Untimely second appeal rejected as inadmissible; uniqueness of appeals bars convict's renewed challenge

Deliberând asupra recursului penal de față, constată că:

Prin Sentința penală nr. 386 din 16 noiembrie 1998, Tribunalul Galați a dispus condamnarea inculpatului P.V. la pedeapsa rezultantă de 25 de ani închisoare cu executare în regim de detenție pentru două infracțiuni de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, aplicându-i, totodată, în baza art. 65 alin. (2) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul, prin apărător ales, avocat C.S., cale de atac ce a fost admisă prin Decizia penală nr. 204/A din 22 aprilie 1999 a Curții de Apel Galați, cu consecința desființării în parte a hotărârii și schimbării încadrării juridice din două infracțiuni de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave într-o infracțiune de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată și condamnarea la o pedeapsă de 10 ani închisoare.

Curtea Supremă de Justiție, prin Decizia penală nr. 2157/2001, a admis recursul declarat de inculpat prin avocat ales C.S. și a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată în infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, aplicându-i o pedeapsă de 8 ani închisoare cu executare în regim de detenție.

După rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, s-a emis mandatul de executare a pedepsei, condamnatul P.V. fiind încarcerat la data de 04 februarie 2011, iar la data de 14 februarie 2011 a declarat apel peste termen împotriva Sentinței penale nr. 386/1998 a Tribunalului Galați.

Prin Decizia penală nr. 120 din 27 aprilie 2011, Curtea de Apel Galați a respins ca inadmisibil apelul, reținând, în esență, că potrivit dispozițiilor art. 362 alin. (2) C. proc. pen. apărătorul poate declara apel pentru inculpat, situație în care acesta din urmă nu mai are posibilitate să introducă din nou aceiași cale de atac.

S-a mai constatat faptul că pentru inculpat a promovat apel avocatul angajat de mamă, aspect care însă nu mai poate fi examinat, odată ce instanța de prim control judiciar a apreciat că o asemenea cale de atac este admisibilă.

Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul declarat de condamnatul P.V. ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:

În condițiile art. 362 alin. (2) C. proc. pen., apărătorul inculpatului are posibilitatea declarării apelului fie în calitate de reprezentant convențional acționând în baza unei procuri speciale, fie de substituit procesual ca persoană care a acordat titularului asistență juridică la instanța a cărei hotărâre este atacată.

În speță, așa cum în mod corect a reținut Curtea de Apel Galați, apelul peste termen declarat de condamnatul P.V. devine inadmisibil, chiar dacă acesta nu a fost prezent la toate termenele de judecată și la pronunțare, întrucât împotriva hotărârii instanței de fond s-a declarat apel de către apărătorul angajat de mama sa, cale de atac ce a fost examinată pe fond de către instanța de prim control judiciar.

În atare condiții, promovarea căii de atac a apelului de către titularul dreptului nu mai este posibilă, norma procesual penală consacrând unicitatea căii de atac, nefiind permis ca o hotărâre să fie criticată succesiv de către sau pentru aceiași.

Valabilitatea mandatului dat de mama condamnatului nu mai poate fi pusă în discuție în acest cadru procesual, întrucât a fost verificată definitiv de instanțele de control judiciar inițial sesizate, care au considerat ca fiind admisibile căile de atac exercitate în temeiul acestuia, hotărârile date intrând în puterea autorității de lucru judiciar.

Ca urmare, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.V.

Având în vedere că recurentul condamnat este cel care se află în culpă procesuală, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul condamnat P.V. împotriva Deciziei penale nr. 120/A din 27 aprilie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 550 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 iulie 2011.