Defendant's appeal upheld; inflation adjustment reduced from 109,296,760 lei to 46,478,537 lei.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta S.C. C. S.R.L. a solicitat prin acțiune obligarea pârâtei R.A.D.P. Alba la plata sumei de 67.133.560 lei debit neîncasat la un număr de 3 facturi și la 53.283.580 lei penalități de întârziere cu motivarea că a prestat servicii pentru pârâtă și că facturile emise pentru decontarea costului prestațiilor nu au fost achitate.

Tribunalul Alba prin sentința nr. 586 din 20 iunie 2000 a admis primul capăt de cerere și a obligat-o pe pârâtă la plata prestațiilor. A motivat că pârâta prin întâmpinare nu a contestat suma de 67.133.560 lei și nici nu a făcut dovada plății.

Capătul de cerere pentru plata penalităților a fost respins cu motivarea că între părțile în proces nu există convenție care să conțină o clauză penală, iar reactualizarea sumei care a fost cerută de reclamantă nu poate fi admisă pentru același motiv și anume lipsa clauzei pentru plata daunelor – interese stipulate pentru neexecutarea obligației.

Apelul declarat de reclamanta S.C. C. S.R.L. împotriva sentinței fondului a fost admis prin decizia nr. 931/2000 a Curții de Apel Alba Iulia care a schimbat în parte sentința atacată și a obligat-o pe pârâtă și la plata sumei de 109.296.760 lei daune – interese. Prin aceeași decizie au fost majorate cheltuielile de judecată la 16.499.044 lei și a fost menținută partea din sentință care privește obligarea pârâtei la plata prețului de 67.133.580 lei.

Instanța de apel a reținut că o astfel de clauză care privește indexarea sumei datorată în raport de rata inflației este subînțeleasă în raporturile comerciale câtă vreme inflația galopantă i-a produs creditorului un prejudiciu real.

Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs pârâta S.C. D.P.L. S.A. Alba – Iulia care a invocat motivul de casare prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ. în argumentarea căruia a susținut:

- raporturile juridice dintre părțile în proces s-au stabilit în conformitate cu contractul nr. 24/1996 care nu conține clauză penală referitoare la plata penalităților de întârziere sau actualizarea conform unui indice de inflație;

- neplata la termen s-a datorat cercetărilor penale efectuate pentru fals și uz de fals, printre cei învinuiți fiind și administratorul reclamantei;

- s-au utilizat în calculul ratei inflației indici mai mari decât cei oficiali;

- pe perioada în discuție cuprinsă între data scadenței și data plății, suma actualizată conform indicelui de inflație este de 46.478.537 lei în loc de 109.296.760 lei.

În sprijinul motivelor invocate a depus nota nr. 8062/2002 a D.S. privind indicii legali de inflație.

Intimata prin întâmpinare a invocat dispozițiile art. 43 C. com. și a susținut că pentru datoriile ajunse la scadență este în drept să solicite rata inflației indiferent de stipularea unei clauze în contract, că suma acordată cuprinde în realitate dobânda comercială.

Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Este adevărat astfel cum susține recurenta că raporturile juridice s-au stabilit pe baza unui contract în care nu s-a stipulat clauza penală care să sancționeze întârzierea în plată.

Din acest punct de vedere corect nu s-au acordat penalități de întârziere așa cum s-au solicitat prin acțiunea introductivă de instanță.

Actualizarea sumei ce a constituit debit, poate fi cerută în materie comercială, clauza de prevedere pentru armonizare a intereselor patrimoniale ale părților fiind subînțeleasă.

Cu alte cuvinte creditorul, în condițiile deprecierii monedei naționale, dacă plata nu a fost făcută la scadență are dreptul să ceară plata actualizată care să reprezinte acoperirea integrală a sumelor stabilite prin acordul de voință întrucât devalorizarea monedei de plată nu poate să fie repercutată asupra creditorului.

Critica privind modul de determinare a sumei reactualizate este întemeiată în raport de înscrisul prezentat în recurs prin care D.G. a transmis indicii inflației pentru perioada în litigiu pe care recurenta i-a avut în vedere în calculul din dosarul de recurs prin care reactualizarea sumei datorate reprezintă 46.476.537 lei.

Prin urmare, greșit instanța de apel a acordat pe de o parte suma reactualizată cuprinsă în cele trei facturi dar și aceleași sume actualizate interpretând eronat calculul din anexa 3 la raportul de expertiză.

Având în vedere că nu au fost formulate critici în legătură cu aspectele procedurale ce țin de momentul solicitării actualizării sumei pretinse cu indicele de inflație și că motivele invocate pentru depășirea termenului scadent nu sunt de natură să justifice neachitarea facturilor, în conformitate cu art. 304 alin. (9) raportat la art. 312 și art. 314 C. proc. civ., recursul se va admite iar decizia va fi modificată în sensul obligării pârâtei la 46.478.537 lei actualizare debit iar conform art. 274 C. proc. civ. stabilește cheltuielile de judecată la 7.461.660 lei în sarcina acesteia. Restul dispozițiilor deciziei vor fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de pârâta S.C. D.P.L. S.A. Alba – Iulia, împotriva deciziei nr. 931/A din 17 noiembrie 2000 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică decizia atacată în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 46.478.537 lei actualizare debit și stabilește cheltuieli de judecată în sumă de 7.461.660 lei, în sarcina acesteia.

Menține restul dispozițiilor deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 26 noiembrie 2003.