Suspendability of regulatory decision authorizing electricity supplier choice; procedural nullity of appeal for failure to state grounds.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared the appellant's appeal null, thereby upholding the lower court's dismissal of the request to suspend the contested administrative decision. The dispute involved a power service provider challenging a decision by the National Energy Regulatory Agency that granted residential complex consumers the right to switch electricity suppliers, which the provider argued was unlawful and harmful; the lower court had previously denied the suspension, finding no strong doubt regarding the act's legality and noting that the provider lacked standing to claim damages on behalf of third parties. The decisive legal basis for the final outcome was the procedural nullity of the appeal under Article 3021(1)(c) and Article 306(1) of the Civil Procedure Code, as the appellant failed to deposit the mandatory grounds for illegality within the legal deadline and no public order grounds existed for the court to intervene ex officio.
Legislator headnote
AI generatedart. 9 alin. (11) din Legea nr. 13/2007, art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ, art. 306 alin. (1) C. proc. civ; Suspendability of regulatory decision authorizing electricity supplier choice; procedural nullity of appeal for failure to state grounds: Cu privire la art. 9 alin. (11) din Legea nr. 13/2007 se reține că din acest text de lege reiese că deciziile pârâtei nu pot fi suspendate fiind obligatorii până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile prin care s-ar anula acele decizii.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamanta SC I.D.C. SA Voluntari a chemat în judecată pe pârâta A.N.R.E. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea deciziei Președintelui A.N.R.E. nr. 834 din 25 martie 2010 până la soluționarea irevocabilă a plângerii ce face obiectul Dosarului nr. 2925/2/2010.
În fapt, reclamanta a arătat că la 26 martie 2010 i s-a comunicat decizia sus invocată, pe care o apreciază nelegală, încălcând în mod flagrant drepturile de prestator de servicii în Ansamblul rezidențial Class.
Decizia a fost emisă fără consultarea sa, fără a fi sancționată ori avertizată asupra unor nereguli în alimentarea cu energie electrică a Ansamblului Class și fără a se pune problema deconectării Ansamblului rezidențial.
Prin sentința civilă nr. 1856 din 21 aprilie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta SC I.D.C. SA în contradictoriu cu pârâta A.N.R.E., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că deși a arătat că decizia contestată contravine ordinului A.N.R.E. nr. 3/2007, reclamanta nu a arătat care sunt textele din ordinul sus indicat care ar face să se considere decizia atacată ca nelegală.
S-a mai reținut că, faptul că există o procedură privind modul de calcul a tarifului de distribuție, a tarifului de retransmisie, nu interzice crearea unei situații noi, sau emiterea unui act administrativ prin care să se permită consumatorilor să aleagă un alt furnizor de energie electrică și că oricum aceste aspecte nu pot fi considerate ca împrejurări de fapt și drept de natură a crea o îndoială puternică în privința actului a cărui suspendare se solicită.
Cu privire la prevenirea unei pagube iminente se apreciază că pot fi reținute numai susținerile reclamantei referitoare la prejudiciul suferit de aceasta, pentru că pentru prejudiciile cauzate furnizorului său sau al consumatorilor, nu are calitate să-le invoce.
Cu privire la art. 9 alin. (11) din Legea nr. 13/2007 se reține că din acest text de lege reiese că deciziile pârâtei nu pot fi suspendate fiind obligatorii până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile prin care s-ar anula acele decizii.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta SC I.D.C. SA Voluntari a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, fără a preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că recursul este nul.
Pentru a ajunge la această soluție instanța a constatat că prezenta cerere de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Potrivit acestor dispoziții: „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.
Este adevărat că recurenta, prin cererea formulată, a precizat că va depune motivele de recurs, însă până la primul termen de judecată, respectiv 13 octombrie 2010, nu și-a îndeplinit această obligație legală.
De asemenea, conform dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor în care instanța de recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică”.
Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanță.
Astfel fiind, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată, nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de SC I.D.C. SA Voluntari, împotriva sentinței civile nr. 1856 din 21 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2010.