Mandatory cassation appeal for opposition to liquidation financial statements despite lower court's erroneous "appeal" characterization
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, quashed the Court of Appeal’s decision, and remanded the case to the same court to be resolved as a cassation appeal, ruling in favor of the aggrieved associate on procedural grounds. The dispute arose from the annulment of an objection to the final financial situation of a company liquidation; the first-instance court had dismissed the objection due to a lack of proof of representation, and the appellate court had affirmed this dismissal despite the parties having exercised the appeal remedy. The decisive legal basis was the violation of public order principles under the Code of Civil Procedure (specifically Art. 304(9) and Art. 304(1)), which occurred because the appellate court failed to apply the correct procedural characterization required by Article 263(2) of Law No. 31/1990 and Article 62(3), which designates the cassation appeal as the exclusive remedy for judgments in opposition proceedings, irrespective of the party's incorrect labeling of the remedy as an "appeal."
Legislator headnote
AI generatedart. 263 din Legea nr. 31/1990, art. 161 alin. (2) C. proc. civ, art. 3041 C. proc. civ, art. 263 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 304 pct. 1 C. proc. civ; Mandatory cassation appeal for opposition to liquidation financial statements despite lower court's erroneous "appeal" characterization: Împotriva acestei din urmă decizii apelanta-reclamantă a formulat recurs, prin J.M. în calitate de împuternicit al acesteia, arătând, între altele, că, deși potrivit art. 3041 C. proc. civ. „avea competența și obligația să examineze cauza sub toate aspectele sesizate, instanța de apel a ignorat și eludat această posibilitate”.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.M., în calitate de asociat nemulțumit, prin împuternicit J.M., a formulat opoziție „împotriva notificării privind situațiile financiare de sfârșit al lichidării SC M. SRL Constanța”, în contradictoriu cu pârâta M.A. SPRL, invocând în drept dispozițiile art. 263 din Legea nr. 31/1990, republicată, cerere înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța.
Prin sentința civilă nr. 6231/COM, pronunțată la data de 21 octombrie 2009, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Constanța, în temeiul art. 161 alin. (2) C. proc. civ., a anulat această cerere, reținând că numitul J.M. nu a făcut dovada calității de reprezentant al reclamantei, iar aceasta „nu și-a însușit acțiunea”.
Apelul declarat împotriva menționatei sentințe a fost anulat ca netimbrat de secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 14/COM, pronunțată la data de 1 februarie 2010.
Secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin decizia nr. 65, pronunțată la data de 12 ianuarie 2011, a admis recursul declarat de apelanta-reclamantă A.M. împotriva deciziei instanței de apel pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că apelanta A.M. nu a fost citată cu respectarea cerințelor legale pentru termenul la care s-a anulat cererea sa de apel, ca netimbrată.
În rejudecare, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Constanța a respins apelul formulat în cauză, ca nefondat, apreciind ca legală și temeinică soluția instanței de fond, întrucât reclamanta A.M. nu a ratificat actele celui care „nu avea calitatea de reprezentant”.
Împotriva acestei din urmă decizii apelanta-reclamantă a formulat recurs, prin J.M. în calitate de împuternicit al acesteia, arătând, între altele, că, deși potrivit art. 3041 C. proc. civ. „avea competența și obligația să examineze cauza sub toate aspectele sesizate, instanța de apel a ignorat și eludat această posibilitate”.
Este de observat că, în speță, calea de atac prevăzută de lege a fi exercitată împotriva sentinței tribunalului este recursul.
Astfel, potrivit art. 263 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, asociatul nemulțumit poate face opoziție în condițiile art. 62, în termen de 15 zile de la notificarea situației financiare de lichidare și a proiectului de repartizare, iar, potrivit art. 62 alin. (3) din precizata lege, hotărârea pronunțată asupra opoziției este supusă numai recursului.
Așa fiind, se constată că instanța de control judiciar, judecând apelul în cauză, a încălcat principiul legalității căilor de atac a căror instituire este o problemă de interes general ce vizează determinarea mijloacelor procedurale ce pot fi exercitate pentru reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești, inducând astfel incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Din perspectiva acestui principiu, este necesar a preciza lipsa de relevanță a mențiunii greșite din dispozitivul sentinței atacate privitoare la calea de atac ca fiind apel, întrucât calea de atac este pusă la dispoziția părților de lege nu de judecător.
Chiar dacă reclamanta a intitulat calea de atac exercitată împotriva sentinței ca fiind apel, instanța de control judiciar avea obligația să-i dea calificarea legală corectă și să o soluționeze ca fiind recurs în complet format din trei judecători, or, prin judecarea cauzei ca instanță de apel în compunerea prevăzută de lege pentru judecata apelului, determină și incidența motivului de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată întemeiate motivele de ordine publică invocate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., aspect ce face de prisos examinarea criticilor formulate prin cererea de recurs dedusă prezentei judecăți, astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin. (2), alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va casa decizia recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe spre a soluționa calea de atac exercitată împotriva sentinței tribunalului cu respectarea precitatelor dispoziții legale din Legea societăților comerciale, ca instanță de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta A.M. prin împuternicit J.M. împotriva deciziei civile nr. 47/COM din 28 martie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 2376/118/2009, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea căii de atac, ca fiind recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2011.