Jurisdictional threshold for annulment of administrative financial penalty: competence of district court based on disputed amount below 500,000 RON
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court (ICCJ) admitted the appellant's appeal, quashed the second-instance civil decision, and remanded the case to the Bucharest District Court (Tribunalul București) for proper jurisdiction, ruling that the Appellate Court had no subject-matter jurisdiction. The dispute concerned the annulment of an administrative decision and a minutes record imposing a financial penalty of approximately 7,098 euros for ineligible expenditures against a public authority entity. The decisive legal basis was Article 10(1) of Law No. 554/2004, which stipulates that jurisdiction for administrative litigation lies with the Courts of Appeal only when the contested sum exceeds 500,000 RON or when the issuing authority is a central one; as the amount in dispute was below this threshold and involved local-level authorities, the case fell within the exclusive competence of the District Court, leading to the application of Articles 304(3) and 312(6) of the Code of Civil Procedure regarding material incompetence.
Legislator headnote
AI generatedart. 137 C. proc. civ, art. 304 pct. 3 C. proc. civ, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. (6) C. proc. civ; Jurisdictional threshold for annulment of administrative financial penalty: competence of district court based on disputed amount below 500,000 RON: Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 710 din 9 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul I.G.P.R. în contradictoriu cu O.P.C. Phare, având ca obiect anularea procesului-verbal din 23 iunie 2008 încheiat de pârât și a deciziei nr. 45/2008 a aceluiași pârât.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul I.G.P.R., a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată, din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (6) va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
În cauza de față se solicită anularea procesului-verbal din 23 iunie 2008 încheiat de pârât și a deciziei nr. 45/2008 a aceluiași pârât, prin care s-a constatat că reclamantul datorează autorității suma de 7.098,39 euro cu titlu de „cheltuială neeligibilă”.
Deci, cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat este sub 500.000 RON, astfel că instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță este Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal.
În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 3 și art. 312 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și pe cale de consecință va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de I.G.P.R. împotriva sentinței civile nr. 710 din 9 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2011.