Inadmissibility of appeal against declination of jurisdiction due to material incompetence in social insurance disputes

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul R.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, obligarea acestora la recuperarea prejudiciului cauzat, prin recalcularea drepturilor prevăzute de art. 47 alin. (1) lit. b) și art. 60 alin. (1) din Legea nr. 19/2000.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este persoană cu handicap și din acest motiv se află într-o situație materială specială, iar pârâții refuză să-i acorde drepturile prevăzute pentru persoanele aflate în această categorie, din punct de vedere medical.

Prin întâmpinările formulate, pârâtele au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, pârâta Casa Națională de Pensii invocând și necompetența materială a instanței de apel.

2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința nr. 526 din 26 ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României și Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și, pe cale de consecință, a respins acțiunea față de acești pârâți; a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

3. Considertentele reținute de prima instanță în motivarea soluției sale

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților a reținut că nu rezultă existența unui raport juridic obligațional cu aceștia, care să poată fi transpus prin prezenta cerere într-un raport de drept procesual.

Referitor la excepția necompetenței materiale a instanței de apel, s-a reținut faptul că, în speță, în raport de pretențiile reclamantului referitoare la drepturi de asigurări sociale, sunt aplicabile prevederile art. 155 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora tribunalele soluționeată în primă instanță litigiile privind „a) modul de calcul și de depunere a contributiei de asigurari sociale; b) modul de stabilire a majorărilor de întârziere; c) înregistrarea, evidența și certificarea contribuției de asigurări sociale; d) deciziile de pensionare; e) refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale; f) modul de stabilire și de plată a pensiilor, a indemnizatiilor și a altor drepturi de asigurari sociale; g) plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenții încheiate conform prezentei legi; h) contestațiile împotriva măsurilor de executare silită, dispuse în baza prezentei legi; i) alte drepturi și obligații de asigurări sociale născute în temeiul prezentei legi.”

4. Recursul declarat în cauză

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând fie casare hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, fie casarea hotărârii și, pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate, potrivit art. 137 C. proc. civ., excepția invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

1. Asupra admisibilității recursului

Potrivit art. 158 alin. (3) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 202/2010: „dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent”.

Din interpretarea logico-juridică a acestui text de lege rezultă, fără putință de tăgadă, faptul că împotriva hotărârii de declinare a competenței nu se poate exercita nicio cale de atac.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.I. împotriva sentinței nr. 526 din 26 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2011.