Public Service Removal Based on Unconstitutional Ordinance: Invalidity of Individual Administrative Act Due to Unconstitutionality of Underlying Norm

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul A.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, anularea Ordinului nr. 461 emis de pârât la data de 24 aprilie 2010 și repunerea în funcția deținută anterior emiterii acestui ordin, aceea de director executiv al Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Prahova.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, deși numirea sa în funcția de director executiv a avut loc în urma organizării unui concurs, schimbarea din funcție s-a făcut exclusiv din considerente politice. Astfel, nu au fost respectate dispozițiile legale privind stabilirea raporturilor de serviciu ale funcționarului public cu instituția, fiind încălcate prevederile care stipulează că numirea se face pe bază de examen și de competență profesională.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a invocat inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, excepția lipsei de obiect, întrucât funcția deținută de reclamant a fost desființată prin ordonanță de urgență și nu din inițiativa angajatorului. Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

2. Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 17 din 25 ianuarie 2010, a admis acțiunea formulată de reclamantul A.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a anulat Ordinul nr. 461 emis de pârât la data de 24 aprilie 2009, dispunând repunerea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii ordinului anulat, aceea de director executiv al Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Prahova.

3. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe

Cu privire la excepțiile invocate de pârât, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, a reținut că reclamantul a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, depunând atât cererea adresată autorității pârâte la data de 24 iunie 2009, cât și răspunsul primit la această cerere, astfel că excepția nu este întemeiată.

În ceea ce privește excepția lipsei de obiect a cererii, întrucât actul administrativ și-a produs efectele, pentru că pe postul deținut anterior de către reclamant a fost desemnată o altă persoană, de asemenea, nu poate fi primită, întrucât este de esența actului administrativ ca, în cazul anulării sale, să opereze repunerea părților în situația anterioară, emitentul actului neputând invoca în favoarea sa epuizarea actului anterior anulării sale, pentru motive imputabile chiar acestuia.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că prin Ordinul nr. 461 emis de pârât la data de 24 aprilie 2009 s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția de director executiv al Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Prahova și încetarea raportului de serviciu la data expirării termenului de preaviz, respectiv la 23 mai 2009.

Prima instanță a reținut că ordinul atacat a fost emis în aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2009, ordonanță declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a Curții Constituționale, în care s-a stabilit caracterul neconstituțional al legii pentru aprobarea respectivei ordonanțe.

Totodată, a reținut că actul atacat nu este motivat, în conținutul său arătându-se doar că funcția avută în vedere se desființează conform O.U.G. nr. 37/2009, fără a se indica motivele acestei măsuri, or, motivarea constituie una din condițiile de legalitate și validitate a actului administrativ și reprezintă o garanție împotriva arbitrariului și excesului de putere al autorităților administrației publice, fiind impusă mai ales în cazul actelor prin care se suprimă drepturi sau situații juridice individuale.

4. Recursul exercitat de pârâtă

Împotriva acestei sentințe, considerând-o nelegală și netemeinică, pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a declarat recurs, invocând motivul prevăzut de art. 304 punctul 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a reiterat excepția lipsei de obiect, invocată la instanța de fond, motivat de faptul că actul atacat și-a produs efectele, iar repunerea reclamantului în funcția deținută ar echivala cu o întoarcere a executării unui act epuizat deja.

Cu privire la fondul cauzei, recurentul-pârât a criticat soluția primei instanțe ca fiind netemeinică și nelegală, întrucât ordinul de eliberare din funcție a reclamantului a fost adoptat în aplicarea prevederilor art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, iar conform acestor dispoziții legale, funcțiile publice de director executiv al serviciilor deconcentrate au fost eliminate din categoria funcțiilor publice reglementate de Legea nr. 188/1999, desființarea funcției producându-se ope legis, astfel că actul atacat a fost emis în mod legal în raport de legislația în vigoare în momentul emiterii acestuia, fiind reținută eronat nelegalitatea actului atacat ca urmare a constatării neconstituționalității actului normativ în temeiul căruia a fost emis.

Recurentul-pârât a mai susținut că între timp, în perioada de la momentul eliberării reclamantului din funcția deținută și până la pronunțarea instanței, au fost organizate evaluări pentru ocuparea funcțiilor de director coordonator, evaluări finalizate cu emiterea unui act administrativ de numire în funcție.

Prin notele scrise depuse la dosar la termenul de judecată din 8 octombrie 2010, recurentul-pârât a arătat că prin Ordinul nr. 983 din 2 iulie 2010, atașat în fotocopie, intimatul-reclamant a fost reintegrat în funcția deținută anterior emiterii ordinului atacat în cauză, astfel că cererea dedusă judecății a rămas fără obiect.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, constată că recursul nu este fondat.

1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate

Actul administrativ supus controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ este Ordinul nr. 461 din 24 aprilie 2009 emis de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin care s-a dispus desființarea funcției publice de conducere de director executiv, în temeiul art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice.

Intimatului-reclamant, ocupant al funcției publice de conducere desființate, i-a fost acordat un preaviz de 30 de zile calendaristice, când raportul de serviciu urma să înceteze prin eliberarea din funcție, în temeiul Legii nr. 188/1999.

Referitor la excepția lipsei de obiect, instanța de control judiciar constată că în raport de prevederile Legii nr. 554/2004, potrivit cărora orice act administrativ considerat nelegal și care a produs o vătămare poate fi atacat în instanță, fără a se face vreo distincție cu privire la modalitatea de executare a acestuia, respectiv act administrativ cu executare succesivă sau dintr-o dată, recurentul-pârât a apreciat în mod nejustificat că un act administrativ emis și executat, cum este revocarea din funcție a reclamantului, ar fi exceptat de la controlul de legalitate, ca fiind lipsit de obiect.

Cât privește critica formulată pe fondul cauzei, în sensul că instanța trebuia să constate incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2009, chiar dacă se constatase neconstituționalitatea lor, întrucât la data emiterii actului administrativ individual acestea erau în vigoare, așa cum susține recurenta, o astfel de abordare este vădit nefondată.

Acceptarea tezei susținute de recurentă, în sensul că ordinul își păstrează validitatea pentru că O.U.G. nr. 37/2000, era în vigoare la data emiterii lui, ar lipsi de finalitate controlul constituționalității legii, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ, ci include protecția efectivă a drepturilor și libertăților fundamentale ale destinatarilor normei declarate neconstituționale.

Astfel, se constată că desființarea funcției publice deținută de reclamant prin cele două ordonanțe (O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009) este lipsită de efecte juridice din moment ce aceste reglementări au fost declarate neconstituționale, revenindu-se astfel la forma și structura reglementată de Legea nr. 188/2999, care este lege organică și ale cărei dispoziții sunt de natură să asigure stabilitatea funcției publice, ca element al securității sociale, fiind de necontestat faptul că aceste dispoziții au fost încălcate în cauză.

În fine, pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a emis, după pronunțarea instanței de fond, Ordinul nr. 983 din 2 iulie 2010, prin care reclamantul a fost reintegrat în funcția de conducere din care fusese eliberat prin actul administrativ a cărui anulare a solicitat-o în prezenta cauză.

2. Soluția pronunțată în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 pct. 9 sau art. 3041 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva Sentinței nr. 17 din 25 ianuarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2010.