First registration tax restitution claim remanded to Bucharest Tribunal for lack of material jurisdiction in appeal court.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court admitted the appeal and set aside the lower court’s judgment, remanding the case to the Bucharest Tribunal (administrative and fiscal division) for competent adjudication, with the challenged ruling no longer in force. The dispute arose from a company’s action, filed through another firm, seeking restitution of a first registration tax paid (25,987.45 RON) plus legal interest, claiming the tax was unlawful and contrary to EU law; the court of appeal had dismissed the action for lack of proof of representation. The High Court, raising of its own motion a public-order ground, held that the court of appeal lacked material jurisdiction: under O.G. no. 92/2003 (Tax Procedure Code) and Law no. 554/2004 (administrative litigation), and specifically art. 10(1) of Law no. 554/2004, jurisdiction over claims involving administrative-fiscal acts or their absence is determined by the value criterion (placing it with the tribunal), not by the fiscal organ’s central or local rank, so the case must be heard by the tribunal.
Legislator headnote
AI generatedart. 161 C. proc. civ, art. 3041 C. proc. civ, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; First registration tax restitution claim remanded to Bucharest Tribunal for lack of material jurisdiction in appeal court: De altfel, la art. 205 alin. (2) C. proc. fisc. se precizează, cu alte cuvinte, că o persoană poate fi lezată în drepturile sale, fie printr-un act administrativ fiscal, fie prin lipsa acestuia.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC N.R.D. SRL Ploiești, în numele SC M.L. IFN România SA a chemat în judecată Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, solicitând recunoașterea dreptului de a i se restitui taxa de primă înmatriculare nedatorată, restituirea acesteia în sumă de 25.987,45 RON, cu dobânda legală aferentă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, ulterior achiziționării unui autovehicul, a achitat această taxă care este nelegală, discriminatorie și neconformă dispozițiilor comunitare.
La termenul de judecată din data de 17 iunie 2009, instanța de fond a ridicat din oficiu, excepția lipsei calității de reprezentant a semnăturii cererii.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2612 din 17 iunie 2009 a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a SC N.R.D. SRL și în consecință a anulat acțiunea formulată de aceasta în numele reclamantei SC M.L. IFN SA.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că întrucât SC N.R.D. SRL a formulat acțiunea în numele SC M.L. IFN SA și nu a dovedit legal calitatea sa de reprezentant al acestei societăți comerciale, a fost admisă excepția ridicată din oficiu de instanță și, conform art. 161 C. proc. civ., a anulat acțiunea formulată în numele reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs SC N.R.D. SRL în calitate de reprezentant al SC M.L. IFN România SA, invocând ca temei legal dispozițiile art. 3041 C. proc. civ. și susținând, în esență, următoarele critici:
- instanța de fond a admis în mod greșit excepția ridicată din oficiu, deoarece la dosar există un acord din partea societății de leasing SC M.L. IFN România SA pentru a declanșa procedurile judiciare necesare recuperării taxei speciale de înmatriculare;
- oricum, instanța de fond s-a aflat în eroare cu privire la faptul că societatea de leasing ar fi achitat taxa de primă înmatriculare, din moment ce suma respectivă a fost plătită de către societatea comercială reclamantă.
Recursul este întemeiat pentru motivul de recurs de ordine publică pus din oficiu în discuția părții prezente.
Într-adevăr, din actele și lucrările dosarului rezultă că SC N.R.D. SRL Ploiești a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 25.987,45 RON, în privința căreia a solicitat restituirea, susținând că a făcut plata fără temei legal, iar autoritatea fiscală competentă refuză să-i recunoască acest drept și să-i restituie suma respectivă.
Din dispozițiile generale ale O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., republicată, și ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, rezultă că un litigiu de contencios administrativ își are izvorul într-un conflict care s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, ca urmare a unui refuz nejustificat sau a nesoluționării în termenul legal a unei cereri.
De altfel, la art. 205 alin. (2) C. proc. fisc. se precizează, cu alte cuvinte, că o persoană poate fi lezată în drepturile sale, fie printr-un act administrativ fiscal, fie prin lipsa acestuia.
Or, în privința litigiilor care au ca obiect acte administrativ-fiscale sau, respectiv, lipsa acestora, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a reglementat competența materială în raport cu criteriul valoric, iar nu în raport cu criteriul rangului central sau local al organului fiscal competent.
Deci, având în vedere obiectul acțiunii și dispozițiile legale de mai sus, rezultă că instanța de fond a apreciat în mod greșit că este competentă material să judece cauza de față, competența aparținând Tribunalului, ca instanță de contencios administrativ și fiscal.
În consecință, pentru considerentele de mai sus, recursul va fi admis, sentința atacată va fi desființată, iar cauza va fi trimisă la Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de SC N.R.D. SRL, în calitate de reprezentant al SC M.L. IFN România SA, împotriva sentinței civile nr. 2612 din 17 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2010.