Competence conflict between commercial and administrative courts over corporate associate's obligation to submit criminal record certificate.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acțiunii

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Mureș, reclamanta SC H.R. SRL Mureș a solicitat, în contradictoriu cu pârâții P.S.P. și Inspectoratul de Poliție al județului Mureș, Serviciul Cazier Judiciar, pe cale de ordonanță președințială, obligarea asociatului său P.S.P. să depună cazierul judiciar necesar înscrierii societății în registrul de operațiuni intracomunitare, iar în caz de refuz obligarea Inspectoratului de Poliție al județului Mureș, Serviciul Cazier Judiciar, să elibereze o copie de pe cazierul judiciar al pârâtului P.S.P.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin O.U.G. nr. 54 din 23 iunie 2010, începând cu 1 august 2010, se înființează și se organizează în cadrul Agenției de Administrare Fiscală, Registrul operatorilor intracomunitari, ce va cuprinde toate persoanele impozabile și persoanele juridice neimpozabile care efectuează operațiuni intercomunitare, iar în vederea înscrierii societății în acest registru, persoanele impozabile trebuie să depună la organul fiscal competent o cerere însoțită de o serie de documente doveditoare, printre care și cazierul judiciar al asociaților, însă pârâtul P.S.P., în calitate de asociat, refuză să prezinte acest document.

Reclamanta a indicat ca temei de drept dispozițiile O.U.G. nr. 24/2010.

Tribunalul Comercial Mureș, prin Sentința comercială nr. 2511 din 9 iulie 2010, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC H.R. SRL în contradictoriu cu pârâții P.S.P. și Inspectoratul de Poliție al județului Mureș, Serviciul Cazier Judiciar, în favoarea Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, reținând că raportul juridic dedus judecății aparține sferei contenciosului administrativ.

Învestit cu soluționarea cauzei, prin Sentința nr. 975 din 28 septembrie 2010, Tribunalul Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat competența soluționării cauzei privind pe reclamanta SC H.R. SRL în contradictoriu cu pârâții P.S.P. și Inspectoratul de Poliție al județului Mureș, Serviciul Cazier Judiciar, în favoarea Tribunalului Comercial Mureș, reținând că obiectul cauzei nu constă în vătămarea într-un drept recunoscut de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul unei autorități de a soluționa o cerere, ci într-o obligație de a face, având la bază raporturile de drept comercial existente între părți.

Totodată, a constat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă să soluționeze conflictul intervenit în soluționarea litigiului dedus judecății.

2. Hotărârea Curții de apel

Prin Încheierea nr. 7/CC din 20 ianuarie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC H.R. SRL în contradictoriu cu pârâții P.S.P. și Inspectoratul de Poliție al județului Mureș, Serviciul Cazier Judiciar, în favoarea Tribunalului Comercial Mureș.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut, în esență, că natura juridică a raportului dedus judecății nu este aceea a unui raport juridic de drept administrativ, ci a unuia de drept comercial, astfel că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 21 alin. (1) lit. a) din C. proc. civ., care reglementează competența instanței în această materie.

3. Recursul declarat în cauză

Împotriva Încheierii nr. 7 din 20 ianuarie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul P.S.P. invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență, că hotărârea instanței de fond este dată cu greșita interpretare și aplicare a prevederilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 290/2004 precum și a O.G. nr. 54/2010 care vizează o obligație a contribuabililor persoane juridice și nu a asociațiilor acestora.

Mai susține recurentul că prin soluționarea conflictului de competență cu încălcarea Legii nr. 290/2004, a Legii nr. 554/2001, a Legii nr. 677/2001, respectiv a Legii nr. 182/2002, se dă posibilitatea ingerinței unei instanțe specializate în materie comercială în privința unui drept constituțional, având posibilitatea de a impune unui asociat furnizarea documentului solicitat de către societatea comercială în condițiile în care cerința invocată prin art. 5 din O.G. nr. 54/2010 impunea depunerea acestui document de către societatea comercială și nu de către asociați.

Consideră recurentul că prin hotărârea recurată în mod greșit nu s-a dat pricinii un profund și cert caracter de contencios administrativ, probat și de cererea de chemare în judecată și de calitatea de autoritate publică a pârâtei Inspectoratul de Poliție al Județului Mureș.

4. Hotărârea instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:

În primul rând, Înalta Curte constată că prin majoritatea criticilor formulate recurentul vizează fondul raportului juridic dedus judecății și nu natura juridică a acestuia în raport de care s-a decis asupra instanței competente în cauză.

Astfel, recurentul susține încălcarea mai multor acte normative care ar putea avea relevanță doar pe fondul cauzei și asupra cărora urmează a se pronunța instanța competentă cu soluționarea în fond a acțiunii, respectiv art. 28 alin. (1) din Legea cazierului judiciar nr. 290/2004, art. 1582 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, introdus prin O.U.G. nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor și libera circulație a acestor date, Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate.

Înalta Curte va respinge singura critică, care se circumscrie unui veritabil motiv de recurs, în condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și anume cea referitoare la greșita calificare a naturii comerciale a raportului juridic dedus judecății.

În acest sens, Înalta Curte constată că acțiunea prin care reclamanta SC H.R. SRL a solicitat obligarea pârâtului P.S.P. să remită o copie de pe cazierul judiciar personal, conform art. 1582 pct. 4 din C. fisc., nu se încadrează în sfera de aplicare a art. 1 și art. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cum în mod greșit se susține prin cererea de recurs, ci are ca obiect o obligație de a face, care își are izvorul în raporturile clasice dintre o societate comercială și unul dintre asociații săi, ceea ce atrage incidența în cauză a Legii societăților comerciale nr. 31/1990.

Faptul că în cauză este chemată în judecată și o autoritate publică, nu este de natură a schimba natura comercială a raportului juridic dintre recurent și societatea comercială în raport de care are calitatea de asociat.

În consecință, făcând o corectă calificare a raportului juridic dedus judecății, în mod just Curtea de apel Târgu Mureș a stabilit instanța competentă material în cauză prin raportare la dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.

În raport cu cele expuse mai sus, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.S.P., împotriva Încheierii nr. 7/CC din 20 ianuarie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2011.