Appeal over access-to-information orders fails; president of magistracy council lacks standing for information duties.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 579 din 02 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale și, în consecință, a respins acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, formulată de reclamantul S.Ș. în contradictoriu cu pârâtul A.V.V. – Președintele Consiliului Superior al Magistraturii, având ca obiect obligarea pârâtului să ia, de îndată, măsuri pentru actualizarea listei documentelor de interes public și a listei cuprinzând categoriile de documente produse și/sau gestionate de Consiliul Superior al Magistraturii, potrivit legii.

A solicitat, de asemenea, ca pârâtul să fie obligat ca în listarea documentelor de interes public să determine nefolosirea unor expresii neclare, ambigue, precum cele din hotărârea nr. 38 din 17 ianuarie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii „traseul profesional al magistraților”, ci să fie listate precis, clar, care anume documente alcătuiesc acest traseu, începând de la liceu și facultate și, totodată, să transmită datele solicitate prin scrisoarea din 03 mai 2009 să plătească, în beneficiul bugetului de stat, o penalitate de 20.000 RON.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Potrivit normelor cuprinse în Cap. 2, Secțiunea I din Legea nr. 544/2001, obligația furnizării informațiilor de interes public revine autorităților și instituțiilor publice, iar accesul la aceste informații se face din oficiu sau la cerere, prin intermediul compartimentului pentru relații publice sau al persoanei desemnate în acest scop.

Din interpretarea normelor legale cuprinse în art. 4 din Legea nr. 544/2001 reiese că răspunderea pentru modul de îndeplinire a obligațiilor legate de furnizarea informațiilor de interes public, inclusiv pentru modul în care sunt prezentate informațiile ce trebuie comunicate din oficiu, revine compartimentelor specializate sau, după caz, persoanei desemnate în condițiile art. 4 din lege, iar nu conducătorului instituției sau autorității publice.

Astfel s-a constatat că nu are relevanță în cauză împrejurarea că pârâtul este reprezentantul Consiliul Superior al Magistraturii în relațiile cu terțe persoane fizice sau juridice, întrucât atribuțiile de reprezentare nu se confundă cu cele de management, astfel că pârâtul nu are atribuții în ce privește problemele pe care le presupune gestionarea informațiilor de interes public.

Concluzionând, judecătorul fondului a constatat că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât printre atribuțiile sale, în calitate de președinte al Consiliului Superior al Magistraturii, nu se regăsesc cele privind actualizarea listei ce conține documentele de interes public.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S.Ș.

În esență, recurentul a arătat că instanța de fond a tratat cu superficialitate cererea sa de chemare în judecată, fără a se raporta la dispozițiile legale pe care le apreciază ca aplicabile, respectiv la Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public și Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

S-a considerat că în mod greșit a fost invocată din oficiu excepția lipsei calității procesuale a conducătorului Consiliului Superior al Magistraturii, A.V.V., fiind admisă această excepție prin ignorarea art. 21 alin. (2) din Legea nr. 544/2001 (modificată și completată) potrivit căreia „Împotriva refuzului prevăzut la alin. (1) se poate depune reclamație la conducătorul autorității sau al instituției publice respective în termen de 30 de zile de la luarea la cunoștință de către persoana lezată”.

În condițiile în care refuzul explicit sau tacit al angajatorului desemnat [în sensul alin. (1) al art. 21 mai înainte amintit] este, în speță, adresa din 06 mai 2009, în opinia recurentului, întemeiată pe dispozițiile art. 2 și art. 16 din Legea nr. 554/2004 cu referire la Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii (art. 24 și 33), este evident că cel chemat în judecată are calitatea de a sta în proces și refuză nejustificat să soluționeze cererea formulată de recurentul-reclamant.

Examinând cauza prin prisma criticilor aduse cât și în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinței atacate.

În aplicarea art. 129 alin. (5) și (6) C. proc. civ. judecătorul este dator să ia toate măsurile care se impun pentru pronunțarea unei soluții legale și temeinice.

Raportându-se la obiectul acțiunii – așa cum a fost acesta expus în considerentele deciziei de față, instanța a verificat calitatea procesuală pasivă a pârâtului, mai exact, pornind de la raportul juridic dedus judecății a verificat dacă cel chemat în judecată este obligat în acel raport.

Lipsa calității procesuale poate fi invocată pe cale de excepție, așa cum s-a procedat și în cauză, excepția lipsei calității procesuale fiind o excepție de fond, dirimantă și absolută, ce poate fi invocată nu numai de părți, ci și din oficiu.

S-a constatat că în conformitate cu prevederile Cap. 2, Secțiunea I din Legea nr. 544/2001, obligația furnizării informațiilor de interes public revine autorităților sau instituțiilor publice, iar accesul la aceste informații se face prin intermediul compartimentului pentru relații publice sau al persoanei desemnate în acest scop în condițiile art. 4 din același act normativ.

Obligația comunicării informațiilor de interes public nu revine așadar conducătorului instituției sau autorității publice, așa cum apreciază recurentul.

În concret, președintele Consiliului Superior al Magistraturii are, potrivit Legii nr. 317/2004, atribuții de reprezentare a acestei autorități, însă legea în discuție nu îi conferă nicio atribuție în problemele pe care le presupune gestionarea informațiilor de interes public și actualizarea listei ce conține documentele de interes public.

În acest context, se observă că în mod corect și legal instanța fondului constatând lipsa calității procesuale pasive a pârâtului a admis excepția invocată din oficiu și a respins pentru acest considerent acțiunea formulată de S.Ș., fără a mai cerceta pe fond solicitările acestuia.

Văzând și art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.Ș. împotriva sentinței nr. 979 din 02 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2010.