat în mod justificat că există cazul de conexitate prevăzut de art. 34, lit. a), C. proc. pen., deoarece inculpatul B.V.S. a comis un concurs real de infracțiuni, respectiv, împreună cu coinculpații M.R.T. și P.T., infracțiunea de luare de mită, care are ca obiect material suma de 8.000 RON, și, împreună cu inculpatul D.S., infracțiunea de trafic de influență, cu un obiect material în sumă de 16.000 de euro, valoare care, evident, depășește suma de 10.000 de euro, stabilită de art. 13, alin. (1), lit. a) din O.U.G. nr. 43/2002, cu modificările și completările ulterioare, în baza căruia Direcției Naționale Anticorupție îi revine competența materială. În plus, potrivit art. 13, alin. (1), lit. b) din O.U.G. nr. 43/2002, cu modificările și completările ulterioare, sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, printre care se numără infracțiunile de luare de mită și de trafic de influență, indiferent de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție, dar care au fost comise, printre altele, de către persoanele cu funcții de control din cadrul autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, cu excepția persoanelor cu funcții de control din cadrul autorităților și instituțiilor publice de la nivelul orașelor și comunelor, ori fiecare dintre recurenții-inculpați B.V.S., M.R.T. și P.T. aveau atribuții de control în cadrul Consiliului local al sectorului 1 al Municipiului București. Ca atare, competența materială specială a Direcției Naționale Anticorupție este atrasă nu numai de valoarea obiectului material al infracțiunii de corupție, ci și de calitatea persoanei. În aceste condiții, sesizarea instanței de fond este legală, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 332, alin. (2), C. proc. pen., privind restituirea cauzei la procurorul competent material sau după calitatea persoanei.

Susținerile în apărare făcute de recurenții-inculpați B.V.S., M.R.T. și P.T. privind lipsa atribuțiilor de constatare și sancționare a contravențiilor - ce ar atrage înlăturarea răspunderii penale sub aspectul infracțiunilor de corupție reținute în sarcina acestora - este lipsită de fundament factual și legal, astfel cum au constatat în mod justificat și instanțele anterioare.

În acest sens este de remarcat că potrivit fișei posturilor, întocmite de Direcția Generală de Poliție Comunitară a sectorului 1, București - Direcția Inspecție - Biroul Inspecție Monumente Istorice, la data de 26 septembrie 2008, când a fost pretinsă o sumă de bani, inculpatul B.V.S. îndeplinea funcția de referent, fiind numit inspector ulterior, prin Decizia nr. 1.314 din 20 octombrie 2008 a Consiliului local al sectorului 1, București - Direcția Generală de Poliție Comunitară, inculpatul M.R.T. era consilier, iar inculpatul P.T. avea funcția de referent în cadrul aceleiași instituții publice.

Însă, competențele generale ale acestor funcționari publici sunt stabilite prin Legea nr. 422/2001, privind protejarea monumentelor istorice, independent de modalitatea fidelă, insuficientă, eronată sau confuză în care acestea se regăsesc în fișa postului și indiferent de afirmațiile vădit părtinitoare ale Consiliului local al sectorului 1, București - Direcția Generală de Servicii Comunitare, care, prin adresele din 21 octombrie 2010 și din 2 noiembrie 2010, au adus la cunoștința instanței de judecată nu numai modul în care trebuie interpretate textele de lege, dar și împrejurarea mincinoasă că propriii angajați nu au nici un fel de competență în constatarea și sancționarea contravențiilor.

În realitate, însă, toate aceste apărări și reacții instituționale nefirești sunt contrazise de chiar actele normative. Potrivit art. 55, alin. (1), lit.

b) din Legea nr. 422/2001, constituie contravenție la regimul de protejare a monumentelor istorice încălcarea de către proprietarul unui monument istoric a obligațiilor prevăzute de art. 36 din aceeași lege, printre care, la alin. (1), lit. b), este prevăzută obligația acestuia de a asigura efectuarea lucrărilor de conservare, consolidare, restaurare, reparații curente și de întreținere, cu respectarea procedurii prevăzută de această lege specială. Aceste dispoziții legale se coroborează cu art. 26, lit.

f) din Legea nr. 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, conform căruia constituie contravenție împiedicarea ori sustragerea de la efectuarea controlului, prin interzicerea accesului organelor de control abilitate sau prin neprezentarea documentelor solicitate. După cum se arată la art. 57, alin. (2) din Legea nr. 422/2001, pentru contravențiile prevăzute la art. 55, alin. (1), lit.

b) din aceeași lege, constatarea și aplicarea amenzilor contravenționale pot fi efectuate inclusiv de către primar, președintele consiliului județean, împuterniciții acestora sau de către organele de poliție. Competența de constatare și sancționare contravențională se regăsește, de altfel, în Regulamentul de organizare și funcționare al Direcției Generale de Poliție Comunitară a sectorului 1, București, a cărui modificare a fost aprobată prin Hotărârea nr. 61 din 27 martie 2008 a Consiliului local al sectorului 1, București, unde, potrivit art. 25, din structura Serviciului de Inspecție în Construcții face parte Biroul de Inspecție Monumente Istorice, care are atribuții de control și sancționare în baza art. 26, lit.

f) din Legea nr. 50/1991, Legii nr. 422/2001 și a Ordinului nr. 2.314/2004 al Ministerului Culturii și Cultelor, întocmind procese-verbale de constatare și sancționare contravențională.

De asemenea, nu prezintă relevanța juridică dorită de aceeași trei apelanți-intimați-inculpați împrejurarea că nu exista vreo sesizare înregistrată la Primăria sectorului 1, București, ca situație premisă pentru existența infracțiunii de luare de mită, care, de altfel nici nu este reglementată de legea penală, atâta timp cât, având calitatea de organe ale statului cu atribuții de supraveghere și control, se puteau sesiza din oficiu cu privire la actele contravenționale comise în domeniul monumentelor istorice.

Ca atare, fiind stabilită în mod neechivoc în cauză, împrejurarea că inculpații B.V.S., M.R.T. și P.T. aveau atribuții de control, în mod justificat Curtea a decis schimbarea încadrării juridice a uneia dintre faptele penale reținute în sarcina inculpatului B.V.S. și a faptei penale reținută în sarcina fiecăruia dintre inculpații M.R.T. și P.T. din infracțiunea prev. de art. 254, alin. (1), C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75, alin. (1), lit. a), C. pen., în infracțiunea prev. de art. 254, alin. (1) și alin. (2), C. pen., raportat la art. 7, alin. (1) din Legea nr. 78/2000, motiv de apel al Ministerului Public, în defavoarea apelanților-intimați-inculpați.

Referitor la soluția de condamnare a inculpaților B.V.S., M.R.T. și P.T., fiecare pentru infracțiunea de luare de mită, Înalta Curte constată la rândul său că există probe indubitabile de vinovăție, a căror lipsă de temeinicie nu a fost înlăturată de către inculpați, potrivit art. 66, alin. (2), C. proc. pen.

Astfel, pe data de 29 septembrie 2008, au formulat denunțuri atât martorul-denunțător M.C.R., prin care a arătat că, după ce, pe cale amiabilă, s-a stins conflictul cu petentul B.E.M., vecinul său, care depusese sesizări la Direcția Generală de Poliție Comunitară a sectorului 1, București - Biroul Inspecție Monumente Istorice, au venit, de mai multe ori, la imobilul din București, str. E., sector 1, aflat în lucrări de reamenajare, alți doi polițiști comunitari, dintre care unul era inculpatul B.V.S., solicitându-i documentele imobilului, apoi pe data de 26 septembrie 2008 aceștia au venit însoțiți de inculpatul M.R.T., șeful acestora, spunându-i, în prezența martorului C.C., care efectua traducerea, că există trei posibilități, și anume fie aplicarea unei amenzi contravenționale în sumă de 200.000.000 ROL (20.000 RON), fie înaintarea actelor la primărie, fie mai discută pe data de 29 septembrie 2008, cât și martorul-denunțător V.J., soția martorului-denunțător M.C.R., care a arătat că, după un timp de la clasarea sesizării, au venit alți doi polițiști comunitari, dintre care unul era inculpatul B.V.S., însoțiți de inculpatul M.R.T., șeful acestora, care, după ce le-au verificat actele imobilului, le-au spus că vor închide lucrările, apoi a aflat de la Primăria Municipiului București că primăria de sector nu are competență în privința imobilelor istorice. În urma acestor două denunțuri depuse, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, în regim de urgență, a emis Ordonanța din data de 29 septembrie 2008, în Dosarul nr. 252/P/2008, prin care a autorizat interceptările și înregistrările convorbirilor telefonice și din mediul ambiental, cu titlu provizoriu, în baza căreia a fost emisă autorizația din 29 septembrie 2008, confirmată, ulterior, prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 1 octombrie 2010 a Tribunalului București - Cabinetul Președintelui, din Dosarul nr. 784/A.I./2008.

Potrivit art. 912, alin. (21), C. proc. pen., în cazurile de urgență, cum a fost în această situație, când mita trebuia remisă a doua zi, interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor poate fi dispusă de procuror, care, potrivit art. 912, alin. (3), C. proc. pen., este obligat ca, în termen de 48 de ore, să prezinte ordonanța, împreună cu un proces-verbal de redare în rezumat și cu suportul interceptărilor, la judecător, în vederea confirmării. Această procedură de urgență poate fi aplicată inclusiv în faza actelor premergătoare, creându-se, astfel, posibilitatea organelor judiciare de a nu pierde probe utile, în dovedirea unei activități infracționale.

Totodată, se impune lămurirea că procurorul doar dispune culegerea acestor probe, în condițiile de specialitate prevăzute de legea procesual penală, și nu interceptează, personal, convorbirile telefonice sau ambientale, după cum a susținut apelantul-intimat-inculpat P.T. În acest sens Curtea a constatat întemeiat că toată această procedură a fost respectată întocmai de către procurorul de la urmărire penală, astfel că interceptările convorbirilor telefonice și din mediul ambiental constituie mijloace legale de probă. Potrivit acestor interceptări din mediul ambiental, inculpatul B.V.S. începuse să-i asigure pe martorii-denunțători că-i poate ajuta să obțină procesul-verbal de recepție a lucrărilor la imobil, astfel că organele de urmărire penală, din rațiuni specifice, au continuat urmărirea activității infracționale și strângerea probatorului, pentru ca abia după constatarea flagrantului din data de 5 august 2009 să se dispună începerea urmăririi penale, potrivit Rezoluției din data de 5 august 2009.

Din procesul-verbal întocmit pe data de 16 septembrie 2009 privind redarea discuțiilor ambientale purtate la întâlnirea din data de 29 septembrie 2008, la imobilul din București, str. E., sectorul 1, dintre martorul-denunțător M.C.R. și martorul C.C. cu inculpații B.V.S. și P.T., însoțit de planșe fotografice, rezultă, cu multă claritate, că au existat discuții prealabile cu privire la o mită în sumă de 8.000 de RON, pentru evitarea unor viitoare controale, astfel că inculpatul B.V.S., printre altele, afirmă că fac o afacere bună pentru ambele părți, se înțelege că atât pentru proprietar, cât și pentru inculpați, în timp ce inculpatul P.T. participă, în mod activ, la dialogul privind remiterea sumei de bani solicitată anterior, stabilindu-se o întâlnire pentru a doua zi.

Totodată, potrivit procesului-verbal din data de 19 septembrie 2009 privind redarea interceptărilor unor convorbiri telefonice, pe data de 29 septembrie 2008, inculpatul B.V.S. îi comunică inculpatului P.T., care afirmă că nu-l poate însoți a doua zi, că trebuie să meargă, dimineață, să ia banii, indiferent de situație, apoi stabilește, prin telefon, cu martorul C.C. ora pentru întâlnirea de a doua zi, ca să ia „ce trebuie". Tot pe data de 29 septembrie 2008 au fost interceptate o serie de convorbiri telefonice, în care martorul-denunțător M.C.R.

îi comunică martorului C.C. faptul că a făcut rost de suma de 8.000 de RON, iar, mai târziu, martorul C.C. îl încunoștințează asupra discuției telefonice purtată cu inculpatul B.V.S. Pe data de 30 septembrie 2008, după înserierea bancnotelor componente ale sumei de 8.000 de RON, pusă la dispoziție de denunțători, prin procesul-verbal din data de 30 septembrie 2008, însoțit de planșe fotografice, inculpatul B.V.S. a mers la imobilul în reamenajare, de unde, temându-se să nu fie instalate camere de luat vederi, s-a deplasat, împreună cu martorii-denunțători M.C.R.

și V.J., cu martorii H.R.L. și C.C., la restaurantul „L.E." din sectorul 1, București, pe care, la un moment dat, l-a părăsit, împreună cu martorul-denunțător M.C.R., ambii intrând în autoturismul inculpatului, unde martorul-denunțător i-a remis suma de 8.000 de RON, anterior înseriată, după cum atestă procesul-verbal din data de 19 septembrie 2009 privind redarea interceptărilor convorbirilor din mediul ambiental, însoțit de planșe fotografice. Totodată, potrivit aceluiași proces-verbal din data de 19 septembrie 2009 privind redarea interceptărilor unor convorbiri telefonice, pe data de 30 septembrie 2008, după primirea banilor, inculpatul B.V.S. îi relatează inculpatului P.T. momentul în care i-a înmânat inculpatului M.R.T. suma de 8.000 de RON, spunând că acestuia îi este ușor să stea la birou și să primească banii aduși de subordonați.

Toate discuțiile telefonice și din mediul ambiental au fost traduse de interpretul de limbă engleză B.E.C., cu autorizația din 30 ianuarie 2003, eliberată de Ministerul Justiției.

De asemenea, martorul H.R.L., asociat unic la SC „E.G. - I.I." SRL, proprietarul imobilului, a confirmat prezența, de mai multe ori, în curtea casei la care se efectuau lucrările de renovare, a celor doi polițiști comunitari, descriși după trăsăturile fizice, identificați ca fiind inculpații B.V.S. și P.T., care găseau diferite motive de sancționare contravențională, după care s-au prezentat împreună cu inculpatul M.R.T., șeful acestora, care purta un cercel în ureche, toți trei inculpații comunicându-i, în mod neechivoc, că trebuie să plătească, pentru că lucrările nu pot fi niciodată perfecte. Aceste susțineri sunt confirmate de declarațiile martorului C.C., administrator la SC „D." SRL, care efectua lucrările de renovare-reabilitare, prin care arată că a asigurat interpretarea dintre martori și inculpați, respectiv inculpații B.V.S. și P.T., recunoscuți de pe planșele fotografice, care au venit, la început, de mai multe ori, încercând să găsească nereguli, după care s-au prezentat împreună cu inculpatul M.R.T., șeful acestora, solicitându-le suma de 2000 de euro. În plus, însăși coinculpatul D.S. a arătat, în declarația sa din data de 9 septembrie 2009 de la urmărirea penală, că Ie-a comunicat inculpaților B.V.S., M.R.T. și P.T. împrejurarea că se știe despre primirea sumei de 8.000 de RON, iar aceștia nu au negat, ci doar și-au exprimat îngrijorarea de a nu fi fost filmați.

Ca atare, Înalta Curte constată la rândul său că din modalitatea în care cei trei inculpați au acționat, rezultă intenția directă de a obține mită. În situația în care inculpații ar fi constatat comiterea vreunei contravenții, conduita legală a acestora presupunea întocmirea unui proces-verbal de sancționare contravențională, și, nicidecum, să se deplaseze de mai multe ori la imobil sau la restaurant, pentru a se întâlni cu persoanele contraveniente, întrucât aplicarea sancțiunii contravenționale trebuie să fie fermă și imediată, nicidecum negociată.

În aceste condiții, în mod legal, martorii-denunțători au sesizat, pe data de 29 septembrie 2008, organele judiciare, care, imediat, au luat măsurile necesare pentru a culege probe, în vederea dovedirii activității infracționale a inculpaților, ce urma să fie finalizată, prin primirea mitei, într-un timp foarte scurt. Aceste denunțuri au fost formulate cu mult după rezoluția infracțională a inculpaților, chiar și după ce, pentru fiecare dintre cei trei inculpați în parte, infracțiunea de luare de mită s-a consumat, în modalitatea pretinderii, pe data de 26 septembrie 2008.

Faptul că, ulterior, a fost realizat de către inculpatul B.V.S. inclusiv elementul material în modalitatea normativă a primirii nu are nici o relevanță juridică, sub acest aspect. Ca atare, organele judiciare nu au încălcat dispozițiile art. 68, alin. (2), C. proc. pen., privind interzicerea obținerii de probe prin determinare, după cum au susținut apelanții-intimați-inculpați B.V.S. și P.T. Tot din aceleași rațiuni juridice privitoare la modalitatea normativă de comitere a infracțiunii de luare de mită, Curtea a apreciat justificat că este lipsită de importanță juridică împrejurarea că martorii-denunțători au cunoscut necompetența inculpaților cu privire la imobilele monumente istorice, întrucât pretinderea s-a făcut tocmai în exercitarea competențelor profesionale, cu atât mai mult cu cât nu se poate pretinde ca denunțătorii și martorii, unii cetățeni străini, să cunoască, în mod lămurit, atribuțiile de serviciu ale unui polițist comunitar, care face parte dintr-o instituție publică în care nu se știu cu exactitate limitele sale de funcționare.

În același timp, susținerea recurentului-inculpat B.V.S., conform căreia martorii-denunțători au formulat denunțuri pentru a obține, în acest mod, facilități procedurale în dosarele în care sunt urmăriți penal, sunt simple speculații, care depășesc decența apărării.

În consecință, Înalta Curte reține la rândul său că în raport cu activitățile ilicite derulate de inculpați sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, în ceea ce privește subiectul activ, atâta timp cât toți cei trei inculpați erau funcționari publici, în plus cu atribuții de control, a fost comisă acțiunea de pretindere a unei sume de bani, ca element material al laturii obiective, iar, pe latura subiectivă, vinovăția îmbracă forma intenției directe, care este dovedită prin deplasările insistente și prin discuțiile cu denunțătorii. Referitor la recurentul-inculpat M.R.T., care s-a apărat susținând că nu acesta a comis fapta penală, Înalta Curte, stabilind că elementul material al infracțiunii de luare de mită constă în modalitatea normativă a pretinderii, nu poate să mai aibă în vedere acțiunea ulterioară de primire a inculpatului B.V.S., despre care, în calitatea sa de șef, era în perfectă cunoștință (fiind lipsite de fundament solicitările de achitare ale recurenților-inculpați B.V.S., în temeiul art. 11, pct. 2, lit. a), C. proc. pen., raportat la fie la art. 10, alin. (1), lit. a), C. proc. pen., fie la art. 10, alin. (1), lit. d), C. proc. pen., M.R.T., în temeiul art. 11, alin. (1), lit. a), C. proc. pen., raportat fie la art. 10, alin. (1), lit. a), C. proc. pen., fie la art. 10, alin. (1), lit. c), C. proc. pen., și P.T., în temeiul art. 11, alin. (1), lit. a), C. proc. pen., raportat fie la art. 10, alin. (1), lit. a), C. proc. pen., fie la art. 10, alin. (1), lit. d), C. proc. pen.).

În ceea ce privește infracțiunile de trafic de influență comise de inculpații B.V.S. și D.S. - pentru argumentele probatorii și justificative arătate în sentință a căror repetare se apreciază a nu mai fi necesară - Înalta Curte consideră la rândul său ca fiind stabilite în mod indubitabil în cauză.

Cât privește pe recurentul-inculpat D.S., Înalta Curte constată de asemenea că probele administrate dovedesc indubitabil faptul că a urmărit obținerea procesului-verbal de recepție a lucrărilor, semnat de funcționarii publici pe lângă care a intervenit, pentru obținerea sumei de 16.000 de euro, fără să aibă vreo relevanță juridică dacă numai pentru inculpatul B.V.S. sau pentru amândoi, astfel după cum s-a apărat, susținând că nu a pretins pentru sine și nici nu a primit vreo sumă de bani.

În acest sens prin procesul-verbal din data de 17 septembrie 2009, este redată interceptarea discuțiilor ambientale din data de 5 noiembrie 2008 purtate de martorii M.C.R. și C.C. cu inculpații B.V.S. și D.S., care sosiseră la imobilul în renovare, fiind de reținut solicitarea inculpatului D.S. adresată coinculpatului de a le traduce martorilor că îi este ușor să le spună că poate să facă recepția imobilului în stadiul în care se afla în momentul respectiv și să le ia banii, astfel că implicarea sa a continuat, iar pe data de 23 martie 2009, însoțită de același coinculpat și de martorul T.N.T., s-a întâlnit, de data aceasta, la restaurantul „L.E." din sectorul 1, București, cu martorii M.C.R.

și V.J., unde s-au purtat discuții intense cu privire la recepția finală a lucrării, pentru suma de 1.000 euro, solicitată de inculpatul B.V.S., care să fie împărțită, în mod egal, între aceștia, astfel după cum atestă procesul-verbal din data de 21 septembrie 2009 de redare a interceptării din ambient. Pe data de 24 martie 2009, inculpatul D.S., aflată în autoturismul său marca K, cu număr de înmatriculare (...), s-a întâlnit cu martorul V.J., care i-a înmânat un set de înscrisuri, astfel după cum se constată prin procesul-verbal din data de 27 martie 2009 de redare a interceptării ambientale, cu planșe fotografice.

Pe data de 30 martie 2009, tot la restaurantul „L.E.", se întâlnesc, din nou aceeași coinculpați, însoțiți de martorul T.N.T., cu martorii M.C.R. și V.J., purtându-se discuții ample cu privire la recepția finală a lucrării, la care inculpatul D.S. are o participare preponderentă, conform procesului-verbal din data de 22 septembrie 2009 de redare a interceptărilor din mediul ambiental, cu planșe fotografice. Martorul T.N.T., referent în cadrul Serviciului Autorizații de Construire și Reglementări Urbanistice al Primăriei sectorului 1, București, a confirmat că i-a însoțit pe inculpații B.V.S. și D.S., la întâlnirile, în restaurantul respectiv, cu martorii M.C.R.

și V.J., când au avut loc discuții cu privire la imobilul din București, str. E., sectorul 1, București, la care nu a fost atentă. Potrivit procesului-verbal din data de 22 septembrie 2009, cu planșe fotografice, pe data de 1 aprilie 2009, în aceeași locație, s-au întâlnit, din nou, aceeași martori și inculpați, iar inculpatul B.V.S. calculează prețul influenței, respectiv suma de 15.000 de euro pentru funcționarii publici de la Primăria Municipiului București și de la Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, la care se adaugă suma de 1.000 de euro, „comisionul" acestora, fără ca inculpatul D.S. să aibă vreo intervenție de negare sau de refuz, apoi pe data de 3 aprilie 2009, în același loc, s-au întâlnit, iarăși, în aceeași componență, purtându-se discuții pe aceeași temă, iar inculpatul D.S. redă, la un moment dat, din memorie, dialogurile purtate cu persoanele pe lângă care a intervenit, după cum se constată din procesul-verbal întocmit pe data de 22 septembrie 2009, însoțit de planșe fotografice.

Conform procesului-verbal din data de 22 septembrie 2009 de redare a convorbirilor ambientale, pe data de 3 august 2009 inculpatul D.S. se întâlnește, în același restaurant, cu martorii M.C.R. și V.J., cărora le expune motivele tergiversării obținerii avizelor, confirmând cuantumului sumei de bani anterior solicitată de coinculpatul B.V.S. Conținutul, în esență, al discuțiilor purtate în ambientul restaurantului sunt confirmate prin declarațiile martorilor M.C.R. și V.J., care a arătat că, după mai multe întâlniri cu inculpații B.V.S. și D.S., pe data de 5 august 2009, la ora 10,00, inculpatul D.S. i-a comunicat, prin telefon, că procesul-verbal de recepție are toate semnăturile.

De asemenea, martorul V.M.C., inspector principal la Primăria Municipiului București - Direcția de Inspecție și Control General - Serviciul Inspecție Lucrări Edilitare, a arătat că martorul D.R., șeful său și fostul soț al inculpatei D.S., a rugat-o să o ajute pe fosta sa soție, cu privire la care a mai adăugat că venea destul de des pe la Primăria Municipiului București și că s-a implicat în activitatea de obținere a procesului-verbal de recepție, având o atitudine suspectă, iar martorul Ș.D., expert la Primăria Municipiului București - Serviciul Autorizații de Construire, a declarat că, la solicitarea martorului D.R., s-a deplasat, împreună cu martorul V.M.C., la imobilul respectiv, iar, după un timp, martorul V.M.C. i-a prezentat procesul-verbal de recepție, cu toate celelalte semnături, pe care, la rândul său, I-a semnat.

Totodată, martorul L.S.A., consilier superior în cadrul Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național al Municipiului București din cadrul Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, a susținut că, după ce la sfârșitul lunii martie a anului 2009 I-a sunat la telefon de mai multe ori, inculpata D.S. a venit în biroul său, unde a semnat formularele procesului-verbal de recepție, precizând că aceasta este prietenă cu H.G., colega sa de serviciu, pe care aceasta o vizitează deseori. Din toate aceste probe coroborate, rezultă că inculpatul D.S. s-a ocupat, personal, de obținerea avizelor de pe procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor din 5 august 2009, pe care trebuiau aplicate semnăturile martorilor Ș.D.

și L.S.A., alături de alte două semnături, dintre care una aparținând arhitectului B.G.A., cu privire la care există referiri că ar fi refuzat, inițial, să semneze. Se mai adaugă procesul-verbal din data de 6 august 2009 de redare a discuțiilor ambientale purtate pe data de 5 august 2009 de aceeași doi martori cu inculpatul B.V.S., procesul-verbal din data de 5 august 2009, însoțit de planșe fotografice, privind înserierea bancnotelor componente ale sumei de 16.000 de euro, pusă la dispoziție de Direcția Națională Anticorupție, precum și procesul-verbal din data de 5 august 2009 de constatare a infracțiunii flagrante, cu planșe fotografice, conform căruia în autoturismul marca O., cu număr de înmatriculare (...), aparținând inculpatului, aflat la volan, a fost găsită suma de 16.000 de euro, pe care martorul-denunțător M.C.R. i-o înmânase.

Pedepsele aplicate inculpaților, sunt legale și temeinice aflându-se în deplină concordanță cu dispozițiile art. 72 și urm. C. pen. - limitele speciale prevăzute de legea penală, cuprinse între 3 ani și 15 ani închisoare pentru infracțiunea de luare de mită, între 2 ani și 10 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență, și între 2 ani și 12 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență, cu aplicarea art. 7, alin. (3) din Legea nr. 78/2000, gradul ridicat de pericol social ridicat al infracțiunilor de corupție, care rezultă din calitatea de funcționar public cu atribuții de control a inculpaților B.S.V., P.T. și M.R.T., șeful acestora, din modalitatea concretă de comitere atât a infracțiunii de luare de mită, cât și a infracțiunii de trafic de influență, și anume prin deplasări repetate, efectuate în timpul programului de serviciu, la imobilul în renovare sau, de cele mai multe ori, la restaurant, unde se purtau discuții ample, în care inculpatul B.V.S. a dat dovadă de o insistență agresivă, în timp ce inculpatul D.S. a avut mai mult tact, doar pentru a obține, în acest mod, bani necuveniți, sumele importante de 8.000 de RON, cu titlu de mită, și de 16.000 de euro pentru traficarea influenței, persoana inculpaților, care sunt lipsiți de antecedente penale însă au manifestat o atitudine procesuală nesinceră - iar reducerea acestora ori schimbarea modalității actuale de executare prin privare de libertate nu se justifică.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.V.S., durata reținerii și arestării preventive de la 05 august 2009 la 05 octombrie 2011.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligați recurenții inculpați la plata sumei de câte 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.V.S., M.R.T., D.S. și P.T. împotriva Deciziei penale nr. 265 din 3 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.V.S., durata reținerii și arestării preventive de la 05 august 2009 la 05 octombrie 2011.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 05 octombrie 2011.

Procesat de GGC - NN