Inadmissibility of extraordinary annulment appeal against procedural order on transfer of venue
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Court of Final Appeal dismissed as inadmissible the extraordinary appeal for annulment filed by the petitioner, thereby upholding the prior sentence which had rejected the application to transfer the venue of the underlying criminal trial. The dispute centered on the admissibility of an extraordinary legal challenge against a final decision that had addressed a procedural motion to transfer jurisdiction (strămutare) rather than a substantive criminal judgment. Relying on Article 386 and Article 391(2) of the Code of Criminal Procedure, the court held that the contested decision did not fall within the exhaustive list of final criminal judgments eligible for annulment, as the original ruling concerned a procedural request for venue change; consequently, the petitioner was ordered to pay 100 RON in judicial fees to the state.
Legislator headnote
AI generatedart. 55 alin. (2) C. proc. pen, art. 386 C. proc. pen, art. 391 alin. (2) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Inadmissibility of extraordinary annulment appeal against procedural order on transfer of venue: Înalta Curte reține că pentru a fi admisibilă în principiu o contestație în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri penale definitive, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile enumerate în art. 391 alin. (2) C. proc. pen., respectiv contestația să fie făcută în termenul prevăzut de lege, motivul invocat să fie dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., în susținerea contestației să fie depuse ori să se invoce dovezi care sunt la dosarul cauzei.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației în anulare de față;
Din analiza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 333 din 25 februarie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 9909/1/2010, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de petiționarul Z.I. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1443/33/2010 al Curții de Apel Cluj Napoca.
Pentru a pronunța această sentință, Înalta Curte a constatat că în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen., temeiurile petiționarului nu sunt justificate, magistrații învestiți cu soluționarea cauzei fiind obiectivi în soluționarea cauzei, confirmându-se că la nivelul Curții de Apel Cluj Napoca sunt asigurate toate condițiile pentru înfăptuirea actului de justiție în spiritul aflării adevărului și respectării drepturilor petiționarului Z.I.
Împotriva Sentinței penale nr. 333 din 25 februarie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 9909/1/2010, a formulat contestație în anulare contestatorul Z.I., acesta invocând dispozițiile art. 386 C. proc. pen., contestatorul exprimându-și nemulțumirea față de modul de soluționare a cauzei.
Înalta Curte reține că pentru a fi admisibilă în principiu o contestație în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri penale definitive, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile enumerate în art. 391 alin. (2) C. proc. pen., respectiv contestația să fie făcută în termenul prevăzut de lege, motivul invocat să fie dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., în susținerea contestației să fie depuse ori să se invoce dovezi care sunt la dosarul cauzei.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că cererea de contestație în anulare nu a fost formulată împotriva unei hotărâri penale definitive în condițiile cerute de dispozițiile art. 386 C. proc. pen., sentința atacată de contestator prin prezenta contestație având ca obiect o cerere de strămutare.
Astfel, Înalta Curte constată că cererea de contestație în anulare nu face parte din textele incidente pentru a fi admisibilă această cale extraordinară de atac așa cum prevăd cazurile de contestație enumerate expres și limitativ în art. 386 C. proc. pen. și va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul Z.I. împotriva Sentinței penale nr. 333 din 25 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 9909/1/2010.
În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul Z.I. împotriva Sentinței penale nr. 333 din 25 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 9909/1/2010.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2011.
Procesat de GGC - N