Refugee status recognition under Law 189/2000: Internal displacement within Northern Transylvania qualifies as ethnic persecution

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția de comercială, de contencios administrativ și fiscal, la 1 iunie 2009, reclamantul D.A. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P. Sălaj, anularea hotărârii nr. 5710 din 16 aprilie 2009 emisă de pârâtă, cu consecința obligării acesteia din urmă la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul arată că hotărârea pârâtei este nelegală și ca atare se impune anularea acesteia și recunoașterea calității de refugiat conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 198/2000.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, întrucât reclamantul nu a făcut dovada persecuției din motive etnice.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 415/2009 din 28 septembrie 2009, a admis acțiunea formulată de reclamantul D.A., a dispus anularea hotărârii nr. 5710 din 16 aprilie 2009 emisă de C.J.P. Sălaj și a constatat că reclamantul are calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 de aprobare a O.G. nr. 105/1999, obligând pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat pentru perioada 1 noiembrie 1940 - 10 noiembrie 1945 și să-i acorde drepturile bănești, începând cu data de 1 octombrie 2008.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, în urma persecuțiilor etnice, reclamantul s-a refugiat din localitatea D., județul Sălaj unde locuia împreună cu familia sa, în localitatea B., județul Bihor în urma cedării Ardealului de Nord autorităților ungare, aspecte cunoscute de martorii M.G. și L.A.

Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat în termen legal recurs pârâta C.J.P. Cluj susținând că reclamantul nu îndeplinește condițiile menționate în art. 1 din Legea nr. 189/2000, acțiunea fiind admisă fără un temei legal și fără a fi îndeplinită condiția persecuției etnice de către regimurile instaurate în România.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 din C. proc. civ.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 din C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. (1) lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Conform art. 2 din Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul acestei ordonanțe, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost nevoită să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, între altele fiind enumerate și persoanele refugiate.

În cauză, din probele administrate, rezultă că reclamantul împreună cu familia sa, de teama persecuțiilor etnice, s-au refugiat din localitatea de domiciliu D., județul Sălaj unde locuia împreună cu familia sa, în localitatea B., județul Bihor în urma cedării Ardealului de Nord autorităților ungare.

Prin urmare, cum recunoașterea calității de beneficiar al drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, textul art. 1 lit. c) a impus doar existența cumulativă a condiției cetățeniei și a persecuției etnice exercitată de regimurile instaurate în perioada de referință fără a distinge în raport de naționalitate sau după cum refugiul s-a făcut pe teritoriul României sau în afara acestuia, din aceeași perioada, condiții îndeplinite în speță, prima instanță a adoptat în mod corect soluția de admitere a acțiunii cu motivarea mai sus indicată.

Pentru motivele arătate, recursul urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., menținându-se sentința criticată, ca temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P. Sălaj împotriva sentinței nr. 415/2009 din 28 septembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2010.