Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 5623/2010 AI generated

Material jurisdiction for joint tax liability decisions governed by issuing authority rather than value

Case Number Decizia nr. 5623/2010
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, quashed the appellate court's judgment, and remanded the case to the Bacău Court of Appeal for proper adjudication, effectively finding the appellants procedurally successful at this stage due to a jurisdictional error. The dispute involved a challenge to administrative-tax decisions establishing joint and several liability of several entities and individuals for the outstanding tax debts of an insolvent debtor company. The central issue was material jurisdiction, as the lower court incorrectly applied the value-based competence criteria of the Administrative Litigation Law; the court held that disputes regarding the establishment of liability under Article 27 of Emergency Ordinance No. 92/2003 are governed by the level of the issuing authority (Directorate for Public Finance), not the monetary value of the debt, thereby mandating that the Court of Appeal, not the Appeal Court, had competence to hear the case in the first instance.

Legislator headnote

AI generated

art. 304 pct. 7 C. proc. civ, art. 261 pct. 5 C. proc. civ, art. 105 alin. (2) C. proc. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 3041 C. proc. civ, art. 306 alin. (2) C. proc. civ; Material jurisdiction for joint tax liability decisions governed by issuing authority rather than value: Printr-o primă critică, circumscrisă motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se susține că instanța de fond, cu încălcarea dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., nu și-a motivat în fapt și în drept hotărârea pronunțată în condițiile în care nu a efectuat o analiză exhaustivă a temeiurilor juridice invocate, a susținerilor părților și nici nu a expus un raționament care să justifice soluția pronunțată, aspecte care atrag incidența dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Keywords

AI generated
joint and several liability tax authority tax litigation joint competence challenge of administrative decisions joint authority

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunțată de Curtea de apel ce formează obiectul recursului

Prin sentința nr. 30 din 05 martie 2010, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanții SC M.V. SRL, SC A.C.C. SRL, SC B.I. SRL, SC P.I. SRL, B.O., B.G. și R.L.D. în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. – D.G.F.P. Bacău - Activitatea de Inspecție Fiscală Bacău.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut, în esență, după o expunere detaliată a situației de fapt prezentate de părțile litigante, că organele de control fiscal au încheiat actele fiscale contestate în cauză cu respectarea dispozițiilor art. 27 din O.G. nr. 90/2003.

2. Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 30 din 05 martie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții SC M.V. SRL, SC A.C.C. SRL, SC B.I. SRL, SC P.I. SRL, B.O., B.G. și R.L.D. care au solicitat admiterea cererii de recurs și pe cale de consecință, în principal, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Bacău, iar în subsidiar admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Printr-o primă critică, circumscrisă motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se susține că instanța de fond, cu încălcarea dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., nu și-a motivat în fapt și în drept hotărârea pronunțată în condițiile în care nu a efectuat o analiză exhaustivă a temeiurilor juridice invocate, a susținerilor părților și nici nu a expus un raționament care să justifice soluția pronunțată, aspecte care atrag incidența dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Printr-o altă critică, circumscrisă motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se susține că prin soluția pronunțată instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 27 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., temei de drept în baza căruia au fost emise deciziile contestate.

3. Hotărârea instanței de recurs

Analizând actele și lucrărilor dosarului în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite recursul în considerarea celor ce urmează:

Recurenții-reclamanți au sesizat instanțele de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune având ca obiect anularea deciziei nr. 11 din 16 iunie 2009 privind stabilirea răspunderii solidare a recurenților cu debitoarea SC P. SRL și a deciziei nr. 12 din 29 iulie 2009 privind soluționarea contestației formulate de recurenți împotriva deciziei nr. 11/2009, ambele emise de intimata-pârâtă A.N.A.F. – D.G.F.P. Bacău.

Înalta Curte constată că instanța de fond nu a observat că cele două decizii contestate nu au ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale precum și accesorii ale acestora ci privesc stabilirea, potrivit art. 27 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., răspunderii solidare a recurenților, în condițiile art. 28 din același act normativ, pentru obligațiile restante ale debitoarei insolvabile SC P. SRL și implicit faptul că competența materială de soluționare a cauzei nu este guvernată de criteriul valoric, instituit de art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ci de nivelul autorității emitente a actelor administrativ fiscale contestate, în condițiile aceleiași norme legale.

Cum în cauza dedusă judecății cele două decizii au fost emise în condițiile art. 205-209 din O.G. nr. 92/2003 de către D.G.F.P. Bacău este de necontestat faptul că, competența de soluționare a cauzei aparține, în primă instanță, Tribunalului Bacău și nu Curții de Apel Bacău, cum greșit a apreciat judecătorul fondului.

Față de reținerea, în condițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 din același act normativ, Înalta Curte consideră că nu se mai impune analiza celorlalte motive de recurs invocate în cauză.

În consecință, constatând că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea normelor de competență materială, situație circumscrisă motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC M.V. SRL, SC A.C.C. SRL, SC B.I. SRL, SC P.I. SRL, B.O., B.G. și R.L.D. împotriva sentinței nr. 30 din 05 martie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Bacău, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2010.