Judicial pay-indexation enforcement action rejected as executive title subject to staggered-payment scheme

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Obiectul acțiunii

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții D.C., S.l., I.M., I.G., etc. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, obligarea acestuia la emiterea Ordinului de stabilire a indemnizațiilor lunare de salarizare incluzând indexările salariale și efectuarea de mențiuni corespunzătoare în carnetele de muncă.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin Sentința civilă nr. 449 din 06 iunie 2008 a Tribunalului Bacău, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 423/2009 a Curții de Apel Bacău și Sentința civilă nr. 196 din 17 decembrie 2008 a Curții de Apel Bacău, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 233/2009 a Curții de Apel Bacău (numai pentru procuror S.I.), li s-au acordat indexările salariale prevăzute de O.G. nr. 6, 8, 10 și 11 din 2007, începând cu data de 01 ianuarie 2007.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate, arătând, în esență, că titlurile executorii ale reclamanților urmează a fi puse în executare, conform O.U.G. nr. 225/2008, începând cu data de 31 martie 2009, termenul de executare fiind cel stabilit de acest act normativ.

2. Hotărârea primei instanțe

Prin Sentința nr. 1737 din 16 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanții D.C., S.l., I.M., I.G., etc. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, obligând pârâtul să emită ordinul de stabilire a indemnizațiilor lunare de salarizare ale reclamanților incluzând indexările salariale și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.

3. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că prin hotărâri judecătorești reclamanții au obținut acordarea indexărilor salariale prevăzute de O.G. nr. 6, 8, 10 și 11 din 2007 începând cu data de 01 ianuarie 2007, iar cu Adresa din 01 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost înaintată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea reclamanților în sensul emiterii ordinului de stabilire a indemnizațiilor lunare de salarizare potrivit hotărârilor obținute, în temeiul art. 9 din Legea nr. 45/2007.

Prin Adresa de răspuns din 2009 din 16 septembrie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de resurse umane și documentare, a comunicat că hotărârile privind indexările obținute de reclamanți au fost transmise la Departamentul 2 economico-financiar și administrativ din cadrul autorității pârâte, urmând ca diferențele salariale rezultate din hotărârile judecătorești să fie contabilizate ca titlu executoriu, conform O.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

În concluzie, prima instanță a avut în vedere obligația pârâtului de a executa hotărârile judecătorești obținute de către reclamanți și faptul că termenul de 31.03.2009, stabilit de O.U.G. nr. 225/2008, s-a împlinit.

3. Recursul declarat în cauză

Împotriva acestei sentințe, considerând-o nelegală și netemeinică, a declarat recurs pârâtul, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 7, 8 și 9 C. proc. civ., cu aplicarea art. 3041 din același cod.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a invocat prevederile Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care, potrivit art. 2 din lege se aplică și personalului din autoritatea judecătorească, solicitând astfel admiterea recursului și, pe fond, respingerea acțiunii, în principal ca rămasă fără obiect și în subsidiar, ca neîntemeiată.

Recurentul-pârât a criticat hotărârea atacată, arătând că este dată cu aplicarea greșită a legii și nu cuprinde motivele pe care se sprijină, unicul argument al primei instanțe fiind împlinirea termenului stabilit de O.U.G. nr. 225/2008 pentru 31 martie 2009 și obligația autorității pârâte de a executa hotărârile judecătorești invocate de intimații-reclamanți.

Totodată, a arătat că în ce privește titlurile executorii emise ulterior datei de 20 iunie 2008 în favoarea personalului din domeniul justiției, cum este și cazul intimaților-reclamanți, situația acestuia a fost reglementată de O.U.G. nr. 225/2008, act normativ prin care se stabilește că plata sumelor prevăzute în titlurile devenite executorii după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 75/2008 se va face începând cu 31 martie 2009, astfel că neincluderea indexărilor acordate de instanță în ordinul de salarizare nu reprezintă o neexecutare.

Recurentul-pârât a mai arătat că în vederea îndeplinirii obligațiilor prevăzute de O.U.G. nr. 225/2008 a solicitat Ministerului Finanțelor Publice alocarea sumelor, iar acesta din urmă a precizat că acordarea drepturilor prevăzute pentru viitor se va efectua conform O.U.G. nr. 75/2008, act normativ înlocuit cu O.U.G. nr. 71/2009, situația fiind identică pentru titlurile executorii aflate sub incidența O.U.G. nr. 225/2008, or, includerea creșterilor salariale invocate în ordinul de salarizare al intimaților-reclamanți fără acoperire bugetară ar fi nelegală.

În concluzie, recurentul-pârât a invocat prevederile art. 9 din O.U.G. nr. 27/2006, modificată și completată prin Legea nr. 45/2007, susținând că ordinele în discuție nu pot fi emise înainte de momentul în care pot fi puse efectiv în executare, întrucât ordinul de încadrare trebuie adus la îndeplinire la momentul emiterii lui.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate

Obiectul dedus judecății îl constituie obligarea autorității pârâte la emiterea Ordinului de stabilire a indemnizațiilor lunare de salarizare incluzând indexările salariale și efectuarea de mențiuni corespunzătoare în carnetele de muncă, ca urmare a faptului că prin Sentința civilă nr. 449 din 06 iunie 2008 a Tribunalului Bacău, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 423/2009 a Curții de Apel Bacău și Sentința civilă nr. 196 din 17 decembrie 2008 a Curții de Apel Bacău, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 233/2009 a Curții de Apel Bacău (numai pentru procuror S.I.), s-au acordat intimaților-reclamanți indexările salariale prevăzute de O.G. nr. 6, 8, 10 și 11 din 2007, începând cu data de 01 ianuarie 2007.

Prin O.G. nr. 10/2007, invocată în principal de către intimații-reclamanți, s-a stabilit indexarea în anul 2007 a salariilor de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, stabilite potrivit O.U.G. nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost majorate potrivit O.G. nr. 3/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2006, avute la data de 31 decembrie 2006.

În motivele de recurs, recurentul-pârât a susținut că de la 1 ianuarie 2010, intimații-reclamanți beneficiază de drepturile salariale stabilite în alin. (3) din art. 4 din Legea nr. 330/2009.

În speță, este de subliniat faptul că intimații-reclamanți au fost salarizați în temeiul unei legi speciale, respectiv O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr. 45/2007, și ulterior în baza Legilor nr. 330/2009, 284/2010 și 285/2010.

În privința dreptului câștigat de intimații-reclamanți prin hotărârile judecătorești invocate, Înalta Curte constată că este vorba despre sume prevăzute în titluri executorii, a căror punere în executare se face conform legii, fiind incidente prevederile O.U.G. nr. 225/2008, privind eșalonarea plății sumelor datorate cu acest titlu, așa cum corect susține și recurentul-pârât în motivele de recurs.

De altfel, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.

Având în vedere calea procesuală aleasă de intimații-reclamanți, Înalta Curte constată că în contextul legislației ce reglementează, pe de o parte, salarizarea personalului autorității judecătorești și, pe de altă parte, executarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile în materie, nu poate fi reținut un refuz nejustificat de rezolvare a cererii intimaților-reclamanți în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) și n) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

2. Soluția pronunțată în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva Sentinței nr. 1737 din 16 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții S.l., M.G.G., I.M.T., D.C., etc., ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 februarie 2011.