Legality of continued preventive detention following non-final conviction for drug trafficking under statutory control review
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal's decision to maintain his preventive detention and ordering him to pay 200 RON in judicial costs. The dispute concerned the legality of extended pre-trial detention for a defendant convicted in a non-final first-instance judgment for drug trafficking (sale and possession of mefedrone, resulting in a ten-year prison sentence), who argued that the grounds for arrest had ceased to exist. Relying on Articles 143, 148, and 160b of the Code of Criminal Procedure, the court determined that the detention remained lawful and reasonable, as the non-final conviction constituted a sufficient basis for continued deprivation of liberty to protect public order, and the duration did not violate the presumption of innocence or the right to a trial within a reasonable time under the European Convention on Human Rights.
Legislator headnote
AI generatedart. 160b C. proc. pen, art. 143 alin. (1) C. proc. pen, art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen, art. 38514 C. proc. pen, art. 160b alin. (1) C. proc. pen, art. 41 alin. (2) C. pen; Legality of continued preventive detention following non-final conviction for drug trafficking under statutory control review: The dispute concerned the legality of extended pre-trial detention for a defendant convicted in a non-final first-instance judgment for drug trafficking (sale and possession of mefedrone, resulting in a ten-year prison sentence), who argued that the grounds for arrest had ceased to exist. Relying on Articles 143, 148, and 160b of the Code of Criminal Procedure, the court determined that the detention remained lawful and reasonable, as the non-final conviction constituted a sufficient basis for continued deprivation of liberty to protect public order, and the duration did not violate the presumption of innocence or the right to a trial within a reasonable time under the European Convention on Human Rights.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe provision cited in the dispositive to justify the dismissal of the appeal as unfounded.
The provision cited in the dispositive to order the appellant to pay judicial costs and determine the source of the ex officio defense fee.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin încheierea din 21 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 41784/3/2010 în baza art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., s-a dispus, menținerea stării de arest preventiv a inculpatului N.V.B., arestat în baza mandatului de arestare preventivă din data de 6 august 2010 emis de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 37883/3/2010.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 alin. (1) C. proc. pen. și de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., constatând că măsura arestării preventive a inculpatului N.V.B. se situează pe coordonatele legalității, iar menținerea acesteia este justificată.
S-a apreciat, de asemenea, că durata arestării preventive se situează în limitele generate de rezonabilitatea specifică unui proces echitabil, astfel cum rezultă și din jurisprudența C.E.D.O., nefiind depășit termenul rezonabil, având în vedere specificul probatoriului administrat în cauză.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul N.V.B., solicitând punerea sa în stare de libertate, motivat de faptul că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 3856 alin. (3) și art. 38514 C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) din același text de lege, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
În cauză, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a procedat la efectuarea verificărilor și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Înalta Curte în raport de împrejurările concrete de comitere a faptei, de gravitatea acesteia cât și de circumstanțele personale ale inculpatului, apreciază că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum corect a reținut și instanța de fond.
Pe de altă parte se constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentința penală nr. 12/F din 5 ianuarie 2011 a Tribunalului București, secția I penală, la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, și b) C. pen., ca pedeapsă complementară, hotărârea de condamnare, apelată de inculpat, constituind un temei suficient pentru a constata că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se legislația internă și prevederile C.E.D.O.
În sarcina inculpatului s-a reținut că în data de 3 august 2010 a vândut colaboratorului sub acoperire, cu numele de cod G.C. o doză de mefedronă, iar în data de 5 august 2010 a deținut canitatea de 6,65 gr., 431 gr. și respectiv 51 gr. mefedronă în locuința sa.
În același sens, Înalta Curte reține că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestuia încadrându-se în dispozițiile și limitele legii.
Aceste considerente justifică dispoziția instanței de apel de menținere a arestării preventive, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.V.B. împotriva încheierii din 21 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 41784/3/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 ianuarie 2012.