Jurisdiction for public broadcasting service tax claims: exclusion from administrative-fiscal jurisdiction as revenue accrues to autonomous public service, not state or local budgets

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanțele cauzei. Soluțiile pronunțate de instanțele aflate în conflict

1.1. Prin cererea adresată Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 12 iunie 2008, reclamanta S.R.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC C.I. SRL, obligarea acesteia la plata sumei de 466,38 RON, reprezentând taxă pentru serviciul public de radiodifuziune pentru perioada 2006-2007.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin H.G. nr. 977/2003 și Legea nr. 533/2003 a fost prevăzută obligația persoanelor juridice cu sediul în România de a plăti o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune, în calitate de beneficiari ai serviciilor respective, legea prezumând această calitate pentru toate persoanele juridice.

Prin sentința civilă nr. 14009 din 03 noiembrie 2008, Judecătoria Sectorului 1 București a respins acțiunea, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta și, prin decizia civilă nr. 694/R din 18 martie 2009, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2082 din 02 iunie 2009, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în raport de împrejurarea că taxa pentru serviciul public de radiodifuziune nu se face venit la bugetul de stat ori bugetele locale, ci este orientată direct către bugetul propriu al unei persoane juridice de drept privat, asimilată autorităților publice, respectiv către S.R.R., care este înființată ca serviciu public autonom de interes național.

Tribunalul a avut în vedere și calificarea juridică a acestei taxe, reglementată de Legea nr. 41/1994 - art. 40 alin. (3), republicată, care constituie o contraprestație stabilită în sarcina tuturor persoanelor juridice cu sediul în România, în raport de serviciul public oferit de societatea reclamantă, constatând că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora litigiile care privesc autoritățile publice centrale, inclusiv cele asimilate acestora, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curților de apel.

Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3074 din 06 octombrie 2009, a admis excepția necompetenței materiale și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că taxele și impozitele care intră sub incidența contenciosului fiscal sunt cele prevăzute de art. 2 C. fisc., printre care se numără și taxa prevăzută de Legea nr. 41/1994, astfel că acțiunea promovată de reclamantă are caracterul unei acțiuni în pretenții.

Judecătoria Sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 4569 din 16 martie 2010, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel București, în vederea soluționării acestuia.

1.2. Curtea de Apel București, învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, prin sentința civilă nr. 67 CC din 23 iunie 2010, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, reținând că potrivit art. 20 C. proc. civ. există conflict de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente în judecata cauzei.

În speță, atât Judecătoria Sectorului 1 București, cât și Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, și Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-au declarat necompetente în soluționarea prezentei cauze.

Așa fiind, cum instanța de apel s-a declarat ea însăși necompetentă să judece cauza a constatat că nu poate soluționa conflictul de competență ivit.

2. Stabilirea instanței competente să soluționeze cauza de față

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), 21 și 22 C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta S.R.R. a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 466,38 RON, reprezentând taxă pentru serviciul public de radiodifuziune pentru perioada 2006-2007, sumă datorată conform prevederilor H.G. nr. 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune.

Potrivit art. 40 din Legea nr. 41/1994, republicată, veniturile proprii ale S.R.R. provin și din taxele pentru serviciul public de radiodifuziune.

Altfel spus, sumele reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune se constituie în venituri proprii ale S.R.R., fără a reprezenta creanțe bugetare.

Or, din interpretarea art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, rezultă că această reglementare se referă la litigiile privind actele administrativ fiscale, care au ca obiect taxe, impozite, datorii vamale, contribuții și accesorii ale acestora, datorate bugetului de stat sau bugetelor locale.

Așa fiind, dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 nu sunt incidente în raport de obiectul cauzei deduse judecății care constă în pretenții referitoare la taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, astfel că competența materială de soluționare în fond revine judecătoriei, ca instanță de drept comun.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.R.R. în contradictoriu cu pârâta SC C.I. SRL, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2010.