Retention right over commercial property for value-adding improvements based on strict nexus between debt and contract subject matter

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 11 mai 2000, reclamantul A.P. a acționat în judecată pe pârâta S.C.A. D. Călărași solicitând ca prin hotărâre judecătorească pârâta să fie obligată la plata contravalorii îmbunătățirilor ce a adus reclamantul la imobilul – spațiu comercial – proprietatea pârâtei situat în Călărași, și instituirea în favoarea sa a unui drept de retenție asupra acestui imobil, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Călărași, primind cauza spre soluționare în urma declinării competenței în favoarea sa de Judecătoria Călărași a pronunțat sentința nr. 500 din 17 octombrie 2000 prin care a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 139.502.050 lei contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului, instituirea dreptului de retenție al reclamantului asupra imobilului, până la achitarea debitului de către pârâtă, cu 8.515.613 lei cheltuieli de judecată.

La pronunțarea hotărârii de mai sus, instanța de fond a reținut că în cauză dotările aduse de reclamant spațiului în litigiu, i-au conferit un spor de valoare și având în vedere și concluziile raportului de expertiză efectuată în cauză, pârâta datorează contravaloarea acestor lucrări.

Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, a fost respins de Curtea de Apel București, secția a VI - a civilă, prin decizia nr. 435 din 26 martie 2001, această instanță reținând în esență că prevederile contractului încheiat de părți la 23 martie 1993 au înscris la art. 27 prevederea că la încheierea contractului de administrare, toate dotările făcute pe parcursul gestionării de către administrator, rămân în proprietatea colectivului acestuia, sau se pot preda proprietarului contra cost, la o valoare negociată.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel, a declarat recurs pârâta S.C.A. D. CĂLĂRAȘI, care a criticat această hotărâre, susținând că este netemeinică și nelegală, sub următoarele aspecte:

- a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susținând că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii deoarece:

- la judecarea apelului său instanța de apel nu a avut în vedere și judecarea fondului cauzei, ci, s-a rezumat numai la analizarea modului în care a fost judecată cauza la instanța de fond, considerând-o corectă;

- au fost aplicate eronat prevederile art. 493 C. civ. privitoare la acordarea dreptului de retenție;

- a invocat prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. susținând că instanța de apel nu a luat în considerare toate probele existente în dosar, în fapt nu a făcut referire la nici o probă depusă de recurentă. Nu s-a avut în vedere obiecțiunile recurentei la raportul de expertiză și nici interogatoriul luat reclamantului în fața instanței de fond;

- a mai invocat și prevederile art. 304 pct. 11 C. proc. civ.

Recursul este nefondat.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că motivul de recurs potrivit cu care hotărârea recurată nu a avut în vedere și judecarea fondului cauzei nu este întemeiat.

În hotărârea sa, instanța de apel a reținut corect că s-a analizat întregul material probator la analiza pe fond a acțiunii, așa încât corect s-a reținut că acest motiv este nedovedit.

Cu privire la instituirea în mod greșit a unui drept de retenție asupra imobilului, corect a menținut instanța de apel soluția pronunțată pe fondul cauzei, respectiv instituirea acestui drept, în conformitate cu dispozițiile art. 493 C. civ., având în vedere strânsa relație dintre creanța constatată și obiectul contractului.

Tot astfel critica potrivit cu care instanța de apel nu a luat în considerare toate probele administrate în cauză nu este dovedită. Cum s-a arătat mai sus, instanța de apel a reținut că la judecarea în fond a cauzei s-a avut în vedere întregul material probator răspunsul la interogatoriu nu a fost formulat decât în concluziile scrise, după dezbaterea fondului, așa încât nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. nu este dovedit.

Întrucât art. 304 pct. 11 a fost abrogat nu mai poate fi luat în analiză.

Ca atare recursul pârâtei nefiind întemeiat, se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de S.C.A. D. Călărași împotriva deciziei nr. 435 din 26 martie 2001 a Curții de Apel București, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 2 decembrie 2003.