Securitate collaborator status: irrelevance of subjective intent in verifying infringement of fundamental rights under O.U.G. 24/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Hotărârea primei instanțe

Prin Sentința civilă nr. 2220 din 11 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de către reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, și, în consecință, a constatat calitatea pârâtului N.F. de colaborator al Securității.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, analizând ansamblul înscrisurilor depuse în cauză, că deși pârâtul nu a semnat un „angajament", a acceptat folosirea sa de către organele de securitate, în vederea încadrării informative a unor colegi de serviciu, în anul 1987 pârâtul având 38 de ani și fiind învățător la școala generală din comuna Ț., primind, de comun acord, numele conspirativ „R.".

Curtea a constatat că la dosarul cauzei se află mai multe Note informative date de pârât în anii 1988 și 1989 prin care a furnizat materiale informative legate de anumite persoane din anturajul său, apreciind că prin informațiile astfel furnizate se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Instanța de fond a mai apreciat că este îndeplinită și condiția referitoare la efectele furnizării informațiilor, în sensul că au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, în condițiile în care aceste informații au încălcat dreptul de exprimare și libertatea opiniilor persoanelor, dreptul la liberă circulație, dreptul la libertatea conștiinței și a religiei și dreptul la viată privată.

2. Recursul declarat de N.F.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termenul legal pârâtul N.F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând, în drept, motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul afirmă că instanța de fond nu a apreciat corespunzător probele administrate, aplicând în mod greșit legea. Mai arată că prin notele informative nu a intenționat să îngrădească drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, ca și sub toate aspectele în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt și de drept relevante

Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de colaborator al Securității a recurentului-pârât N.F.

Verificările s-au efectuat din oficiu, în temeiul art. 3 lit. b) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, în virtutea faptului că N.F. a candidat funcția de senator în Parlamentul României.

Din expunerea rezumativă a considerentelor sentinței, prezentate la pct. I.1 din decizie, rezultă că prima instanță, verificând calitatea informațiilor furnizate de N.F., a ajuns la concluzia că sunt îndeplinite condițiile legale stipulate în art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității de colaborator a acestuia.

Această concluzie este împărtășită și de instanța de control judiciar.

Potrivit textului normativ indicat, are calitatea de colaborator al Securității „persoana care a furnizat informați, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale”.

Recurentul nu contestă faptul că a furnizat informații care denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, ci doar susține că nu a „intenționat” să îngrădească drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor vizate.

Această apărare nu poate fi primită.

Atitudinea subiectivă a persoanei care furniza informații Securității față de conținutul acestora nu prezintă relevanță în raport de conținutul reglementării care definește colaboratorul Securității, fiind suficient ca informațiile să vizeze drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Pe de altă parte nu este verosimil ca o persoană având profilul recurentului, învățător în vârstă de 38 de ani, să nu fi realizat că în epoca respectivă (anii 1987 - 1989), nu erau tolerate persoanele care ascultau posturi de radio străine, mai ales „Europa Liberă” și propagau entuziast modul de viață occidental ori refuzau să se prezinte la vot. Or, prin notele informative din data de 23 septembrie 1989 și 7 decembrie 1987 i-a pus în pericol pe P.G. și G.M., creându-se premisele încălcării drepturilor și libertăților fundamentale ale acestor persoane, ceea ce denunțătorul N.F. trebuia și putea să prevadă.

Sintetizând, Înalta Curte constată că prima instanță a interpretat corect probele administrate, soluția adoptată reflectând aplicarea justă a dispozițiilor legale incidente așa încât nu există motive pentru modificarea sau casarea acesteia.

2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de către N.F. împotriva Sentinței civile nr. 2220 din 11 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2011.