Suspension of administrative act execution: cessation of effect upon final judgment and admissibility of appellate review
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the public authority, thereby upholding the lower court’s decision that allowed the temporary suspension of a unilateral administrative act. The dispute concerned a request for the suspension of an administrative act's effects pending the final resolution of an annulment action, with the appellant arguing that the requirements of a well-justified case and imminent harm were not met and that merits defenses were improperly bypassed. The court found that the appeal lacked merit because the legal prerequisites for suspension under Article 14(1) of Law No. 554/2004 were satisfied, and the administrative act's annulment action had subsequently been dismissed, resulting in the suspension ceasing to have operative effect. The decision relied on Articles 312(1), 299(1), and 3041 of the Civil Procedure Code, alongside Articles 20 and 28 of Law No. 554/2004, confirming that the lower court’s ruling on the procedural measure of suspension was correct despite the subsequent expiration of its effects.
Legislator headnote
AI generatedart. 3041 C. proc. civ, art. 28 din Legea nr. 554/2004, art. 299 alin. (1) C. proc. civ, art. 305 C. proc. civ, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; Suspension of administrative act execution: cessation of effect upon final judgment and admissibility of appellate review: Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., dar și al art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, respingerea recursului ca nefondat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 3467 din 21 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC O.A.C. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P. și a dispus suspendarea procesului verbal nr. x până la soluționarea pe fond a acțiunii.
Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut, în esență, incidența prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a fost promovat recurs în termen legal de către pârâtă, care a solicitat, în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ., modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii cererii de suspendare ca neîntemeiată.
În dezvoltarea căii extraordinare de atac, recurenta a realizat un istoric al litigiului de față și a prezentat argumentele care pledează în favoarea legalității actului administrativ aflat în discuție.
În esență, în concepția recurentei-pârâte, intimata-reclamantă nu a probat îndeplinirea cerințelor legale a cazului bine justificat și a pagubei iminente pentru a opera suspendarea efectelor actului administrativ atacat și a prezentat apărări de fond, care trebuiau analizate de magistratul învestit cu soluționarea acțiunii în anulare.
Prin întâmpinarea existentă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La ultimul termen de judecată din 18 februarie 2011, apărătorul intimatei a învederat instanței de control judiciar faptul că prezentul recurs a rămas fără obiect, iar partea adversă a recunoscut faptul că suspendarea a încetat, ca urmare a pronunțării sentinței prin care a fost soluționată acțiunea în anulare.
Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., dar și al art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, respingerea recursului ca nefondat.
În acest context, nu trebuie ignorat faptul că hotărârea judecătorească supusă analizei prezentei căi extraordinare de atac poate fi supusă recursului, în raport de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., de art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, astfel că recursul de față are ca obiect sentința nr. 3467 din 21 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
În altă ordine de idei, Înalta Curte constată că efectele suspendării pronunțate de judecătorul de contencios administrativ s-au produs, având în vedere proba cu înscrisuri administrată în cele 2 faze procesuale.
Mai precis, din dovada administrată în temeiul art. 305 C. proc. civ., în recurs, rezultă faptul că, la data de 14 februarie 2011, a fost respinsă acțiunea precizată având ca obiect anularea actului administrativ aflat în discuție, ca neîntemeiată.
În plus, mai trebuie menționat art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care a stat la baza admiterii cererii de suspendare: „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.
Așadar, față de situația de fapt anterior expusă, de concluziile părților la ultimul termen de judecată din 18 februarie 2011, Înalta Curte constată că efectele suspendării atacate cu recurs în prezenta cauză s-au produs, astfel că nu mai prezintă relevanță cercetarea motivelor de recurs și că se impune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.P.D.R.P. împotriva sentinței nr. 3467 din 21 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2011.