Lease nullity claim fails; appellate reversal for lack of proof upheld.

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiune, reclamanții R.G. și R.N. au solicitat, în contradictoriu cu S.C. P. Brașov și S.C. E.C. SRL, să se constate nulitatea absolută a contractului de închiriere încheiat între cele două pârâte la data de 15 decembrie 2000 cu privire la campingul și restaurantul C. Râșnov, pentru fraudă la lege și cauză ilicită.

Tribunalul Brașov, prin sentința nr. 557/2001 a admis acțiunea așa cum a fost formulată reținând în considerente că, faptic, perfectarea contractului nu a fost precedată de o decizie luată în condițiile Legii nr. 31/1968, împrejurare care a atras incidența dispozițiilor art. 968 C. civ.

Apelul declarat de pârâta S.C. P. Brașov împotriva sentinței fondului a fost admis prin decizia Curții de Apel Brașov care a schimbat în tot sentința atacată în sensul respingerii acțiunii celor doi reclamanți.

Instanța de apel a analizat actele dosarului și în raport de criticile care au fost formulate a reținut că în cauză nu s-a demonstrat încălcarea ordinii publice și a bunelor moravuri și nici că menționatul contract încheiat de pârâte s-a bazat pe o cauză ilicită.

În concluzie, instanța de apel a reținut că nu sunt aplicabile în cauză prevederile art. 948 alin. (4) C. civ. întrucât directorul societății avea capacitatea de a încheia contractul de închiriere, voința manifestată nefiind viciată sau bazată pe o cauză falsă.

Împotriva deciziei pronunțată în apel au declarat recurs reclamanții R.N. și R.G.

Recurenții au formulat critici neîncadrate în motivele de casare/modificare, prevăzute de art. 304 alin. (1) - (10) C. proc. civ., prin care, în esență, au susținut că soluția adoptată de instanța de apel nu este conformă cu acțiunea formulată, cu probele administrate și cu dispozițiile legale invocate.

Deși s-a cerut nulitatea absolută a contractului de închiriere încheiat de cele două pârâte, au susținut recurenții, instanța de apel a analizat cauze de nulitate relativă care nu au fost invocate.

Au mai susținut recurenții că nu era necesară legitimarea procesuală activă câtă vreme s-a solicitat nulitatea absolută a contractului de închiriere, nulitate care poate fi solicitată de orice terț care justifică un interes.

După promovarea recursului prin care reclamanții au solicitat să fie menținută soluția primei instanțe, prin adresa de la fila 10 s-a precizat că cererea pe care au formulat-o a rămas fără obiect, pentru ca apoi, prin adresa de la fila 21 să înștiințeze Curtea, că nu mai stăruie în pretenții „ca urmare a vânzării unității restaurant C. Râșnov”.

Întrucât cei doi recurenți nu au renunțat expres la judecata recursului, Curtea din analiza criticilor aduse deciziei pronunțată de instanța de apel reține că recursul este nefondat.

Este adevărat că prin petitul acțiunii reclamanții au solicitat nulitatea absolută a contractului pe motivul că a fost fraudată legea cât și pentru cauză ilicită numai că cele două motive nu au fost dovedite.

În contextul dat, pentru a se aprecia asupra existenței primului motiv trebuia să se demonstreze încălcarea intenționată de către părți prin utilizarea unor mijloace viclene a dispozițiilor imperative ale legii.

Instanța de apel a reținut pe lângă calitatea de terți a reclamanților că aceștia nu au dovedit încălcarea unor norme imperative care să ducă la nulitatea absolută a convenției dar nu prin analiza unor motive neinvocate, cum au susținut recurenții.

De asemenea s-a reținut corect că elementele componente ale voinței juridice cât și cele din structura contractului care țin de validitatea acestuia nu duc la concluzia existenței clauzei ilicite pe care au invocat-o cei doi recurenți.

În consecință, întrucât nu sunt motive de netemeinicie și nelegalitate dintre cele prevăzute de art. 304 alin. (1) - (10) C. proc. civ., conform art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții R.G. și R.N. împotriva deciziei nr. 542 Ap din 3 octombrie 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2003.