Validity of general assembly resolution authorizing asset sales and credit guarantees in agricultural company

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr.122/2001 S.I.F. Transilvania S.A. Brașov a chemat în judecată pe pârâta S.C. R. S.A., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună înlăturarea Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a acționarilor din 17 noiembrie 2000, suspendarea executării acesteia și anularea actului adițional întocmit în baza acelei hotărâri.

Se susține în cererea introductivă că și reprezentantul reclamantei (acționară cu 18,7% din acțiunile pârâtei) a votat împotriva hotărârii adoptate. Consideră hotărârea nelegală, luată cu depășirea atribuțiilor consiliului de administrație și al obiectului de activitate al pârâtei.

Prin sentința nr. 182 din 20 martie 2001 Tribunalul a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel Tribunalul în baza înscrisurilor (procesul-verbal al AGA – Extraordinare din 17 noiembrie 2000) și a prevederilor Legii nr. 31/1990 republicată a reținut că nu s-au încălcat dispozițiile legale. Adunarea Generală a hotărât în limitele atribuțiilor legale iar consiliul de administrație nu s-a substituit prin cele hotărâte organului de decizie ci și-a asumat executarea Hotărârii AGA – tot în conformitate cu prevederile legale (art. 73 (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990).

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost respins prin decizia nr.19/30 iunie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ (în dosarul nr. 8618/2002, în fond după casare).

Pentru a hotărî astfel instanța de control judiciar a reținut ca legală și temeinică soluția fondului. Hotărârea a cărei anulare se cere fiind dată în conformitate cu Legea nr. 31/1990 și cu respectarea limitelor de competență astfel că nu se impune anularea ei.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că:

Prin hotărârea AGA – Extraordinară din 17 noiembrie 2000 prin care s-a decis vânzarea de active și mijloace fixe (inclusiv închirieri de active) contractarea de credite bancare și gajarea acestora cu acțiunile societății sau ale unor terțe societăți și împuternicirea consiliului de administrație de a efecua actele juridice necesare aducerii la îndeplinire acestor obiective este nelegală deoarece:

- se ajunge la imposibilitatea realizării obiectului de activitate;

- mandatul dat Consiliului de Administrație este fără limite;

- hotărârea este dată cu încălcarea art. 143 din Legea nr. 31/1990.

Criticile sunt neîntemeiate iar recursul se va respinge pentru considerentele ce urmează:

AGEA din 17 noiembrie 2000 a fost legal convocată, legal constituită și și-a exercitat atribuțiile îngăduite de Legea nr. 31/1990, republicată.

Astfel contrar celor susținute în motivele de recurs au fost respectate prevederile art. 143 din Lege care interzice administratorilor să încheie actele de dispoziție acolo menținute fără acordul AGA în condițiile art.115. Ori AGEA a cărei anulare se cere tocmai acest lucru a făcut mandatarul Consiliul de Administrație în baza art.73 (1) lit.d) să ducă la îndeplinire cele hotărâte ca organ suprem de decizie.

Contractarea de credite bancare și garantarea lor cu activele societății nu sunt operațiuni care să exceadă obiectului de activitate, dimpotrivă sunt de natură a permite asigurarea fondurilor necesare producției care în agricultură are caracter ciclic (mai întâi se investește și apoi se realizează veniturile a căror valorificare permite reluarea ciclului).

De altfel prin recursul său SIF Transilvania nu a indicat nici unul din cazurile de casare ori modificare a deciziei Curții de Apel Ploiești din cele prevăzute de art. 3041-11 ci invocând în general încălcarea Legii nr. 31/1990 a făcut trimitere la dezvoltarea motivelor de apel ceea ce contravine art.306 Cod procedură civilă care obligă la motivarea recursului.

Trimiterea la prevederile O.G. nr. 229/2000 de către recurent- care nu era în vigoare la data când a avut loc AGEA-așa încât nu se poate invoca nerespectarea procedurii speciale referitoare la înstrăinarea unor active.

Așa fiind hotărârile pronunțate atât în fond cât și în apel sunt legale și temeinice.

Față de considerentele ce preced recursul este nefondat și urmează a fi respins, deci Înalta Curtea de Casație și Justiție

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. T. S.A. Brașov împotriva deciziei nr.19 din 30 iunie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 5 februarie 2004.