Nullity of appeal for failure to state grounds of illegality in administrative silence case

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul C.F. a chemat în judecată pe pârâtul Președintele A.N.F.P. București, pentru ca acesta să fie obligat să remită un răspuns la memoriul înregistrat la data de 09 noiembrie 2009.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 09 noiembrie 2009 a trimis un memoriu pârâtului A.N.F.P., la care nu a primit niciun răspuns până la data formulării cererii de chemare în judecată, astfel că solicită să fie obligat pârâtul să remită un răspuns așa cum prevede legea, cât și obligarea la plata cheltuielilor ocazionate de acest proces determinat exclusiv din culpa sa.

Prin precizările depuse la dosar, reclamantul a arătat că în calitate de consilier local, în temeiul art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 393/2004, republicată, a formulat o sesizare către A.N.F.P. București, prin care a invocat aspecte de încălcare a legii de către secretarul Consiliului Local Mereni, numita I.M., sesizare la care nu a primit niciun răspuns.

A arătat reclamantul că, deoarece pârâtul nu a înțeles să răspundă în termenul prevăzut de lege, de 30 de zile, a înțeles a formula prezenta acțiune.

Pârâta A.N.F.P. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, solicitând admiterea excepției și respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă.

Prin sentința civilă nr. 329/CA din 06 octombrie 2010 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea pricinii după declinarea competenței de către Tribunalul Constanța, a respins ca nefondată excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârât și a respins acțiunea formulată de reclamantul C.F., în contradictoriu cu pârâtul Președintele A.N.F.P. București, ca rămasă fără obiect.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în cazul acțiunilor întemeiate pe tăcerea administrației sau pe refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri referitoare la un drept ori un interes legitim prevăzut de lege este suficientă dovada făcută în instanță că reclamantul s-a adresat cu o cerere autorității publice, iar termenul de soluționare a expirat fără a primi un răspuns, nefiind obligatorie procedura prealabilă, astfel că a respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului, pentru lipsa plângerii prealabile.

În ceea ce privește fondul litigiului, instanța a reținut că la data de 24 februarie 2010 pârâtul a comunicat reclamantului răspunsul la petiția adresată, astfel că cererea sa de chemare în judecată, având ca obiect obligarea pârâtului de a-i răspunde memoriului din 02 noiembrie 2009, a rămas fără obiect, fiind respinsă ca atare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C.F., fără a preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nul.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Cererea de recurs formulată de reclamantul C.F. la data de 26 noiembrie 2010 nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziții: „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității (...) c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.

Potrivit art. 301 C. proc. civ.: „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare, dacă legea nu dispune altfel.”

De asemenea, conform dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ. „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal”, cu excepția cazurilor în care instanța de recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică.

Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu de către instanță.

Astfel fiind, față de considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și ale art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de C.F. împotriva sentinței civile nr. 329/CA din 06 octombrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2011.