Unreasonable delay in processing citizenship reacquisition request violates European Convention on Nationality and constitutional petition rights
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the Ministry of Foreign Affairs, upholding the lower court’s order that obligated the state to accept the applicant’s request for the reacquisition of Romanian citizenship within 30 days. The dispute arose from the administrative authority’s failure to process the applicant's 2006 request to reclaim citizenship, with the ministry arguing that the action was time-barred and that processing delays were justified by operational constraints in Moldova. The court rejected the statute of limitations defense, characterizing the issue as a violation of constitutional petition rights rather than a standard procedural deadline, and found that a three-year wait constituted an unreasonable delay violating Article 10 of the European Convention on Nationality, thereby enforcing the mandatory reception of the application under Article 18 of Law No. 554/2004.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; Unreasonable delay in processing citizenship reacquisition request violates European Convention on Nationality and constitutional petition rights: Recurentul a susținut, în esență, că instanța a pronunțat o hotărâre greșită în ce privește excepția prescripției extinctive, ca rezultat al stabiliri eronate a situației de drept, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul P.M. a chemat în judecată Ministerul Afacerilor Externe, solicitând instanței obligarea pârâtului să-i primească cererea de redobândire a cetățeniei române în maxim 30 de zile.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în luna septembrie a anului 2006, și-a manifestat intenția de a depune o cerere de redobândire a cetățeniei române, însă pârâtul nu i-a primit cererea.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a arătat că sunt foarte multe persoane, care doresc să depună astfel de cereri și, că Secția Consulară de la Chișinău nu are capacitate de a procesa toate aceste cereri. Totodată, pârâtul a invocat și excepția prescripției acțiunii.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 567 din 02 februarie 2010 a respins excepția prescripției acțiunii și, pe cale de consecință, a admis acțiunea formulată de reclamant, obligând pârâtul să primească actele necesare redobândirii cetățeniei române în maxim 30 de zile.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Referitor la excepția prescripției acțiunii, a reținut că aceasta nu poate fi primită, întrucât obiectul cauzei nu se referă la refuzul de soluționare a cererii, ci la refuzul de primire a unei cereri, respectiv la încălcarea dreptului constituțional de petiționare.
Pe fond s-a reținut că prin Legea nr. 171/2009 se impune o modalitate de înregistrare a cererilor de redobândire a cetățeniei române prin care se contravin art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei. Astfel, constată instanța, este inadmisibil să considerăm că termenul rezonabil de soluționare a unei cereri este incident doar cererilor pentru dobândirea cetățeniei române, formulate de persoane ce locuiesc pe teritoriul României, iar persoanele care se află în afara teritoriului țării să nu beneficieze de același tratament.
Împotriva acestei sentinței, considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe.
Recurentul a susținut, în esență, că instanța a pronunțat o hotărâre greșită în ce privește excepția prescripției extinctive, ca rezultat al stabiliri eronate a situației de drept, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, susține recurentul, dreptul material protejat de art. 1 al Legii nr. 554/2004 și care face obiectul litigiului nu este dreptul de petiționare, ci dreptul de a fi primită cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române, având în corelație obligația „de a face” din partea autorității administrative solicitate.
Cu privire la fondul pricinii, recurentul a susținut că așa cum a stabilit și jurisprudența europeană, un termen rezonabil nu este neapărat un termen scurt și, că există o justificare argumentată a împrejurării că reclamantului nu i s-a stabilit o dată pentru a depune cererea de redobândire a cetățeniei.
În niciun caz, susține recurentul, nu se poate pune semnul echivalenței între factorul volitiv definit ca sursă a refuzului indicat la art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 și factorul obiectiv al imposibilității autorităților române de a organiza pe teritoriul Republicii Moldova spații adecvate pentru preluarea cererilor de redobândire și pentru procesarea acestor solicitări într-un termen cât mai scurt.
Determinarea termenului rezonabil de procesare a unor astfel de solicitări se stabilește în funcție de toate circumstanțele relevante, termenul rezonabil nefiind sinonim cu termenul scurt, punct de vedere exprimat și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Examinând cauza prin prisma criticilor invocate de autoritatea recurentă, a probatoriului administrat și a normelor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul este nefondat, pentru considerentelor ce vor fi expuse în continuare.
Dezlegarea dată de judecătorul fondului excepției prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât, este corectă și în acord cu prevederile Legii nr. 554/2004.
În condițiile în care scrisoarea de intenție datează din septembrie 2006, iar atitudinea autorității pârâte prin Secția Consulară de la Chișinău a fost una pasivă, motivată de incapacitatea de absorbție a numărului extrem de mare al cererilor de acest gen, pârâtul recunoscându-și obligația de soluționare a cererilor, într-adevăr nu poate fi sancționat reclamantul prin constatarea prescripției dreptului său de a acționa în justiție.
În privința cererii principale - constatarea refuzului nejustificat de soluționare a cererii din septembrie 2006, la care a revenit în anul 2009 în vederea programării pentru depunerea actelor în vederea redobândirii cetățeniei române - soluția primei instanțe este, de asemenea, corectă, stabilindu-se că termenul de 3 ani scurs până la momentul declanșării demersului judiciar nu este unul rezonabil.
Determinarea termenului rezonabil la care face trimitere art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei (adoptată la Strasbourg la 06 noiembrie 1997 și ratificată de statul român prin Legea nr. 396/2002) se face, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului la care chiar recurentul face trimitere, prin raportare la circumstanțele concrete ale cazului.
În speță, în funcție de aceste circumstanțe, instanța a stabilit și a argumentat de ce termenul nu este unul rezonabil, făcând drept consecință aplicarea art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și obligând pârâtul la primirea cererii reclamantului și a actelor aferente în vederea redobândirii cetățeniei române. Termenul de 30 de zile de la momentul rămânerii irevocabile a hotărârii este justificat față de data scrisorii de intenție – septembrie 2006.
Examinând și din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența motivelor de casare recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței civile nr. 567 din 02 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2010.