Suspendability of tax assessment: cumulative requirements of justified case and imminent irreparable harm under Article 14 of Law No. 554/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prina instanță

a) Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. 1129/59/2010 la 3 noiembrie 2010 reclamanta SC A.C. M. SRL Timiș a solicitat în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Timiș ca în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004 să se dispună suspendarea executării actelor administrativ fiscale reprezentate de raportul de inspecție fiscală din 29 septembrie 2010 și decizia de impunere fiscală nr. 647 din 29 septembrie 2010, prin care s-au stabilit obligații fiscale suplimentare în sarcina reclamantei în sumă de 694.475 RON.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că împotriva actelor fiscale anterior menționate a formulat contestație în conformitate cu art. 205-207 C. proc. fisc., contestație ce se află în curs de soluționare în faza administrativă, iar suspendarea executării actelor administrativ fiscale se impune având în vedere iminența executării silite, impactul economic asupra reclamantei generat de executarea silită ce ar presupune astfel producerea unei pagube însemnate, precum și faptul că titlul executoriu în temeiul căruia se va proceda la executarea silită nu a fost analizat din punct de vedere al legalității de către o instanță de judecată.

S-a mai arătat astfel că anterior întocmirii raportului de inspecție fiscală din 29 septembrie 2010, atacat în prezenta cauză, reclamanta a fost supusă unui alt control având ca obiect verificarea aceleiași perioade, fiind întocmit raportul de inspecție fiscală din 26 septembrie 2009 și decizia de impunere nr. 355 din 30 iunie 2009 care a fost desființată parțial prin decizia nr. 1036/155 din 17 mai 2010.

Reclamanta a susținut că noul raport de inspecție fiscală reprezintă o reluare a primului control și s-a efectuat având la bază decizia nr. 1036/155 din 17 mai 2010 prin care s-a dispus refacerea inspecției fiscale pentru suma de 790.232 RON iar în urma celei de a doua inspecții fiscale s-au stabilit obligații de plată în sarcina reclamantei în sumă de 694.475 RON.

Reclamanta consideră că ambele inspecții fiscale cuprind erori grave în stabilirea obligațiilor de plată întrucât nu au fost luate în considerare actele emise de către ORC Timiș cu privire la înregistrarea reclamantei în scopuri de TVA și deși reclamanta a solicitat suspendarea inspecției fiscale până la primirea răspunsului de la ORC Timiș, inspecția a fost suspendată timp de o săptămână dar în acest termen nu a fost posibilă lămurirea situației înregistrării reclamantei în scopul de TVA.

Reclamanta a contestat și veridicitatea modului de calculare a sumelor datorate și a considerat că doar instanța de judecată poate și trebuie să verifice legalitatea actelor fiscale în urma efectuării unor expertize de specialitate.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

b) Întâmpinarea formulată în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta D.G.F.P. Timiș a solicitat respingerea cererii de suspendare arătând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 întrucât simpla depunere a contestației în procedura prealabilă nu dovedește existența cazului bine justificat, iar începerea executării silite pe de altă parte, nu constată îndeplinită condiția producerii unei pagube iminente.

Din cuprinsul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 rezultă că posibilitatea suspendării executării silite poate interveni numai în cazuri de excepție iar motivarea cererii de suspendare de către reclamantă a fost realizată la modul generic, valoarea debitului fiind nerelevantă în cauză.

c) Sentința și motivarea primei instanțe

Prin sentința nr. 535 din 6 decembrie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A.C. M. SRL Timiș în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Timiș.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că s-a formulat plângere prealabilă, s-a plătit cauțiunea.

Pe fondul cererii s-a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu privire la cazul bine justificat și paguba iminentă.

S-a arătat că existența cazului bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative, iar în cauză reclamanta nu a invocat asemenea împrejurări de fapt sau drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, așa cum prevede art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, ci a invocat argumente juridice legate de interpretarea dispozițiilor legale cuprinse în C. fisc. care nu au o aparență de valabilitate atât de puternică încât să justifice prin ele însele îndeplinirea acestei condiții și care pe de altă parte nu pot fi analizate de instanța învestită cu suspendarea executării actului administrativ.

În ceea ce privește prevenirea producerii unei pagube iminente, prima instanță a reținut că susținerile reclamantei privind prejudiciul ce i s-ar produce prin executarea imediată a actelor atacate nu sunt de natură a conduce la concluzia îndeplinirii acestei condiții.

Paguba nu poate consta în suma de bani ce trebuie plătită ca urmare a punerii în executare a deciziilor atacate, ci ar trebui să constea într-o împrejurare generată de această plată întrucât altfel orice executare a unui act administrativ ar aduce cu sine și iminența producerii unei pagube astfel încât aceasta ar reprezenta o regulă, iar nu o situație de excepție așa cum este reglementată de Legea nr. 554/2004.

S-a apreciat că în verificarea îndeplinirii condiției pagubei iminente instanța este datoare a verifica dacă executarea imediată este de natură a prejudicia reclamanta într-o asemenea măsură încât nu ar mai fi posibilă repararea ulterioară a prejudiciului astfel cauzat, iar în speță nu s-au relevat asemenea împrejurări, cuantumul mare al sumei ce urmează a fi executată fiind nerelevant sub acest aspect.

2. Instanța de recurs

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC A.C. M. SRL Timiș.

a) Motivele de recurs

În motivele de recurs s-a susținut că a dovedit în concret îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de legiuitor pentru admiterea cererii de suspendare.

Cu privire la paguba iminentă a arătat că instanța și-a însușit toate argumentele pârâtei, iar referitor la cazul bine justificat s-a menționat că în precedent s-a întocmit un alt raport de inspecție fiscală, iar în procedura prealabilă s-a dispus refacerea inspecției fiscale, debitul stabilit fiind cu mult mai mic, ceea ce creează o îndoială asupra legalității și temeiniciei actului de control.

b) Întâmpinarea depusă în cauză

D.G.F.P. Timiș a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, cu motivarea că sentința primei instanțe este legală și temeinică.

c) Analiza motivelor de recurs

Înalta Curte, din examinarea motivelor de recurs, a sentinței primei instanțe, constată că recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța poate dispune suspendarea unui act administrativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.

Analiza textului art. 14 din Legea nr. 554/2004, relevă că în vederea suspendării actului administrativ trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții.

Astfel, este necesar a se fi formulat plângere prealabilă, să se depună cauțiunea să existe un caz bine justificat și riscul producerii unei pagube iminente.

În speță, s-a formulat plângere prealabilă, așa cum rezultă din dovada aflată la dosarul de fond și s-a plătit cauțiunea.

Însă, în cauza prezentă nu sunt îndeplinite celelalte condiții, privind cazul bine justificat și paguba iminentă.

În ceea ce privește cazul bine justificat, Înalta Curte constată că din modul de redactare al art. 14 din Legea nr. 554/2004 rezultă că măsura suspendării actului administrativ are caracter de excepție și cel ce o pretinde trebuie să dovedească existența cazului bine justificat și iminența producerii pagubei.

În cauză nu au fost dovedite împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care ar fi de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului, așa cum s-a explicat și de către judecătorul fondului.

Referitor la condiția pagubei iminente

Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru suspendarea actului administrativ trebuie să se dovedească prejudiciul material viitor pe care l-ar suferi persoana vătămată prin actul respectiv.

Ori, în speța de față nu este dovedit un astfel de prejudiciu, cu precizarea că executarea nu se confundă cu prejudiciul, care trebuie să fie probat și nu prezumat.

În vederea admiterii cererii de suspendare a executării actului administrativ toate condițiile trebuie îndeplinite cumulativ, ori în speță nu sunt îndeplinite condițiile privind cazul bine justificat și paguba iminentă.

Trebuie precizat că reclamanta-recurentă nu a făcut nici un fel de dovezi cu privire la prejudiciu ce s-ar crea în patrimoniul său prin executare, respectiv imposibilitatea de a se achita salariile personalului sau alte datorii a căror neplată ar crea serioase probleme desfășurării normale a activității.

c) Soluția instanței de recurs

Având în vedere considerentele prezentei decizii, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate sunt nefondate, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A.C. M. SRL Timiș împotriva sentinței civile nr. 535 din 6 decembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2011.