Inadmissibility of appeal against interlocutory jurisdiction-declining judgment under Civil Procedure Code
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the respondent agency as inadmissible, leaving the lower court's decision to decline jurisdiction in force. The dispute involved a local council challenging an administrative act by a rural development payment agency that refused reimbursement for ineligible expenses, with the case originally handled by a Court of Appeal before it ruled it lacked subject-matter competence due to the claim amount falling below the statutory threshold for that level and declining jurisdiction in favor of the Bucharest Tribunal. The decisive legal basis for the final decision was Article 158 of the Civil Procedure Code (as amended by Law No. 202/2010), which establishes that judgments declaring a court incompetent and transferring the case to a competent instance are not subject to any appeal, rendering the attempt to challenge the procedural decline of jurisdiction procedurally void.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 137 C. proc. civ, art. 158 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Inadmissibility of appeal against interlocutory jurisdiction-declining judgment under Civil Procedure Code: Înainte de a examina motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția invocată din oficiu, constată că recursul este inadmisibil.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamantul Consiliul Local al Comunei Garbău a chemat în judecată pe pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Satu - Mare, solicitând să se constate netemeinicia și nelegalitatea actului administrativ constând în răspunsul la contestația sa din 9 decembrie 2008, formulată împotriva notificării Centrului Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Satu Mare din 27 noiembrie 2008, invocând faptul că refuzul cu privire la plata sumelor de bani, rezultat ca urmare a verificării eligibilității cheltuielilor, este netemeinic și nelegal, solicitând, în consecință, obligarea pârâtei la plata sumelor de 179.368,25 RON și 33.852,02 RON cu titlu de TVA, a dobânzilor legale, începând cu data notificării și până la data achitării sumei integral, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 3139 din 3 mai 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale invocată de S.C. N.B.K.B. Sucursala Cluj-Napoca și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Consiliul Local al Comunei Garbău, pârâții Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Satu Mare, intervenienții în interesul reclamantului Instituția Primarului Comunei Garbău, Comuna Garbău prin Primar - B.G.L. și chemata în garanție S.C. N.B.K.B. Sucursala Cluj-Napoca, în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, faptul că, în cauză, cuantumul sumelor considerate neeligibile este mai mic de 500.000 RON, astfel încât competența de soluționare a cauzei în primă instanță revine tribunalului și nu curții de apel, iar, din punct de vedere teritorial, competența aparține Tribunalului București și nu Tribunalului Cluj, în favoarea căruia a solicitat declinarea chematul în garanție, având în vedere că la termenul din 04 martie 2009, când s-a discutat la Curtea de Apel Oradea excepția necompetenței teritoriale, reprezentantul reclamantei a arătat că optează pentru Curtea de Apel București, astfel încât reclamantul a optat în conformitate cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 pentru instanța de la domiciliul pârâtului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Înainte de a examina motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția invocată din oficiu, constată că recursul este inadmisibil.
Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Potrivit art. 158 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010: "dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent".
Din interpretarea logico-juridică a textului legal sus-citat rezultă fără putință de tăgadă faptul că împotriva hotărârii de declinare a competenței nu se poate exercita nicio cale de atac.
În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 158 C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 202/2010, coroborat cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit împotriva Sentinței civile nr. 3139 din 3 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2011.